Naturalia non turpia..sau da (?)

Ma tot uit la poza din stanga si la aia din dreapta si ma gandesc ce plm are aia din stanga de nu-i buna? Eu vad o fiinta normala, cu ochi, gura nas, cu trasaturi destul de fine, daca as vedea-o pe strada as intoarce capul zicandu-mi ca-i draguta si ca as vrea sa am si eu sprancenele ei. Ce plm o impinge sa isi puna o tona de machiaj pe fata? Imi trec rapid prin cap:

1. Nu crede ca e destul de draguta fara - ii o tampita daca chiar crede asta
2. Cineva i-a spus ca e mult mai faina machiata - cinevaul e un idiot si ea o tampita daca apleaca urechea
3. Machiajul o face sa arate mai tanara - de ce sa vrei sa arati mai tanar?
4. Machiajul ii da impresia ca o sa traiasca vesnic (supraliciteaza probabil si cu niscai botox si implanturi) - da, se stie ca daca ai tzatze mari, buze de crap si rimel pe gene traiesti in medie cu 50 de ani mai mult.
5. Chiar se simte mai bine daca e machiata - inteleg ca se simte mai bine dupa un masaj/pahar de vin, dar dupa ceasuri intregi de intins cacaturi pe fata, buze, pleoape, se uita in oglinda si aia pe care o vede e INTR-ADEVAR mai faina decat fara boieli?!
6. Machiajul ii pune diverse organe in evidenta - ce nevoie are sa le puna in evidenta? Merita efortul?
7. Asa atrage barbatii - parca am evoluat de la stadiul maimuta cu curul rosu-aprins pentru atragerea femelelor si putem folosi alte instrumente intru atingerea ultranobilului scop de a copula. Parca.
8. Cei din jurul ei ii spun cat e de faina machiata, parerea lor conteaza enorm pentru ea - da, persoana noastra e centrul absolut de interes al tuturor celor care se invart pe langa noi. Nu fac altceva toata ziua decat sa se gandeasca cat de najpa ca icsulica nu s-o machiat azi si ii intristeaza profund asta.
9. Cand arati mai tanar, te simti mai bine - se stie cat de bine se simt cei care SUNT tineri, nu au deloc scarmuci pe creier, dimpotriva, mediteaza zi de vara pana-n seara la culmile dezvoltarii personale pe care le-au atins.
9a) Tineretea e cea mai faina perioada a vietii pentru aia care au lasat-o demult in urma.
10. E important sa te minti pe tine insati/insuti cu privire la cat de tanar esti, cat de bine arati fata de niste necunoscuti persoane foooarte importante pentru tine, pe care le vezi toata ziua prin reviste, la teleu, prin filme. Un cerc restrans de amici intimi, ce mai.

PS: nu-i asa ca femeia asta ar putea sa isi intretina mai bine caroseria? Ar da dovada de calitati de invidiat precum: feminism, pedanterie, grija pentru propria persoana, curaj in lupta cu timpul si anii plus restul.

O ora de socializare

Azi a inceput Victoriosul adaptarea la cresa, ca il trimit sa vada cum ii in lume o zi pe saptamana. Previziune, si a mea si a consortului: ca nu o sa vrea sa mai plece de acolo.

Nici nu am intrat bine in sala, ca incepe "uaaaaaa, vaaaaai", si tot asa, caci:
- exista un tobogan pe hol
- au un colt bucatarie, cu masina de spalat, aragaz, cuptor, farfurii si tot ce trebe
- au o masa de coafor, cu oglinda, scaun, uscator de par, piepteni etc
- au o sala unde picteaza si deseneaza
- au un garaj de 10 ori mai mare decat asta al lui de acasa
- au o sala cu piscina cu mingi de plastic si al doilea tobogan cu tot felul de labirinturi prin care sa circule
- au o sala de lectura cu o tona de carti, covorase moi pe jos, masute cu catei si pisici
- au o sala de relaxare, cu chestii pe care ii antreneaza un nush cum ii zice ala de-i relaxator de profesie
- au un balcon cu un al treilea tobogan si plastice pe care sa se catere
- au niste cel putin 10 rafturi cu cutii de tot felul de lego-uri, nu stia pe care sa puna mana
- au trei mesdames care sa le sufle un kil de pene peste tot
- sunt acolo cel putin 5 bibili de varsta lui lunea, la toti le fura jucariile ca-i cel mai inalt de pe-acolo

Nici nu pot sa zic ca m-am simtit nush cum la gandul ca incepe sa "plece de-acasa", ii atat de fericit ca ma simt la fel cand il vad, si ma bucur mai mult decat el (banuiesc) ca se simte bine fara mine si ca isi gaseste locul mintenash.

Implinirea previziunii: a trebuit sa il iau pe sus sa ne intoarcem...

Trimisi speciali

Io, cum ma uitam asa la teleu sa ma intelectualizez la o emisiune despre India, am avut asa ca o viziune: de plm trimit aia trimisi sa strice emisiunile?! Il scot de data asta pe unu' cu burtica, gingas, cu o barbita de doua zile abia intuibila, cu ochelari rame invizibile si posetuta pe umar sa se mire de trenuri, calatori si spalatori de rufe prin Mumbai si imprejurimi. A aterizat el asa direct din apartamentu' lui de ostdooj de metri patrati vedere la turn din arondismentu cel putin cinspe, in gara la Mumbai si se uita la calatori, intrebandu-se egzistential cum pot calatori in vagoane fara aer conditionat pe patruj de grade.

In loc sa filmeze frumos ce aveau de filmat si sa o puna pe o tanti cu voce mieroasa sa povesteasca ce e filmat, il trimit pe mesio asta sa ii intrebe pe indieni daca nu li-i cald. Lui probabil ii era foarte cald, de aia isi suflecase manecile la camasa in carouri negru-alb-gri pana la coate si se stergea de sudoare sub barba si dupa urechi.

Constata cu uimire ca amploaiatele care lucreaza la pusul de piper in saci is desculte, si iar se mira ca cum pot lucra desculte in piper, pe motiv ca "ça pique". Ii rad alea in fata si el, cu aichiuul pe Everest, face tranzitia spre discutia egzistentiala cu constatarea ca desi e grea munca, alea pot totusi sa zambeasca. Durerea orientala din talpi paleste instant in fata cretinitatii occidentale. Ce plm sa faca alea altceva decat sa rada si sa clatine din cap? Mai zice ca il pisca in gat de la piperul ala pe care il pipaie cu dejtele raschirate si stranuta ilustrativ.

Ajunge la spalatoria de rufe de langa gara, unde iar constata ca un bou ca ala cu care vorbeste si tranteste haine de o piatra, zambeste in acelasi timp. Ramane perplex cand afla ca sapunul e facut cu soda caustica, nu ingrediente 100% organice care fac pielea dulce ca curu de bebe, contrar tuturor asteptarilor intr-o tara ca India. Spalatorul de rufe are crapaturi in palme, trimisul constata asta meditativ, il mangaie pe-o crapatura si iar noteaza paradoxul zambitului in conditii vitrege de munca.

Merge si la gara intr-un final, se urca intr-un vagon FARA aer conditionat, si ii tot intreaba pe aia de-i stau in cale daca nu li-i cald, de parca indienii aia au trait toata viata la polul nord si au picat asa, din senin intr-un vagon de tren in Mumbai. Da.

Mai trece cu uimire si cutremur printr-un nush ce unde fac sport niste guru. Face si el doua miscari d-ale lor, are o crampa la picior, si totusi vrea sa il si atace pe un guru din ala, sa vada cum pareaza lovitura ucigatoare a unuia care infige tot timpul cutite in fripturi de vita in sange. Francezul ataca, indianul se apara, francezul iese cu dejtul mare de la mana dreapta scrantit, de unde se tot vaita si hlizeste idiot ca ce-l mai doare.

Mai departe nu m-am uitat, ca iar urma sa ia trenul. A reusit sa imi strice dupa masa intelectualizare, si nici Victoriosul nu si-a luat portia de trenuri pe ziua respectiva, de unde iar la youtube sa se uite la tejeveuri.

PS: l-am gasit pe Tedi, la magazin, il aruncase pe un raft dupa niste turta dulce, d-aia nu-l vazusem de prima data, chestie de mimetism.

Competitie si colaborare

Ma uitam zilele trecute la teleu (mie imi place sa ma uit la televizor) la un reportaj cu ceva scoli din Germania si cum au introdus cursuri despre cum sa fii "fericit". Era vorba de niste scoli de a doua sansa, care ii adunau pe ai' de-au esuat la scolile normale din varii motive (copii facuti la varste minime, probleme de adaptare, de mediu social etc).

Nu intru in detalii metalingvistice despre ce-i aia "fericire", termenii ca asta si ca "patriotism", "independenta", "spiritualitate" au tot atatea semnificatii cate caciuli stau sa ii despice in patru. Nici nu am pretentii de a combate "sistemul" - nu am nici pe departe cunostintele, nici resursele necesare sa propun ceva macar imaginabil in loc.

Scopul cursului era sa le redea increderea in ei si in ceilalti. Faceau tot felul de exercitii individuale si de grup si la sfarsit se simteau bine, usurati chiar as zice. Unul din ele era mai mult decat simplu: umblau fiecare cu o hartie atarnata de spate si colegii lor scriau cate un cuvant pozitiv despre ei. Daca nu aveau nimic pozitiv sa zica, nu scriau nimic. Cand am vazut cum s-a luminat mutra fetei semiobeze care parea ca nu-si gaseste locul nici daca ar fi singura in sala, mi-am zis ca nu poate sa fie rau ce fac. Era considerata "prietenoasa", "de incredere", "buna ascultatoare"...nu pareau calitati inventate doar asa, ca sa ii faca placere. Cica nemtii se gandesc sa introduca felul asta de cursuri in cat mai multe scoli.

Un alt exemplu, de la mine de la liceul unde am fost anul trecut: nu era un liceu extraordinar, mi se pare ca luase chiar ultimul loc pe departament (nu mai stiu exact unde se vede clasamentul din anii trecuti, nu vreau sa afirm sus si tare ca ERA ultimul), dar nu era nici de aruncat, oricum nu avea nimic de-a face cu un ZEP frantuzesc clasic. Elevii formasera grupuri si grupulete evident, si cei mai "tari" erau cei cu note proaste, cei mai putin interesati de scoala (era sa zic "normal", dar ma abtin). Ajunsesera sa se laude cu ce rezultate proaste aveau, si nu mi se parea ca o fac doar pentru ca de fapt le era rusine sa admita faptul ca au esuat. Erau chiar mandri ca "tinusera piept" profesorilor si ca pentru ei nu contau notele deloc. Unul din ei a scris un eseu dupa regulile artei, a inteles ce si cum trebuia facut, i-am dat un 18/20 si i-am zis in fata tuturor ca sunt mandra de el etc. La al doilea eseu a facut un cacat. L-am luat deoparte si i-am propus sa il refaca, nu-i statea in fire sa scrie asa o mizerie. M-a refuzat scurt. Mi-am dat seama pe parcurs ca intrase in grupul celor "tari", probabil se saturase sa fie considerat pampalau fiinda invata bine.

Atunci, unde mama naibii stau beneficiile competitiei, in scoli cel putin?! Nu ma bag la chestii de societate, desi nici acolo nu-s chiar impacata cu gandul ca doar competitia face sa functioneze piata, poate nu e cea mai buna piata pe care am putea-o imagina si pune in practica atunci. Nemtii incep sa regandeasca "sistemul", spunand ca mai multe aduce colaborarea, si la nivel individual si la nivel de grup, si la extrema cealalata, aia mai prosti ajung cei mai de invidiat, modele de comportament nu alta. Deci asta e intrebarea mea. Raspunsul (meu propriu si personal) e ca nu stau nicaieri, doar in crearea de egouri obeze prin calcari repetate ale celorlalti in picioare.

Cand am facut cursul CELTA, ne-au spus ca inainte de a verifica rezolvarea unui anumit exercitiu (facut individual) sa le lasam un minut sa se consulte intre 2 colegi, ca sa capete curaj: daca au gresit, sa nu se simta prea singuri. Aici cand m-a vazut tutoreasa ca fac asa, mi-a cam scos ochisorii, ca ce-i aia, "fiecare pentru el, nu?". Nici cand au lucrare in grup nu putem sa le dam note pe "comportament" (cu criterii clare de evaluare a ceea ce se asteapta de la ei din punctul asta de vedere) ci strict pe "productia lingvistica". Nici caietele nu le putem nota, de unde cine naiba se mai oboseste sa vina cu caiet, sau macar cu un A4 in care nu a fost invelit un sandwich, de unde cum sa invete ce nu au notat si sa aiba "productii lingvistice" demne de mai mult de 2/20? Zile lungi si luminoase competitia are in fata...

Barbatii si memoria (semi)scurta

Az' dupa masa am scapat de transportat juma' de menajerie cu noi, ca (aproape) ploua si l-am luat pe junior in esarfa si pe senior in caruciorul ala de 4 kile, nu 4 tone ca de obicei. M-am gandit sa dau un tur la magazinul bio de langa noi, ca cine stie, a, si imi trebuia un sampon, ca de cand cu intinsul parului conform fasonului japonez, cica se ingrijeste mai bine cu sampon de 10 euro / 200 ml fata de ala cu 3 euro / 250 ml.

Plecam, dupa ce il caut pe Tedi fo 10 minute (timpul minim) si il gasesc sub birou, bine ascuns dupa scaun. Cand sa trecem strada, vad ca se pregateste sa arunce cu Tedi dupa o masina, ii zic sa nu arunce, cam in lehamite, ca oricum il arunca tot timpul. Trecem strada, ajungem la magazin. Se tureaza la gura si la batzaieli cam 150% ca au aia un acvariu cu multi pesti la intrare, facea ca pestele ("papapa" fara sunet, numa' din buze). Dau ocheada de-o planuisem inca de acasa, cand sa ies, incepe sa strige dupa Tedi, nu-i Tedi. Ma intorc, ma mai plimb de fo 3 ori printre rafturi, nu-i. Ne intoarcem catre casa pe unde am venit, nu-i. Asta este. Mai am un Tedi, dar de 3 ori mai mare, pe care i-l dau in cazuri extreme cand il caut pe Tedi de dimensiuni normale mai mult de 15 minute.

Discutii cu consortul, ca nu intelege ce face, nu tine minte ce si cum, ca sigur l-a aruncat dupa pesti si a nimerit sub acvariu. Probabil. Ii dau intre timp niste stafide luate de la magazin, si cand colo ce sa vezi, ma trage de mana sa mergem in salon, unde imi arata punga de fructe uscate de la sor-mea. Aia de nu o atins-o de 3 zile, si care nici nu e la vedere, ci sus pe etajera in spatele cartilor. Adecatelea nu poate sa-mi arate unde a aruncat javra aia intr-un magazin in 10 minute da' stie exact unde-s fructele uscate pe care nu le-a mai gustat de 3 zile...cum era aia cu barbatii si stomacul si ce trecea prin el (?)

Numai in Romania II

Continuarea istoriei cu cardul de sanatate, ca aia cu Orange a rezolvat-o cumva mama. Mi-a dat detalii, dar sunt mult mai multe si mai complicate decat poate procesa creierul meu odihnit in urma interactiunilor cu diversi provaideri de servicii din tari normale care inteleg ca daca dai un ban, tre' sa iti dea si ei ceva in schimb (nu sa-ti ceara maaai multi bani).

Se duce pentru ultima oara la asigurarile de sanatate sa vada ce si cum, sta la coada cuminte - madam de la ghiseu pare usor iritata.
- Uitati va rog ce si cum, nu a venit cardul, e mult de cand am depus cererea, ca sa fac etc etc
- Pai, stati sa vad daca a fost trimis. Aaa, nu a fost, e aici, uitati plicul, la revedere.

Hmm, ce ziceam de Romania? A, da...

Meditatii imprastiate

1. Alaltaieri am luat la parc dupa cum urmeaza: Tedi, Chichi ariciul si Chichi strutul, caruciorul roz, 2 baloane, telefonul de plastic, masina de pompieri cu sirena. Tot timpul la parc l-a urmarit pe Martin ca sa ii ia mingea. Ieri am luat mingea, am lasat caruciorul acasa. A fugit dupa Sophia sa si-l plimbe pe Tedi in caruciorul ei. Azi am luat caruciorul, ne-am intors de jos ca sa luam si masina de pompieri. La parc a fost numai pe tobogan si calutii aia care se hatzana cu un arc.

2. Plecatul de acasa: il imbrac pe Victorios, il pun pe Pisi in carucior, pun si Victorolul ca sa il incalt in liniste, ca daca nu, ma tarasc toata casa dupa el sa-i pun papucii. Nu vrea papucii, urla si si-i da jos. Il las asa, ca simt iz de produs natural din izmenele lu' ala micu, am dreptate, ma duc sa-l schimb. Victor iasa intre timp din carucior, isi da sosetele jos. Ma intorc cu asta micu', il pun in carucior, il prind pe Victor, ii pun sosetele, papucii, amandoi urla. Deschid usa: "Teeeeeeeeeedi", inchid usa, caut Tedi, gasesc Tedi, vrea Chichi, caut Chichi, ii dau Chichi, iesim. Si ce daca-s in flipflopsi de casa, daca nu ploua, ii numa bine. Te mai uiti.

3. Dupa fapta si pedeapsa: Victoriosu' a ajuns la varsta cand intelege cand face prostii, anunta singur asta, nu-i problema, chestia e cum sa il pedepsesc cand 90% din activitati au cel putin tenta de prostii? Daca arunca mancarea pe jos, nu pot sa il iau de la masa, ca s-asa nu manca mai nimic, nu pot nici sa nu ii dau desert, ca chiar cu burta goala nu-mi place sa-l culc. Cand se invarte in perdea, desi ii zic "nu" e ma doare gura, simt asa ca o deformare a ei in forma de "nu", ce naiba sa ii fac?! Cand trage de frunzele la planta?! Cand scoate pamantul din ghiveci?! Cand umbla cu farfuria cu struguri prin casa si ii imprastie pe toti pe jos?! (ii strange, da' asta il amuza, creca d-aia ii da pe toti pe jos). Cand zice "nu" si dupa aia varsa cana de cafea pe masa?! Cand urla asa ca in paragraful doi inainte sa plecam de acasa - nu imi vine sa nu mai plec, ca ce naiba fac cu ei toata dimineata in casa?!

O semiscot la capat cu el cand se uita la trenuri pe youtube si in timpul asta face prostii, atunci inchid calculatorul si ii zic ca daca face bêtises ii pedepsit. De la un timp cand le executa la comp si zic "vezi ca faci bêtises" inchide singur laptopul, zice "gataaaa" si pleaca. Cred ca face prostii cand se plictiseste de trenuri si vrea sa inchida el calculatorul ca in rest nu are voie sa puna mana pe el.

4. Specii de parinti la parc:
- aia care nu-si lasa progeniturile sa miste nici d-un dejt ca "se lovesc, fac buba, cad, e periculos", is ca un fel de umbra a piticilor, care ajung sa stea pe jos in cur sa se joace cu frunze.
- aia care vin la parc cu copiii sa stea de vorba cu alti parinti. Exclusiv. Progeniturile astora is mai mari, cam 6-7 ani si is un fel de mici dictatori ai parcului. Nabil si trupa lui cu titirezele de exemplu: se joaca cu ele sus pe tobogan, nimeni nu poate sa il foloseasca intre timp, aia micii se uita la ei si mai baga si mana, Nabil si trupa-i ii cearta. Ieri un titirezar din asta l-a impins pe Victorolul cand a vrut sa se uite la ei si atunci m-am bagat umpic in vorba cu tinerii, dupa ce mi-a trecut ceata neagra si nervoasa de pe ochi. Adica acu' au putut sa aduca un lighean pentru meciul de titireze sa nu mai blocheze toboganul, dar tot in mijlocul parcului se pun in loc sa stea afara pe iarba unde nu-i chitibuseaza nici un minor de sub 2 ani!! Ma-sa lui Nabil ii specia de parinte care zice "hai, mai un meci si acasa" si pleaca dupa o ora si dooj de meciuri (de titireze).
- aia care vin la parc sa vorbeasca la telefon. Se intrerup din cand in cand sa urle la copii. Este o nebuna de nush ce origini (ceva slave zic eu dupa impleticeala de limba pe care-o vorbeste) care ii da la palme la fund la saracu' baiat pentru orice cacat: ca se urca pe banca, se da nush cum pe tobogan, se ia la cearta cu altii (cand toti de la parc mai numa' asta fac, se cearta si-si iau jucariile). Asta zau ca numai la telefon ii, reuseste chiar sa-si loveasca baiatul fara sa coboare mobilul de la ureche.
- aia simpatici, care ma intreaba inainte sa ii dea ceva de mancare (de parca as putea spune "nu"), da' asta imi place, ca nu ii servit imediat de toti, desi are un fel de-a se uita in ochii lor si la mancare de parca il tin flamand cu saptamanile. Evident ca nu serveste decat chestiile dulci.

5. Philippe s-a obisnuit sa doarma in carucior dimineata si seara cand iesim, daca nu, doarme si in patul lui. Se mai smiorcaie cand se plictiseste in covorul de activitati, il mut in scaun si tot asa. E foarte usor amuzabil, ajunge sa il tin in cur pe genunchi si sa il scutur o tzarasica in sus si-n jos si rade cu gura pana la urechi. Ieri a ras de mine, asa pe sub suzeta, cand ii cantam ca sa-l adorm. Acu' nu-s io chiar Pavarotti, da' chiar tzangulica asta sa rada de mine...drept razbunare, am continuat sa ii cant. Iar a executat doua nopti de la un cap la altul fara o smiorcaiala, incet incet ajunge sa doarma cat de cat cursiv, eu la fel.

P-acisilea cand vine iarna, cand vine vara, ieri eram in flipflopsi, fusta si maieu, azi pantofi, tricou si pulover si imi pare rau ca azi dimineata nu mi-am pus si sosete ceva, ca imi inghetasera dejtele de la craci. In rest astept lunea sa vad unde ma trimite rectoratul la lucru incepand de joi.

Numai in Romania

...asadar:
- cand vrei sa suspenzi un abonament la Orange ca pleci din tara suni la 411 de shpe mii de ori si nu reusesti sa dai de 120
- cand te duci la un butic Orange ca nu dai de 120 iti zice sa suni la 411 sa dai de 120
- cand vrei sa SUSPENZI abonamentul pe o anumita perioada, Orange il anuleaza si te face sa platesti suma intreaga pana la terminarea abonamentului
- trebuie sa suni din Franta ca sa vezi ce plm se intampla, la un numar gasit pe net, la Bucuresti, ca, culmea!!! nu toti romanii din Romania stiu sa foloseasca internetul sa gaseasca alte numere decat magicul 120 (sarpraiz total, cum dracu' se poate asta in secolul doojunu parca, uite ca in Romania se poate si pentru astia amaratii care nu au internet nimeni nu poate face nimic)
- cand suni din Franta la Bucuresti, aia pot sa sune inapoi la mama si sa aproximativ rezolve cererea cu niste alambicari de ma doare capul ce i-au propus, dar tre' sa accepte, ca ce plm sa faca in 3 zile cat ii mai raman in Romania
- cand nu mai vrei sa dai bani la Orange, ei ti-i iau totusi, sub diferite forme, ca esti abonatul sclavul lor
- cine isi mai face abonament la Orange = fraeeeeeer, mai ales dupa ce citeste asta si asta

Orange Romania = cacat cacat, Romania idem

PS: bueeei, si cand am trimis mail la televiziunea nationala franceza ca ma inervau comentatorii la meciurile de ruibi ca pronuntau ca curu numele englejilor, s-au sesizat si la meciul de alaltaieri le pronuntau cum trebe (dupa puteri, da' mult mai putin zgarietor pe urechi ca-nainte).

Partea a doua:
- cand vrei sa iti faci cardul de sanatate european, te duci la asigurarile de sanatate sa depui cerere si iti zic ca ti-l trimit prin posta in maxim un numar X de zile
- cand astepti si vezi ca nu vine dupa numarul X de zile, iti zic sa mai astepti putin
- cand te duci iar sa vezi de ce nu a venit, iti zic ca ei numai preiau cererile si nu se stie exact pe cine tre' sa intrebi ca sa vezi daca a fost trimis sau nu
- te duci cam in fiecare zi sa mai intrebi daca a venit, ca doar ce altceva sa faca pensionarul roman in Romania decat sa mearga la institutii sa intrebe
- pleci din tara fara card si astepti sa vina si sa ti-l trimita vecinii
- poate nu vine, deci nu stii ce sa faci daca ai nevoie de el in strainatate si nu il ai, ca nimeni nu stie sa iti spuna ce tre' facut in cazurile astea

Traiasca tara in care nimeni nu stie nimic niciodata, The Twilight Zone e caca maca pe langa viata in Romania.

Cine vorbeste si face ca trenul (?)

Carevasazica Victoriosul a inceput sa-si dezlege limba, in franceza sau romana sau limba lui personala. Mostre lingvistice din bagajul lui de bilingv de mai doi ani:
- mama, dada (tata), Tedy, Chichi = soarece, ariciul de plus, strutul de plus, girafa de plus)
- mamou (bunica), papy (bunicu'), mami (bunica recte mama mea)
- paiu = iaurt cu pai
- apa = apa, suc, ploaie, iaurt de baut din sticla mica de plastic fara pai
- baba = banana
- vavava = masina, masina de spalat rufe / vase, orice fel de masinarie care face zgomot
- nana = nenea, tati = tanti
- tststs = trenul
- caillou = piatra (il pronunta ca la carte)
- bêtise = prostie (misto pronuntia, orice francez ar fi mandru de el)
- pa + ovoar = au revoir
- aio = telefon
- mo = mar
- popù = papuc
- dedis, cu varianta didis = desene animate
- bibis = biberon
- pitzi = pisica
- co = elicopter si avion
- pin pon = salvare, masina de politie, orice masina care face "nino nino" ca a apucat bunica franceza sa ii spuna ca sirenele fac "pin pon" si "nino nino" nu mai prinde, oricat as incerca.
- do = doi (intelege ce-i aia "doi", deja incepe sa abstractizeze, fain)
- ai (cu accent pe "i") = caine. Cainele face "aiaiai" nu hamham nici woufwouf
- nani nani dodo dodo = somn plus perna cu care doarme si mai nou, mananca. Ieri nu a vrut sa manance ghiveci decat cu "naninani" in cap, cu Tedy, Chichi si vreo 5 cailloux pe masa
- aaadis (cu accent pe DIS) = termen-umbrela, care inseamna in functie de context: carte, desen, a desena plus cand nu stie sa zica ceva zice "aaadis" si dupa aia urla ca nu inteleg ce vrea.

Cand mergem cu tramvaiul zice "pa" si "ovoar" la toti cei care coboara, cand arunc scutecul la gunoi zice "pa caca", cand scot lampa de noapte din priza (ii o pisica de la Ikea) zice "pa pitzi" - da, ii foarte politicos, sa vedem cat il tine. Nu zice "merci" inca.

Activitatea preferata la "bibis" era uitatul la "didis", dar ieri m-a luat asa cu inspiratie cand am auzit ca nepotul londonez face "trainspotting" si am zis hai sa ii arat poze de trenuri pe google. Ne-am uitat la ele cam o ora, ca mi-a venit ideea geniala sa ii arat si poze de elicoptere si avioane, sa nu mai fie toate "co". Ideea si mai mega geniala a fost cand am dat de pe "pictures" pe "videos" si eram la sectia "trains". Beeeeeei, nebunie totala, is niste filmulete facute la bariere sau in gari de trenuri de toate felurile care trec fluierand, de tuneluri, de sine. Deja are doua preferate, numai la alea vrea sa se uite, deja le-a vazut de cel putin cinci ori de ieri seara. Nu, nu ii fixist deloc. Ma trage de mana si tsasaie "tststs" si ma duce la comp. Azi dimineata mi-a pus si mie scaun langa al lui, ca sa ii explic filmele, ca am prostul obicei sa ii povestesc ce se intampla (uite trenul, ioooi, doua?, uuui sineleee si tuneeelul, ui trenul, oaaaaa) ca bag sama ca apreciaza profund literaturitatea textelor mele.

Macar nu vrea machiaje, hello kitty, funditze in par si toate nuantele de roz cu sclipici si diamante...

Clasificari ex cathedra

Sta sa inceapa scoala si cu ea tot felul de ganduri si strategii de gestionare a claselor si ce lectii sa fac cu ei in cele 10 maxim 15 minute de liniste, imprastiate de-a lungul unei ore de cinj de minute.

Pe langa astea, ma mai gandeam si la rolul unui profesor si la cate feluri de elevi poate avea. Despre rolul primului se pot scrie romane, am eu cateva idei da nu-s chiar foarte bine definite. Am in schimb o idee destul de precisa despre cate feluri de elevi se perinda prin fata mea.

1. Aia stralucitii, desteptii, inteligentii, din care fel niciodata nu ai destui in clasa, care dau impresia ca nu fac nimic si cand verifici iti dai seama ca fac totul foarte bine, ba iti si intrec asteptarile. Din astia sunt unu maxim doi pe clasa de 30, dar risca sa si lipseasca. Pentru astia rolul profesorului e minim, oricum s-ar descurca si fara el.

2. Aia "saracutii", neinzestrati de natura subt cutia craniana decat cu un mare vid, pe care nu poti sa il umpli. Cica natura are oroare de vid, dar in cazul astora se pare ca face o exceptie. Lor le zambesti maternal (sau paternal, dupa caz), si ii treci clasa. Rolul profesorului e minim si pentru astia, oricum nu fac nimic nici cu el, nici fara el.

3. Restul:
3a) Mediocrii catre buni, cu un interes minim (dar totusi interes) pentru ce se intampla la curs, neinzestrati in mod special de mama natura dar compenseaza cu dorinta de-a "face ceva". Pentru astia vine de fapt profesorul in clasa si cu ei lucreaza, pacat ca numarul lor nu depaseste 3-4 per 30.

3b) Mediocrii catre scandalagii, neinteresati dar facand pe interesantii, "starurile" clasei care s-au prins ca nimeni nu prea are ce sa le faca daca nu isi fac treaba. Astia sunt la scoala ca nu au voie sa stea singuri acasa si in plus este cantina. Mai e cate un "branza buna in burduf de caine", cate un Romeo sau Gigi Hagi, fetele populare. Pacat ca astia sunt in numar maxim. Pentru ei profesorul e un baby sitter cu 5 ani de studii universitare, cam la fel de demn de bagat in seama ca persoanele care fac menajul (li se da "buna ziua" si se ignora).

Cel mai fain e cand din restul 3a) sunt cate doi, trei, poate chiar patru cinci intr-o clasa considerata mediocra catre buna cu ceva potential, daca proful e deosebit de norocos. Ei fac eforturi si inteleg despre ce e vorba si, de la o evaluare la alta isi imbunatatesc "scorul" incet dar sigur. Pentru astia ma duc eu la scoala cu placere.

Am terminat exameneleeeeee!!! (alea ale vietii)

Azi cum ne intorceam agale din parc,in mod foarte gratios datorita si multumita celor 2 nopti dormite de la un cap la altul (9pm-7am) plus celor 2 zile corespunzatoare in care juniorul mai mic s-a comportat persianumefect [trezit (de mine), bib, jucat in covoras, siesta, plimbare, bib, siesta, jucat in covoras, bib, plimbare, jucat in scaunelul cu vibratii, bib, somn pana dimineata], am avut asa, ca un soc revelator in mod placut.

M-am zgait umpic la bibilul de cel mult 2 saptamani care dormea in caruciorul oprit la semafor si la prietena mamei respectivului care avea burta la purtator, de cel putin 8 luni. Si atunci, momentul din trecut la care m-am intors cu gandul a fost examenul de licenta, exact cand ieseam din sala: am teeeermiiiiinaaaaaaat!!! Gata examenele, invatatul, faculta!!! Usurare, eliberare, satisfactie totala, am facut-o si pe asta! Ma uitam induiosata la cei care intrau dupa mine, cum incercau sa isi stapaneasca emotiile, sa para calare pe situatie. Lumea era a mea.

Asa am stiut la semaforul care devenise verde intre timp ca am terminat cu graviditatile, cu oracaitori care se trezesc de shpe ori pe noapte, nimeni nu va mai iesi din vaginul meu vreodata, viata incepe incet incet sa semene cu ce stiam eu ca ar trebui sa fie.

After-shopping

Ma duc zilele trecute la cumparaturi si recte dau de raionul de haine pentru astia mici, imi consult lista, nu era nimic trecut de acolo pe ea, deci incep sa caut chestii, ca cine stie, sa fie, nu de alta.

Vad 4 body-uri pentru bebei la oferta, 68 de centimetri pentru 6 luni, verzi cu desene, zic ca ar trebui sa mearga, ca piticu' are doar 65. Ajung acasa, nu mere, nu incape scutecul plus capsele alea is nush cum. Trimit anjenioru' sa le schimbe, vine cu 4 de ele, 74 de centimetri. Si astea is cam fixe, ma rog, astea la oferta nu-s chiar cine stie ce. Dialog:
- Da' alta culoare nu era, numai rozul asta?
- Asta nu-i roz.

Bac sesiunea toamna-iarna

Primite pe mail de la una bucata bucuresteanca de origine banateana, care, daca isi urma vocatia prima de profesor, uite ce dureri de cap ar fi avut cu subiectele astea atat de complexe:

Subiectul I (Limba si Literatura Romana)
Se da textul: “Ana are mere”.
Pe foaia de examen sau pe o alta hartie pe care o aveti la indemana, servetel, ambalaj de ciocolata, etc. scrieti raspunsul la urmatoarele intrebari:
1. Ce are Ana?
2. Cine are mere?
3. Extrageti cel putin un fruct din text.
4. Desenati un mar.
5. Scrieti un alt nume de fata in afara de Ana. Daca nu va amintiti e bun si un nume de baiat.
6. Alcatuiti o scurta compunere in care sa povestiti ce va trece prin cap.
7. Analizati textul in 3-4 pagini, sau la alegere scrieti un banc.


Subiectul II (Matematica)
1. Aflati valoarea lui x din ecuatia: x = 2.
2. Suma a doua numere este 4. Numerele sunt egale. Aflati macar unul din cele doua numere.
3. Calistrat avea 10 ani cand mama lui l-a ars cu un fier incins pentru ca a luat un 9 la matematica. Cati ani are Calistrat la 2 ani dupa tristul eveniment?
4. Desenati un patrat.
5. Imaginati-va un trunchi de piramida triunghiulara regulata.
6. Puneti in ordine crescatoare numerele: 1,2,3,4,5,6,7,8,9.
7. Ganditi-va la doua numere la alegere si scrieti-l pe cel mai mare.


Subiectul III (Istorie)
1. Asociati urmatorii sefi de stat cu anii in care au murit: Burebista, Nicolae Ceausescu – 44 i.Hr, 1989 d.Hr.
2. Scrieti un scurt text istoric folosind urmatoarele cuvinte: batalie, democratie, Ștefan cel Mare, porumb fiert, Decebal, 1600.
3. Faceti un portret al lui Deceneu asa cum vi-l imaginati.
4. Ordonati cronologic urmatoarele evenimente istorice: aparitia omului, Unirea de la 1600, majoratul lui Burebista, Unirea de la 1918.
5. Ce tara s-a format in urma Marii Uniri de la 1918?
6. Deduceti o calitate a domnitorului Radu cel Frumos analizand cu atentie numele acestuia.
7. Analizati comparativ domnia de 2 luni a lui Ciubar Voda si cea de 47 de ani a lui Ștefan cel Mare in Moldova. Depasirea limitei de 4 cuvinte duce la excluderea din examen!


Subiectul IV (Geografie)
1. Comparati din punct de vedere al altitudinii Varful Moldoveanu si Marea Neagra.
2. Enumerati doi vecini ai Romaniei. Daca nu va amintiti, enumerati doi vecini de-ai dumneavoastra de acasa.
3. In ce punct cardinal al Romaniei este situata Campia de Vest? Daca nu stiti ce este acela un punct cardinal puteti sa raspundeti “Vest” si sa treceti la subiectul urmator.
4. Pasuri si trecatori: Cine a spus “Un pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire”?
5. Alegeti varianta corecta: Varful Negoiu are altitudinea:
a. 2535 metri
b. 11 metri
c. un miliard de metri
d. altitudinea variaza de la o zi la alta.

Oamenii destepti nu fac copii

Ma uitam eu asa intr-o doara pe la canalele astora, cand ce vad, reportaj cu animale, recte niste porci de cel putin 150 de kile bucata. Doi. Erau ei ai unui cuplu de indivizi de al caror aichiu nu auzisem bine pe unde se situa, dar se vede treaba ca exista. Ei, aichiuul asta i-a impins sa desfasoare o activitate de negociere cu un alt individ care avea purcelusi dragalusi de vanzare, ui atat, cat palma mea, care fornaiau de numaaa' si de care astia doi s-o indragostit la prima vedere. Si i-au luat acasa, ca individul ex-propitar i-a asigurat ca o sa se faca de dou cel mult trei ori mai mari decat mana aia, si o sa ramana la fel de fornaiciosi si dragastosi ca in ziua intai.

Si au trait ei asa pana la adanci batranete, pardon, pana cand porcusorii au ajuns pe la ostadooj de kile bucata. Dupa aia s-au mutat la sat, loc romantic, unde au facut un cotet, si-au luat o masina noua cu doua locuri plus sofer si remorca pentru purcelusi. Cand veneau de la lucru strangeau cacatul dupa astia micii din gradina, din casa, de pe terasa, faceau cumparaturi, dooj de euro pe zi de fructe, sa nu se constipe, mancare pentru porci de vine in saci de plastic la Osan, nu resturi de la masa, sa nu se obezeze. Cand micutii au ajuns la ostcinj de kile, au chemat reporterii sa le faca un reportaj.

In reportaj am mai vazut un cuplu, prieteni d-ai lor, care si ei aveau o scroafa din asta bonzai, de fo' stacinj de kile si ea, foarte draguta, pe care o cresteau ca pe copilul lor, impreuna cu copilul lor si cu trei caini parca, creca si-o pisica. Astia nu mai mancau porc, ca de, nu erau canibali sa-si manance progeniturile, si ziceau ca deocamdata au pus deoparte "proiectul" de facut copii cu gene 100% umane, porcii oblige DAAAR se gandesc serios sa faca unu, doi sau char trei...

Viata-i foarte pretioasa

Sau ma rog, embrionul din uter si copilul care tocmai a fost expulzat. Restul sunt mai putin pretiosi, cam asa cum se vede la Dollo. Pentru ei se creeaza campanii de "raising awareness" si li se da mancare din cand in cand cu parasuta, ba unii mai milosi chiar contribuie activ la salvarea lor dand cu click-ul pe o cauza facebook intre doua reprize de "animal farm".



Ca is copii, sa ii ajutam alea alea. Sigur ca da, ii ajutam asa cum ne zic mai marii lumii noastre sa o facem:

1. Sexul e bleahcah cacacaca, sa se abtina ca sa nu faca SIDA, asa zice Biserica:

Shortly after becoming pontiff in 2005 (ie Pope Benedict), he told senior Catholic clergy from Africa that, while the disease was a "cruel epidemic", it could not be cured through using condoms.Addressing bishops from South Africa, Botswana, Swaziland, Namibia and Lesotho who had travelled to the Vatican for papal audience, he said: "The traditional teaching of the church has proven to be the only failsafe way to prevent the spread of HIV/Aids."He also warned them that African life was under threat from a number of factors, including condoms.

2. Prezervativele is facatura diavolului in sine:

The only Council project in Somalia, which focused on condom distribution, ended in early 2009.

3. Si musulmanii zic la fel, ei este la fel de destepti ca catolicii pe subiectul asta, ba mai mult, ei stiu exact de conspiratia international-capitalista de a pune HIV in prezervative:

They said that huge amounts of money were used to buy condoms. And immorality. They further said that the Ministry of Health's method of preventing HIV/AIDS was not acceptable to the Muslim traditions and generally believed that the use of condoms led to HIV infection because the condoms had been laced with the HIV. The discussion of sexual issues is a taboo in this as in other regions where most people are Muslims.

4. Solutia finala si absoluta e urmatoarea:

The solution lay, he said, in a "spiritual and human awakening" and "friendship for those who suffer".

Io ma declar prietena copiilor care mor unu la 6 minute in Somalia, ma concentrez sa ma trezesc spiritual si omeneste - gataaaaa, problema-i rezolvata pentru mine. La ce nivel la animal farm oi fi ramas?...

Ploaie scurta de vara

Ieri dimineata a fost innorat, de unde rezulta ca am facut pe soferul de camion, tractor si salvare pentru Tedy si restul menajeriei in loc de sa sed cu curu' pe banca in parc.

Dupa masa a iesit un fel de raza de soare si am luat-o la impins catre hiperalimentara de cartier pentru facutul plinului pe weekend plus odihnitul respectivului cur pe banca de care vorbeam. Numa' ce-am iesit din magazin, ca am simtit doi trei stropi de ploaie, am schimbat planul si am trecut la impins in directia opusa, catre casa. Noi stam la numarul 66 pe strada, de la 1 la 33 am asistat la un mini potop cum nu m-a mai prins de nu stiu cand. M-am bagat sub un balcon sa imi storc parul, Philippe urla, Victor voia sa iasa din carucior la "apa apa apa apa apa apa". Partea pozitiva e ca am sunat la consort sa vad daca nu poate veni dupa noi cu o umbrela: era inca la lucru. Si chilotii mi-erau uzi, si marfa din rucsac, si, cel mai interesant, magaoaia dubla mere si mai greu prin apa. Am trecut gratios prin fluviasul de s-a format in fata mea si a balconului, si baga tare urmatoarele 15 numere pare pana acasa, sub un soare scarbos de orbitor si un cantat de mierla oripilant de vesel. Mai jos se vede cum a fost la Montmartre, jur ca asa a fost si la mine pe strada.

Despre cum am refuzat sa ma fac "mare"

Singurul om "mare" la care ma uitam cu invidie a fost invatatoarea mea de la scoala generala numarul unu sectia germana, Genosse Lehrerin Luiza Craciunescu. Si Ion Creanga. Genosse era o nemtoiaca faina, cu niste ochi albastri de mi-i aduc aminte si acum, si care purta bluze albastre si parul scurt, blondoran catre alb, carunt nu suna bine, ca nu era o din aia cu par "carunt". In cinstea ei imi las si eu pleata in culoarea naturala, sa vedem ce-o iesi. Avea si un miros al ei, de "strain", ceva amestec de balsam super fain de haine si parfum.

Dupa un drum destul de lung, din cetate in centru, pe jos, cu mamaruta rosu cu negru pe post de ghiozdan, trasa de mana de buna-mea, sau matusa-mea, nu mai stiu exact care om "mare", nu voiam altceva decat sa ma intorc inapoi acasa sa ma joc. Asta pana am vazut-o pe Genosse. Mi-a fost drag de ea din prima clipa, am avut si norocul maxim sa stau in prima banca, aia lipita de catedra. Invatam bine ca puteam si nu mi se parea greu ce faceam la scoala, si cand vedeam si cat ii placea lui Genosse cand aveam temele facute bine, ma simteam perfect. Nu am vrut vreodata sa fac altceva decat sa fiu profesoara, sa stau in scoala si sa invat.

Nu voiam sa fiu ca mama, care mergea la lucru de la 7 dimineata si povestea ca sefu' facea aia sau aialalta, trebi naspa. Nici ca alti adulti pe care i-am cunoscut, ca in afara de a bea alcool si a fuma si a se da cu oja pe dejtele de la maini si picioare (femeile) in timpul liber, nu faceau altceva decat sa mearga la lucru. Mi se parea oribil sa mergi la lucru in fiecare zi si sa ai treizeci de ani, sau si mai oribil, peste treizeci. Si sa mergi la coafor sa-ti faci parul permanent. La varsta asta orice om ar fi trebuit sa fie oale si ulcele, eventual in agonie. Asteptam cu groaza schimbarea prefixelor si cu si mai multa groaza schimbarile prin care urma sa trec eu ca sa devin "om mare". Am schimbat la prefixe de ceva dati de atunci dar in rest am ramas neatinsa de virusul varstei adulte. Sau cel putin asa zic si vreau eu. Oamenii mari aveau "responsabilitati", probleme pe care eu nu le intelegeam, chestii de care mama ma ferea zicand "asta-i treaba de om mare, nu te baga". Ce trebi asa de importante aveau nu am inteles niciodata, nici acum, si nici de ce unii se fereau sa le vorbeasca nonadultilor despre ele, pe intelesul lor.

Nu am ramas cu nostalgii bolnave despre cand eram copil, a fost o vreme faina cand nu aveam altceva mai important de facut decat sa hotarasc cu prietenii de-a ce sa ne mai jucam. Sunt sigura ca daca m-as intoarce acum in timp pe vremea aia, la fel de certareata si rea de gura as fi, si tot la fel i-as pune la punct pe toti.

Dupa aia a venit liceul - cu colegi care nu invatau. Ce naiba faceau odata ajunsi acasa, de la 3 la nush cat seara nu pricepeam. Eu imi faceam temele in cel mult 2 ore si dupa aia aveam liber. Vinerea terminam tot pentru saptamana urmatoare si sambata si duminica ma jucam. Ca de ce sa invate chimie, el vrea sa faca aia sau aialalta. D-aia ma, ca daca te trezesti vreodata pe undeva pe unde oamenii vorbesc de chimie sa stii si tu ca-i chimie nu chineza. Ca Hortensia Papadat-Bengescu nu-i place. Pai citeste mai intai o carte - doua ca sa zici de ce nu iti place, nu numai asa sa-ti dai cu parearea despre coperta si un nume mai ciudat. Nu ma intereseaza "ce-au ajuns" respectivii, nu de asta e vorba, ci de placerea de-a descoperi cate una-alta, ca te-or ajuta sa "te ajungi" au ba, asta-i altceva. Bani bani bani. La facultate ne-au invatat teorie cat populatia Chinei (adultii carevasazica), practica egal cu nix, de parca erau picati de pe planeta unde nu aveai altceva de facut decat sa vorbesti de unul singur la amfiteatre mai mult sau mai putin goale.

Eu raman la scolile mele, la manuale, la elevi, ca printre astia mai gasesti unu doi care invata de placere si care sigur ajung sa faca mai tarziu ce vor, c-o fi bani multi sau salvarea ultimului exemplar de drosofila melanogaster. Pur si simplu, fara sa isi puna o suta de intrebari ca aia la ce foloseste, ca aialalta nu-i place, ca el se face fotbalist sau manechin si oricum scoala nu conteaza. Astia-s adultii de azi, niste oameni bizari cu idei si mai bizare, am incercat o data sa fiu unul, am ratat, si de-atunci m-am lasat pagubasa.

Inapoi la "lucru"

Victoriosu' s-a intors din peregrinarile de pe malul Atlanticului luni dupa masa, deci suntem iar in formula completa, mai putin eu, inca nu-s chiar intreaga, ca Philippinu' are program nocturn de povesti si scancete intens punctat cu urlete eventual.

Mi-am facut asadar program pentru marti, si dup-aia om vedea noi. Programul era in felul urmator: plecat de acasa linistit, juniorii in caruciorul dublu, eu la impins magaoaia, mers in parcul fain si mare de langa noi, eu joc fotbal cu Victor, Philippe doarme in carucior, ne mai si plimbam la liber umpic, si gata, intors acasa, obositi dar intr-o buna dispozitie de invidiat.

Executarea programului a avut loc dupa cum urmeaza: eu injur toti vanzatorii de pe ebay, mai ales aia de carucioare, ca nu zic cat de greu sa misca porcaria aia de dubla, rotile din fata nu merg cum vreau eu, tre' sa ma las pe el cu toata forta sa ii schimb directia. Poate o fi si din cauza de greutate maxima in fata (Victor in fata, Philippe intins in spate), nush, oricum injuraturile erau gata iesite. Curbele stranse se pot lua doar daca impingatorul are peste 100 de kile sau brate de culturist dopat, ceea ce eu nu am. Din pacate. Ajungem jos din lift, Victor urla, ca l-am uitat pe Tedy. Hai inapoi (futu-i ma-sa lui de vanzator frantuzesc cu carutul lui de cacat cu tot), curba stransa la stanga, una la dreapta, una la stanga, hai in lift, iesit, curba stransa la dreapta, luat Tedy, repetat curbele pentru iesire + extra injuraturi. Extra extra injuraturi cand sa ies pe cele 2 usi + poarta cu cacat din ala care o inchide automat si care imi venea mie pe cur, ca numai partea asta o aveam libera sa tin de ea. Tedy e asta din poza:


Ajungem in strada, slalom printre scaunele lu' ala cu terasa care isi pune extra mese dupa masa pentru betivanii de seara de eu tre' sa fac trei curbe cu cacatu' ala dublu pe 10 metri de trotuar. Ajungem si la parc, il las pe Victor liber, sa se plimbe. Se urca pe un gard si se uita la 2 matze. Eu ma rog de el sa vina, el "nu" (o invatat sa zica nu). Dau cu ceva dupa matze, se uita la mine, se ling in contiunare in cur si pe labe. Victor pe gard. Il iau pe sus, urla. Ajungem mai incolo, il las jos. Vede niste rate in apa. Fuga la ele, eu nu pot, ca-i cararea-n panta, si nici nu-s sigura ca gardul ii destul de tare sa se urce asta pe el. "Cacaca" - astea-s ratele, si urla. Il pun in carucior. Vrea apa. Eu beau niste suc, nu mai vrea apa, vrea suc, da' tot "apa" ii zice si la suc, imi trebe un timp sa ma dezmeticesc sa inteleg ce vrea. Varsa jumate de sticla pe el, ca nu stie sa bea din sticla, dar are vointa.

Ajungem si la iarba unde eu voiam sa joc fotbal cu el, in sforaielile lui Philippe. Pun mingea jos, pe Victor la fel. Dau sut la minge, "hai, da mingea la mama", el fuge dup-o viespe care venise la sucul de pe tricou bag seama. Dupa minge fuge-un caine. Philippe se trezeste si plange. Victor vrea sa puna mana pe viespe, cainele fugareste mingea, care-i acu in partea aialalta a ierbii. Fug dupa, aaa, minge sau Victor, minge sau Victor, minge sau Victor, asta din urma castiga, il iau pe sus, il pun in carucior, merg dupa minge, ambii tineri urla. Mda. Trecem la planul secund: scuarul cu trenulet de pe langa iarba asta. Mergem intr-acolo, intr-un cor de injuraturi in capul meu (ca-i in panta urcatoare drumul catre trenulet) si urlete din carucior. Ajungem, il eliberez pe Victor, Philippe face caca. Noroc ca am luat scutec de schimb, il schimb. Victor dispare. Philippe mai are de plans, fug dupa Victoooooooooor, e in trenulet, le strica joaca de-a prajitura de iarba la fetele de acolo, il ia pe unu' de maieu ca nu vrea sa ii dea coarda, il cert. Philippe adoarme in sfarsit. Stau si ma uit ce tampenii face astalaltu':
- tras gagici de par ca nu ii dau iarba pe care o vrea el
- luat farfuriile, cratitele si tacamurile alteia intr uz strict personal, aia urla, el - putin ii pasa
- facut gropite cu mainile in nisip, sters de praf pe tricoul ud de suc, eventual pe par

Incepe sa ploua (vai, ce neasteptata scapare), il pun in carucior si hai acasa. Iara curbe pe trotuar, ca polonezii nu terminasera paharelul de seara, iar trecut 3 usi, iar curbe la lift, dar acasa ne astepta taxu, care m-a lasat sa termin seara in fata televizorului cu o bere eventual doua - light.

Despre morti si morminte

De fo 4 ani incoace, facem eu si consortul si dupa aia si juniorul unu cate o plimbare de primavara in locul cel mai linistit si imbiind la visare din Paris, Père Lachaise. Cel mai sinistru loc de pe aici mi s-a parut a fi (pana acum), scolile.

Plimbarea o facem de obicei primavara, prin mai, cand plec cu tricou si pulover pe mine, si dupa batutul a doua - trei alei, imi dau jos puloverul de caldura si accept si sa mi se zbata tot felul de insecte pe langa tartafleata, e si asta un semn de primavara. Anul asta am facut-o ieri, ca in primavara aveam prea multe scutece de schimbat la ora. Am asigurat transport à la carte tanarului doi, ca aleile pavate cu bolovanasi nu se preteaza carucioarelor fara suspensii si 4WD.

In cimitir si turistii se poarta normal, nu ca niste haite infometate de poze si monumente care sa ii lase cu gurile cascate sau sa li le inchida, dupa caz. Nu am meditat asupra mortii si sfarsitului obstesc, locul nu e prielnic pentru afaceri necrofile sau -fobe. Nu stiu cum se face, dar cand ma plimb pe acolo, nu cam meditez la nimic, vine asa peste mine ca o detasare de tot si de toate, si pot sa ma uit si sa vad cum cresc arbori din morminte, cum se casca guri de cripte si cum se tarasc melci la soare, pe bratele cate unei cruci. Ascult cum povestesc parintii copiilor intrebaciosi despre unu' altu' care au trecut prin lumea noastra si despre care mai stim doar data nasterii si a mortii. Conversatiile se opresc dupa doua-trei replici, ceva ii stanjeneste, dau dovada de politete amestecata cu un jenesecua ce nu poate fi descris decat de interjectii "aha, da, da...hmmm" si o privire atotintelegatoare aruncata mortii.

Unii trec cu repeziciune pe alei, in cautarea "personalitatilor", nu se opresc de loc. Altii stau si se uita la cate o cripta mai acatarii, la o piatra de mormant mai fain sculptata si discuta in termeni de profesionisti intr-ale arhitecturii. Prind franturi de explicatii date de o matusa nepotului adolescent, cum ca zona literatilor ar fi mai in sus si la dreapta, si a oamenii de stat uuumpicut mai departe, tot inainte. Nepotul voia la literati.

Eu voiam o poza care sa para facuta de cineva care tocmai iese din mormant si una cu frunzele de castan ruginii care acopereau aleile si care faceau ca sfarsitul de iulie sa semene ingrozitor cu mijlocul lui octombrie. Mirosea a toamna, a pietre incalzite dar nu innebunite de caldura, te purta cu gandul la struguri copti si la prima zi de scoala. Dupa doua ceasuri de ascultat pe unii si pe altii am purces catre iesire, nu inainte sa trecem pe la Jim Morrison. Pe Oscar Wilde l-am vazut anul trecut, ne-am zis ca nu poate sa se fi schimbat chiar asa de mult de atunci, am iesit asadar la bulvar unde am degustat un picon-bière si am povestit despre ce-o avea asta micu de se agita atata si-i plangaret.

La anul cand mergem, o sa fie ambii pe picioarele lor si o sa ne puna o gramada de intrebari (ma rog, ala mare cel putin). Trece vremea ca star treku prin galaxii de repede...


Eu cu piticul intr-o pauza la soare

Cum se vede viata din mormant

Singur pe cer

Frumosul asta scria ceva intr-un caiet si plangea. Dupa cateva ocheade si o poza, mi-am dat seama ca numai scria si ii curgeau mucii de fapt, dar nu avea batista.

Vedere de ansamblu

Ich bin ein Parisianer (sau ma rog, ce-a mai ramas din mine)

Io si transportatul à la carte

Toamna cu frunze si struguri si prima zi de scoala...

De veghe pe marginea criptei

Fata ruginita

Un filozof pare-se care a inteles ce-i aia fericirea

Vesnic viu si verde