Am zis ca sa plecam și noi în vacanța, nu la Club Med, ca era mega
scump pe săptămâna în perioada asta de vara și ne-am orientat
către un club mai ieftin, dar nu ceeeel mai ieftin, așa, de pe la
mediu către scumpitel, dar nu foaaaaaarte scumpitel.
Am ales Grecia, in Rhodos, dar putea fi oriunde în lume unde is 40
de grade non stop, piscina și plaja apropae. Și plecatul la 5
dimineața, pentru care ne-am sculat de la 2, ca sa fim la aeroport
la 3, sa așteptam acolo în loc de în pat.
Clubul era advertuit la 4 stele, dar știm ca stelele locale nu
corespund cu alea din Franța, sa zicem. Deloc chiar. Nici pe
departe. Da' nici pe aproape. Nu e oribil locul, dar e de baza. Nu e
Club Med. Copiii stau la mini club 2 ore jumate dimineața și 2
jumate după masa, dar e un fel de baby-sitting, ca nu fac nimic cu
ei. La Club Med aveau tot felul de activități organizate, afisate
pe panou la intrare, cu orare fixe, semnai când ii dadeai, resemnai
când ii luai, aveau cam 5 copii pe animator. Aici is 2 fete, din
care una gorgeoasa, dar într-un fel întins nu știu cum sa zic. E
înaltă și slaba, și toate extremitățile is tubulare. Aialalta
ii o italianca, cu care vorbim în frangleza. La ăștia le place în
schimb de mor. Is ciudați copii, știu. Deseneaza și decupeaza
toată ziua, într-o camaruta cu clima. Dacă ii puneam io acasă sa
decupeze și sa deseneze doua ore de doua ori pe zi, mi-ar fi făcut
creierul desen decupat.
În rest, totul e mediocru, ușor în sus în loc de în jos.
Mâncarea, restaurantul, camerele, nu este apéro, dar asta mai
lipsea, inca o ocazie oficiala de băut pentru covacantierii ruși,
care is de la 10 dimineața cu bere în fata la unul din cele 3
baruri din zona.
Am văzut cel mai roman cuplu de nemți cu doi copii din viața mea:
de obicei nu ma înșel așa extrem când e vorba de nationalitati,
aș fi (aproape) băgat mana în foc ca is romani – romani, dar nu,
is nemți.
Mai este o tanti care lucrează la restaurant, și despre ea aș fi
zis ca e romanca, după felul mamos și ocrotitor în care se poarta,
dar e grecoaica. Grecii sunt ca un fel de romani care vorbesc în
cuvinte de cel puțin 4 silabe, și dacă le zici „efraistos” îți
răspund cu alt cuvânt, de 5 silabe. Pe ăla nu-l mai știu.
Mai este aici cea mai italianca dintre italieni, nu tace din gura
decât...hm, nu cred ca am văzut-o eu tacand vreodată. Vorbește
din tot corpul ei, cu cine apuca. Sau ii cunoaște pe toți și are
sa le zică ceva tot timpul.
Cei mai ruși is aia de la bar la 10 dimineața. Pana seara târziu.
Mai vine o familie rusa compusa din 3 femei, dintre care una e o
tânăra mama, una e mama ei alta cred ca o mătușa. Tânăra mama
are cel mai sferic copil pe care l-am văzut în viața mea, toată
ziua bea dintr-un biberon sau plânge. Mai este și rusoaica
fotomodel, bineințeles, și nemtoaica, și italianca.
Copiii, copii. Mai deunazi l-am întrebat pe Hugo, prieten cu
Philippe, ce face după spectacol, a zis ca o așteaptă pe maica-sa
lângă intrare. Io, dacă îl găsește cineva pe Phil în Creta și
îl întreabă ce face acolo, ii zice ca ma-sa i-o zis sa stea în
parculet pana vine după el, și el o înțeles ca tre' sa ia
vaporul, sa plece peste mari și tari, să facă turul lumii și să
se joace în Creta cu niște copii după ce o băut 5 pahare de Coca
Cola, pana îl cauta ea în parculetul din clubul din Rhodos.
Statul lângă piscina: ar fi ok, dacă ar exista. Când în piscina
is 5 oameni, toate sezlongurile is rezervate, și sus și jos, cu
prosoape puse pe ele. Cam jde sezlonguri. Toate natiile prezente la
un loc fac chestia asta absolut penibila, își pun prosoapele și
pleacă naibii și tu vrei sa chiar stai pe unul din ele, și nu
poti. M-am plâns azi la manager, care o zis ca s-o mai plâns și
altcineva de dimineața, dar nu parea foarte convins ca exista o
soluție, deși ar putea sa pună un bilet unde își iau ăștia
prosoapele sa le zică fain frumos sa și le țină lângă, pana
când chiar au chef de scaldat în piscina. Sau sa anunțe animatorii
la microfon, ca toată ziua urla chestii în ele.
Ceea ce ma duce cu gândul la imnul clubului astuia (care nu e Club
Med), ''Mare e lumea'', de am crezut când l-am auzit ca o sa facem
non stop chefuri cu manele, dar pana azi n-am dat de glascior de
roman. Au auzit ei cantarea asta și li s-o părut faina, și o baga
pe parcursul zilei, sa declare deschis meciul de volei sau sedinta de
aquagym, unde nu ii nimeni. La ăștia micii le place de numa, Victor
o treadus-o în franceza și Philippe face crize ca în al doilea
vers cânta în engleza, deși ii jur ca nu. Ba da. Ba nu. Ba da,
''Mare e lumea, mare, mare / Newspaper”. Nu zice ma, ''newspaper'',
ce vorbești. Ba da, sau ''purple''. Nu. Da. No bine, de atunci o
cântăm în versiune Philippe, cu ''purple newspaper''.
Bronzul: aka, juma din scopul vieții mele. Sau mai mult. De asta
iunie parca, fac un căcat de alergie la soare, zic eu. În loc să
mă inrosesc ca tot omul, ca racul, și să mă doară și la naiba,
îmi ies un fel de bube, ca o placa roșie ceva. Nu ma doare, da
arata ca naiba pana a doua zi. Ma dau cu o crema de după soare, și
se calmeaza repede, dar în ziua respectiva arata aiurea rău. Dacă
tot așa o să fac de acum încolo, zau, cineva tre' sa plătească,
sau oricum, pe mine nu ma interesează sa am bube ca naiba pe brațe
și după genunchi toată vara, clar?
Excursiile: sunt care, de bunavoia și nesiliti de nimeni, se duc sa
descopere chestii, ziua în amiaza mare, de pe la 11 pana pe la 4, pe
patruj de grade, fără un strop de vânt sau o picatura de nor. Tre'
să se caute de urgența.
''Ca acasă'': ma înnebunesc cu lozinca asta. Totul e ''ca acasă''.
Dacă voiam să fie ca acasă, stăteam acasă, naibii. Nu vreau
produse făcute cu grija de bunici nonagenare în fata mea, nici
mâncare gatita pe soba în fata ochilor mei. Vreau un hotel care sa
nu semene cu nimic cu casa mea (deși nu e Club Med, asta o reușit
hotelul nostru), și mâncare gatita departe de privirile mele, și
nu vreau nimic din microdedesubturile bucatariei sau creatiei de
orice fel. Sa apara chestii, și sa dispară așa cum au apărut,
asta e ideea mea de vacanța perfectă.
Apa: în Mediterana e ceva original: zici ca faci baie în sticla
topita, într-un vas cu fund bolovanos. Sticla verzui-albicioasa,
prin care vezi toate pietrele de jos, cu dungi de raze de soare.
Telefonul meu nu prea face poze când ii cald, de aia îmi imaginez
scena cu cuvinte, ca sa îmi aduc aminte pentru posteritate.
Dacă mâine nu rezolva ăștia problema cu sezlongurile, sa vezi ce
scandal fac. Mă duc la recepție și cer sa vorbesc cu managerul, și
acuma nu mai zâmbesc și ii zic frumos ca ''este o mica problema''.
O să fiu nervoasă și agitata, și îl ameninț cu un comentariu
negativ 60%. Și ca mi-i dor de babele elegante și stilate de la
Club Med.