Bac sesiunea toamna-iarna

Primite pe mail de la una bucata bucuresteanca de origine banateana, care, daca isi urma vocatia prima de profesor, uite ce dureri de cap ar fi avut cu subiectele astea atat de complexe:

Subiectul I (Limba si Literatura Romana)
Se da textul: “Ana are mere”.
Pe foaia de examen sau pe o alta hartie pe care o aveti la indemana, servetel, ambalaj de ciocolata, etc. scrieti raspunsul la urmatoarele intrebari:
1. Ce are Ana?
2. Cine are mere?
3. Extrageti cel putin un fruct din text.
4. Desenati un mar.
5. Scrieti un alt nume de fata in afara de Ana. Daca nu va amintiti e bun si un nume de baiat.
6. Alcatuiti o scurta compunere in care sa povestiti ce va trece prin cap.
7. Analizati textul in 3-4 pagini, sau la alegere scrieti un banc.


Subiectul II (Matematica)
1. Aflati valoarea lui x din ecuatia: x = 2.
2. Suma a doua numere este 4. Numerele sunt egale. Aflati macar unul din cele doua numere.
3. Calistrat avea 10 ani cand mama lui l-a ars cu un fier incins pentru ca a luat un 9 la matematica. Cati ani are Calistrat la 2 ani dupa tristul eveniment?
4. Desenati un patrat.
5. Imaginati-va un trunchi de piramida triunghiulara regulata.
6. Puneti in ordine crescatoare numerele: 1,2,3,4,5,6,7,8,9.
7. Ganditi-va la doua numere la alegere si scrieti-l pe cel mai mare.


Subiectul III (Istorie)
1. Asociati urmatorii sefi de stat cu anii in care au murit: Burebista, Nicolae Ceausescu – 44 i.Hr, 1989 d.Hr.
2. Scrieti un scurt text istoric folosind urmatoarele cuvinte: batalie, democratie, Ștefan cel Mare, porumb fiert, Decebal, 1600.
3. Faceti un portret al lui Deceneu asa cum vi-l imaginati.
4. Ordonati cronologic urmatoarele evenimente istorice: aparitia omului, Unirea de la 1600, majoratul lui Burebista, Unirea de la 1918.
5. Ce tara s-a format in urma Marii Uniri de la 1918?
6. Deduceti o calitate a domnitorului Radu cel Frumos analizand cu atentie numele acestuia.
7. Analizati comparativ domnia de 2 luni a lui Ciubar Voda si cea de 47 de ani a lui Ștefan cel Mare in Moldova. Depasirea limitei de 4 cuvinte duce la excluderea din examen!


Subiectul IV (Geografie)
1. Comparati din punct de vedere al altitudinii Varful Moldoveanu si Marea Neagra.
2. Enumerati doi vecini ai Romaniei. Daca nu va amintiti, enumerati doi vecini de-ai dumneavoastra de acasa.
3. In ce punct cardinal al Romaniei este situata Campia de Vest? Daca nu stiti ce este acela un punct cardinal puteti sa raspundeti “Vest” si sa treceti la subiectul urmator.
4. Pasuri si trecatori: Cine a spus “Un pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire”?
5. Alegeti varianta corecta: Varful Negoiu are altitudinea:
a. 2535 metri
b. 11 metri
c. un miliard de metri
d. altitudinea variaza de la o zi la alta.

Oamenii destepti nu fac copii

Ma uitam eu asa intr-o doara pe la canalele astora, cand ce vad, reportaj cu animale, recte niste porci de cel putin 150 de kile bucata. Doi. Erau ei ai unui cuplu de indivizi de al caror aichiu nu auzisem bine pe unde se situa, dar se vede treaba ca exista. Ei, aichiuul asta i-a impins sa desfasoare o activitate de negociere cu un alt individ care avea purcelusi dragalusi de vanzare, ui atat, cat palma mea, care fornaiau de numaaa' si de care astia doi s-o indragostit la prima vedere. Si i-au luat acasa, ca individul ex-propitar i-a asigurat ca o sa se faca de dou cel mult trei ori mai mari decat mana aia, si o sa ramana la fel de fornaiciosi si dragastosi ca in ziua intai.

Si au trait ei asa pana la adanci batranete, pardon, pana cand porcusorii au ajuns pe la ostadooj de kile bucata. Dupa aia s-au mutat la sat, loc romantic, unde au facut un cotet, si-au luat o masina noua cu doua locuri plus sofer si remorca pentru purcelusi. Cand veneau de la lucru strangeau cacatul dupa astia micii din gradina, din casa, de pe terasa, faceau cumparaturi, dooj de euro pe zi de fructe, sa nu se constipe, mancare pentru porci de vine in saci de plastic la Osan, nu resturi de la masa, sa nu se obezeze. Cand micutii au ajuns la ostcinj de kile, au chemat reporterii sa le faca un reportaj.

In reportaj am mai vazut un cuplu, prieteni d-ai lor, care si ei aveau o scroafa din asta bonzai, de fo' stacinj de kile si ea, foarte draguta, pe care o cresteau ca pe copilul lor, impreuna cu copilul lor si cu trei caini parca, creca si-o pisica. Astia nu mai mancau porc, ca de, nu erau canibali sa-si manance progeniturile, si ziceau ca deocamdata au pus deoparte "proiectul" de facut copii cu gene 100% umane, porcii oblige DAAAR se gandesc serios sa faca unu, doi sau char trei...

Viata-i foarte pretioasa

Sau ma rog, embrionul din uter si copilul care tocmai a fost expulzat. Restul sunt mai putin pretiosi, cam asa cum se vede la Dollo. Pentru ei se creeaza campanii de "raising awareness" si li se da mancare din cand in cand cu parasuta, ba unii mai milosi chiar contribuie activ la salvarea lor dand cu click-ul pe o cauza facebook intre doua reprize de "animal farm".



Ca is copii, sa ii ajutam alea alea. Sigur ca da, ii ajutam asa cum ne zic mai marii lumii noastre sa o facem:

1. Sexul e bleahcah cacacaca, sa se abtina ca sa nu faca SIDA, asa zice Biserica:

Shortly after becoming pontiff in 2005 (ie Pope Benedict), he told senior Catholic clergy from Africa that, while the disease was a "cruel epidemic", it could not be cured through using condoms.Addressing bishops from South Africa, Botswana, Swaziland, Namibia and Lesotho who had travelled to the Vatican for papal audience, he said: "The traditional teaching of the church has proven to be the only failsafe way to prevent the spread of HIV/Aids."He also warned them that African life was under threat from a number of factors, including condoms.

2. Prezervativele is facatura diavolului in sine:

The only Council project in Somalia, which focused on condom distribution, ended in early 2009.

3. Si musulmanii zic la fel, ei este la fel de destepti ca catolicii pe subiectul asta, ba mai mult, ei stiu exact de conspiratia international-capitalista de a pune HIV in prezervative:

They said that huge amounts of money were used to buy condoms. And immorality. They further said that the Ministry of Health's method of preventing HIV/AIDS was not acceptable to the Muslim traditions and generally believed that the use of condoms led to HIV infection because the condoms had been laced with the HIV. The discussion of sexual issues is a taboo in this as in other regions where most people are Muslims.

4. Solutia finala si absoluta e urmatoarea:

The solution lay, he said, in a "spiritual and human awakening" and "friendship for those who suffer".

Io ma declar prietena copiilor care mor unu la 6 minute in Somalia, ma concentrez sa ma trezesc spiritual si omeneste - gataaaaa, problema-i rezolvata pentru mine. La ce nivel la animal farm oi fi ramas?...

Ploaie scurta de vara

Ieri dimineata a fost innorat, de unde rezulta ca am facut pe soferul de camion, tractor si salvare pentru Tedy si restul menajeriei in loc de sa sed cu curu' pe banca in parc.

Dupa masa a iesit un fel de raza de soare si am luat-o la impins catre hiperalimentara de cartier pentru facutul plinului pe weekend plus odihnitul respectivului cur pe banca de care vorbeam. Numa' ce-am iesit din magazin, ca am simtit doi trei stropi de ploaie, am schimbat planul si am trecut la impins in directia opusa, catre casa. Noi stam la numarul 66 pe strada, de la 1 la 33 am asistat la un mini potop cum nu m-a mai prins de nu stiu cand. M-am bagat sub un balcon sa imi storc parul, Philippe urla, Victor voia sa iasa din carucior la "apa apa apa apa apa apa". Partea pozitiva e ca am sunat la consort sa vad daca nu poate veni dupa noi cu o umbrela: era inca la lucru. Si chilotii mi-erau uzi, si marfa din rucsac, si, cel mai interesant, magaoaia dubla mere si mai greu prin apa. Am trecut gratios prin fluviasul de s-a format in fata mea si a balconului, si baga tare urmatoarele 15 numere pare pana acasa, sub un soare scarbos de orbitor si un cantat de mierla oripilant de vesel. Mai jos se vede cum a fost la Montmartre, jur ca asa a fost si la mine pe strada.

Despre cum am refuzat sa ma fac "mare"

Singurul om "mare" la care ma uitam cu invidie a fost invatatoarea mea de la scoala generala numarul unu sectia germana, Genosse Lehrerin Luiza Craciunescu. Si Ion Creanga. Genosse era o nemtoiaca faina, cu niste ochi albastri de mi-i aduc aminte si acum, si care purta bluze albastre si parul scurt, blondoran catre alb, carunt nu suna bine, ca nu era o din aia cu par "carunt". In cinstea ei imi las si eu pleata in culoarea naturala, sa vedem ce-o iesi. Avea si un miros al ei, de "strain", ceva amestec de balsam super fain de haine si parfum.

Dupa un drum destul de lung, din cetate in centru, pe jos, cu mamaruta rosu cu negru pe post de ghiozdan, trasa de mana de buna-mea, sau matusa-mea, nu mai stiu exact care om "mare", nu voiam altceva decat sa ma intorc inapoi acasa sa ma joc. Asta pana am vazut-o pe Genosse. Mi-a fost drag de ea din prima clipa, am avut si norocul maxim sa stau in prima banca, aia lipita de catedra. Invatam bine ca puteam si nu mi se parea greu ce faceam la scoala, si cand vedeam si cat ii placea lui Genosse cand aveam temele facute bine, ma simteam perfect. Nu am vrut vreodata sa fac altceva decat sa fiu profesoara, sa stau in scoala si sa invat.

Nu voiam sa fiu ca mama, care mergea la lucru de la 7 dimineata si povestea ca sefu' facea aia sau aialalta, trebi naspa. Nici ca alti adulti pe care i-am cunoscut, ca in afara de a bea alcool si a fuma si a se da cu oja pe dejtele de la maini si picioare (femeile) in timpul liber, nu faceau altceva decat sa mearga la lucru. Mi se parea oribil sa mergi la lucru in fiecare zi si sa ai treizeci de ani, sau si mai oribil, peste treizeci. Si sa mergi la coafor sa-ti faci parul permanent. La varsta asta orice om ar fi trebuit sa fie oale si ulcele, eventual in agonie. Asteptam cu groaza schimbarea prefixelor si cu si mai multa groaza schimbarile prin care urma sa trec eu ca sa devin "om mare". Am schimbat la prefixe de ceva dati de atunci dar in rest am ramas neatinsa de virusul varstei adulte. Sau cel putin asa zic si vreau eu. Oamenii mari aveau "responsabilitati", probleme pe care eu nu le intelegeam, chestii de care mama ma ferea zicand "asta-i treaba de om mare, nu te baga". Ce trebi asa de importante aveau nu am inteles niciodata, nici acum, si nici de ce unii se fereau sa le vorbeasca nonadultilor despre ele, pe intelesul lor.

Nu am ramas cu nostalgii bolnave despre cand eram copil, a fost o vreme faina cand nu aveam altceva mai important de facut decat sa hotarasc cu prietenii de-a ce sa ne mai jucam. Sunt sigura ca daca m-as intoarce acum in timp pe vremea aia, la fel de certareata si rea de gura as fi, si tot la fel i-as pune la punct pe toti.

Dupa aia a venit liceul - cu colegi care nu invatau. Ce naiba faceau odata ajunsi acasa, de la 3 la nush cat seara nu pricepeam. Eu imi faceam temele in cel mult 2 ore si dupa aia aveam liber. Vinerea terminam tot pentru saptamana urmatoare si sambata si duminica ma jucam. Ca de ce sa invate chimie, el vrea sa faca aia sau aialalta. D-aia ma, ca daca te trezesti vreodata pe undeva pe unde oamenii vorbesc de chimie sa stii si tu ca-i chimie nu chineza. Ca Hortensia Papadat-Bengescu nu-i place. Pai citeste mai intai o carte - doua ca sa zici de ce nu iti place, nu numai asa sa-ti dai cu parearea despre coperta si un nume mai ciudat. Nu ma intereseaza "ce-au ajuns" respectivii, nu de asta e vorba, ci de placerea de-a descoperi cate una-alta, ca te-or ajuta sa "te ajungi" au ba, asta-i altceva. Bani bani bani. La facultate ne-au invatat teorie cat populatia Chinei (adultii carevasazica), practica egal cu nix, de parca erau picati de pe planeta unde nu aveai altceva de facut decat sa vorbesti de unul singur la amfiteatre mai mult sau mai putin goale.

Eu raman la scolile mele, la manuale, la elevi, ca printre astia mai gasesti unu doi care invata de placere si care sigur ajung sa faca mai tarziu ce vor, c-o fi bani multi sau salvarea ultimului exemplar de drosofila melanogaster. Pur si simplu, fara sa isi puna o suta de intrebari ca aia la ce foloseste, ca aialalta nu-i place, ca el se face fotbalist sau manechin si oricum scoala nu conteaza. Astia-s adultii de azi, niste oameni bizari cu idei si mai bizare, am incercat o data sa fiu unul, am ratat, si de-atunci m-am lasat pagubasa.

Inapoi la "lucru"

Victoriosu' s-a intors din peregrinarile de pe malul Atlanticului luni dupa masa, deci suntem iar in formula completa, mai putin eu, inca nu-s chiar intreaga, ca Philippinu' are program nocturn de povesti si scancete intens punctat cu urlete eventual.

Mi-am facut asadar program pentru marti, si dup-aia om vedea noi. Programul era in felul urmator: plecat de acasa linistit, juniorii in caruciorul dublu, eu la impins magaoaia, mers in parcul fain si mare de langa noi, eu joc fotbal cu Victor, Philippe doarme in carucior, ne mai si plimbam la liber umpic, si gata, intors acasa, obositi dar intr-o buna dispozitie de invidiat.

Executarea programului a avut loc dupa cum urmeaza: eu injur toti vanzatorii de pe ebay, mai ales aia de carucioare, ca nu zic cat de greu sa misca porcaria aia de dubla, rotile din fata nu merg cum vreau eu, tre' sa ma las pe el cu toata forta sa ii schimb directia. Poate o fi si din cauza de greutate maxima in fata (Victor in fata, Philippe intins in spate), nush, oricum injuraturile erau gata iesite. Curbele stranse se pot lua doar daca impingatorul are peste 100 de kile sau brate de culturist dopat, ceea ce eu nu am. Din pacate. Ajungem jos din lift, Victor urla, ca l-am uitat pe Tedy. Hai inapoi (futu-i ma-sa lui de vanzator frantuzesc cu carutul lui de cacat cu tot), curba stransa la stanga, una la dreapta, una la stanga, hai in lift, iesit, curba stransa la dreapta, luat Tedy, repetat curbele pentru iesire + extra injuraturi. Extra extra injuraturi cand sa ies pe cele 2 usi + poarta cu cacat din ala care o inchide automat si care imi venea mie pe cur, ca numai partea asta o aveam libera sa tin de ea. Tedy e asta din poza:


Ajungem in strada, slalom printre scaunele lu' ala cu terasa care isi pune extra mese dupa masa pentru betivanii de seara de eu tre' sa fac trei curbe cu cacatu' ala dublu pe 10 metri de trotuar. Ajungem si la parc, il las pe Victor liber, sa se plimbe. Se urca pe un gard si se uita la 2 matze. Eu ma rog de el sa vina, el "nu" (o invatat sa zica nu). Dau cu ceva dupa matze, se uita la mine, se ling in contiunare in cur si pe labe. Victor pe gard. Il iau pe sus, urla. Ajungem mai incolo, il las jos. Vede niste rate in apa. Fuga la ele, eu nu pot, ca-i cararea-n panta, si nici nu-s sigura ca gardul ii destul de tare sa se urce asta pe el. "Cacaca" - astea-s ratele, si urla. Il pun in carucior. Vrea apa. Eu beau niste suc, nu mai vrea apa, vrea suc, da' tot "apa" ii zice si la suc, imi trebe un timp sa ma dezmeticesc sa inteleg ce vrea. Varsa jumate de sticla pe el, ca nu stie sa bea din sticla, dar are vointa.

Ajungem si la iarba unde eu voiam sa joc fotbal cu el, in sforaielile lui Philippe. Pun mingea jos, pe Victor la fel. Dau sut la minge, "hai, da mingea la mama", el fuge dup-o viespe care venise la sucul de pe tricou bag seama. Dupa minge fuge-un caine. Philippe se trezeste si plange. Victor vrea sa puna mana pe viespe, cainele fugareste mingea, care-i acu in partea aialalta a ierbii. Fug dupa, aaa, minge sau Victor, minge sau Victor, minge sau Victor, asta din urma castiga, il iau pe sus, il pun in carucior, merg dupa minge, ambii tineri urla. Mda. Trecem la planul secund: scuarul cu trenulet de pe langa iarba asta. Mergem intr-acolo, intr-un cor de injuraturi in capul meu (ca-i in panta urcatoare drumul catre trenulet) si urlete din carucior. Ajungem, il eliberez pe Victor, Philippe face caca. Noroc ca am luat scutec de schimb, il schimb. Victor dispare. Philippe mai are de plans, fug dupa Victoooooooooor, e in trenulet, le strica joaca de-a prajitura de iarba la fetele de acolo, il ia pe unu' de maieu ca nu vrea sa ii dea coarda, il cert. Philippe adoarme in sfarsit. Stau si ma uit ce tampenii face astalaltu':
- tras gagici de par ca nu ii dau iarba pe care o vrea el
- luat farfuriile, cratitele si tacamurile alteia intr uz strict personal, aia urla, el - putin ii pasa
- facut gropite cu mainile in nisip, sters de praf pe tricoul ud de suc, eventual pe par

Incepe sa ploua (vai, ce neasteptata scapare), il pun in carucior si hai acasa. Iara curbe pe trotuar, ca polonezii nu terminasera paharelul de seara, iar trecut 3 usi, iar curbe la lift, dar acasa ne astepta taxu, care m-a lasat sa termin seara in fata televizorului cu o bere eventual doua - light.

Despre morti si morminte

De fo 4 ani incoace, facem eu si consortul si dupa aia si juniorul unu cate o plimbare de primavara in locul cel mai linistit si imbiind la visare din Paris, Père Lachaise. Cel mai sinistru loc de pe aici mi s-a parut a fi (pana acum), scolile.

Plimbarea o facem de obicei primavara, prin mai, cand plec cu tricou si pulover pe mine, si dupa batutul a doua - trei alei, imi dau jos puloverul de caldura si accept si sa mi se zbata tot felul de insecte pe langa tartafleata, e si asta un semn de primavara. Anul asta am facut-o ieri, ca in primavara aveam prea multe scutece de schimbat la ora. Am asigurat transport à la carte tanarului doi, ca aleile pavate cu bolovanasi nu se preteaza carucioarelor fara suspensii si 4WD.

In cimitir si turistii se poarta normal, nu ca niste haite infometate de poze si monumente care sa ii lase cu gurile cascate sau sa li le inchida, dupa caz. Nu am meditat asupra mortii si sfarsitului obstesc, locul nu e prielnic pentru afaceri necrofile sau -fobe. Nu stiu cum se face, dar cand ma plimb pe acolo, nu cam meditez la nimic, vine asa peste mine ca o detasare de tot si de toate, si pot sa ma uit si sa vad cum cresc arbori din morminte, cum se casca guri de cripte si cum se tarasc melci la soare, pe bratele cate unei cruci. Ascult cum povestesc parintii copiilor intrebaciosi despre unu' altu' care au trecut prin lumea noastra si despre care mai stim doar data nasterii si a mortii. Conversatiile se opresc dupa doua-trei replici, ceva ii stanjeneste, dau dovada de politete amestecata cu un jenesecua ce nu poate fi descris decat de interjectii "aha, da, da...hmmm" si o privire atotintelegatoare aruncata mortii.

Unii trec cu repeziciune pe alei, in cautarea "personalitatilor", nu se opresc de loc. Altii stau si se uita la cate o cripta mai acatarii, la o piatra de mormant mai fain sculptata si discuta in termeni de profesionisti intr-ale arhitecturii. Prind franturi de explicatii date de o matusa nepotului adolescent, cum ca zona literatilor ar fi mai in sus si la dreapta, si a oamenii de stat uuumpicut mai departe, tot inainte. Nepotul voia la literati.

Eu voiam o poza care sa para facuta de cineva care tocmai iese din mormant si una cu frunzele de castan ruginii care acopereau aleile si care faceau ca sfarsitul de iulie sa semene ingrozitor cu mijlocul lui octombrie. Mirosea a toamna, a pietre incalzite dar nu innebunite de caldura, te purta cu gandul la struguri copti si la prima zi de scoala. Dupa doua ceasuri de ascultat pe unii si pe altii am purces catre iesire, nu inainte sa trecem pe la Jim Morrison. Pe Oscar Wilde l-am vazut anul trecut, ne-am zis ca nu poate sa se fi schimbat chiar asa de mult de atunci, am iesit asadar la bulvar unde am degustat un picon-bière si am povestit despre ce-o avea asta micu de se agita atata si-i plangaret.

La anul cand mergem, o sa fie ambii pe picioarele lor si o sa ne puna o gramada de intrebari (ma rog, ala mare cel putin). Trece vremea ca star treku prin galaxii de repede...


Eu cu piticul intr-o pauza la soare

Cum se vede viata din mormant

Singur pe cer

Frumosul asta scria ceva intr-un caiet si plangea. Dupa cateva ocheade si o poza, mi-am dat seama ca numai scria si ii curgeau mucii de fapt, dar nu avea batista.

Vedere de ansamblu

Ich bin ein Parisianer (sau ma rog, ce-a mai ramas din mine)

Io si transportatul à la carte

Toamna cu frunze si struguri si prima zi de scoala...

De veghe pe marginea criptei

Fata ruginita

Un filozof pare-se care a inteles ce-i aia fericirea

Vesnic viu si verde