Revenire

Dupa o perioada de laxitudine maxima, cunoscuta stiintific sub numele de lene, revin cu impresii. Am fost spectatoare a urmatoarelor evenimente: o pre-alegere si o alegere de presedinte, a iesit ala de seamana cu Krtek, aka Flanby, adica crema de zahar ars. Sa vedem cum creste el salariile profesorilor si cum creeaza saijdemii de posturi de profesori. Daca tot ii gratuita vizionarea, o sa stau si in continuare.

Am mai asistat si la reprize de ploaie in Bretagne, cam 5 pe zi gen, in medie, si am mancat si am beut. Nush cum am reusit sa nu pun nici un kil pe mine, desi mancam de cel putin 2 ori pe zi. Ma uit cum se scurg blugii din ce in ce, am trecut la fuste pe care la incing cu curele. 

Majoritatea timpului nu am facut nimic, nici in Bretagne, nici acasa in vacanta, decat am constatat ca ce repede trece timpul. Ritmul se incetineste insa cand ma uit neputincioasa cum tuseste iar Victor de ceva zile, ca dixit doctorul ca putem sa intrerupem tratamentul de fond, ca nu a mai facut nici o criza. Cum l-am intrerupt, cum a venit criza. In prima noapte a dormit hazbandul cu el in balansoar, a doua nu mai stiu, dar sigur batuiam pe undeva prin casa, nu in pat, a treia a dormit cu consortul in pat la noi, si eu cu Pili. Crizele se deruleaza in felul urmator: tuseste si plange, tuseste si urla, tuseste si plange, tuseste si vomita, tuseste si urla cam toata noaptea. Si ziua.

Profesionalmente, am fost martora unei ameliorari simtitoare a calitatii cursurilor, gen mere treaba ca lumea. Pacat ca tinerii nu prea invata. Mai voiam sa zic ceva, da' am uitat intre timp. 

A, azi am fost parte activa: la cumparaturi la piata de cartier de primavara. Haine de copii cu 1 euro, papuci pentru mine cu maxim 8, Camper nu alta. Am facut garderoba de vara piticilor si eu am economisit cel putin o suta (si ceva) de euro, cat costau Campersii aia in magazin. Constat cu mai multa placere decat uimire ca terapia prin cumparaturi ramane acelasi panaceu extraordinar care a fost intotdeauna pentru mine.

PS: asta-i Krtek noul presedinte francez:

Cand stii ce vrei

e periculos. Sa ma mai lase-n pace aia cu "daca nu stii ce vrei blabla". Cel mai bine e sa stii ce vrei cam 5-6 posibilitati, dupa care ultima sa aduca mai mult cu "fie ce-o fi" si sa te impaci cu ideea ca primesti un cacat. De fapt cel mai bine ar fi sa te impaci din prima cu ideea cu cacatul, ca dupa aia oricare idee de pe lista o sa para minunata.

Ma duc azi la coafor, ca ploua si batea vantul, ca ce pula mea sa fac altceva decat sa ma agat de umbrela si sa dardai pe strazi. Ma duc la unul de care am auzit ca e ca lumea, scump si cica personalul e trainuit conform cu nush ce reguli d-ale lor. Voiam un "carré plongeant", aveam parul pana sub urechi, egal peste tot. Aveam in cap freza facuta in doi timpi si trei miscari de coafeza de la Vanves, ieftina si ne-trainuita dupa nush ce reguli corporatiste. A iesit exact asa, si am zis doar ca vreau faimosul careu:

Cum limba pe care o vorbesc oamenii de obicei nu-i limba coafezelor, eu una am zis si ea alta a facut, incepand cu taiatul parului din fata. NU, mai vaca cu foarfeca, nu te atinge de ala...prea tarziu. Dupa aia era prea lung ala de pe ceafa, ii zic ca mai scurt, si se apuca sa taie de-mi mai ramase cam 5 centimetri de par per total. Ca cica asa i-am zis eu. NU, mai idioato, ti-am zis ca ALA DE PE CEAFA tre' facut mai scurt. Imi da replica ramasa fara replica din partea mea "da' nu-i dragut asa". Am gasit totusi puterea sa ii zic fara sa ma enervez maxim ca "fa-mi in pula mea ce vreau eu, nu ce crezi TU ca e DRAGUT". Se supara fata. Asta este, vine responsabila, taie cum ii zic, dar tot il lasa lung pe deasupra urechilor. Ca cica "nu-i lungime". Pai de unde lungime, ca avu grija colega sa o transforme in scurtime. I-am reexplicat iar ce vreau, nu intelege. Freza aia se face intr-un anumit fel la ei, nu exista exceptii. Am cerut o revista sa ii arat, nu aveau. Coafor fara reviste de coafuri.

O las balta, trece la "brushing", chestie care face parul intins, si in mod normal tine asa pana cand il spal. O tinut fix pana am dat coltul, si o-nceput sa bata vantul. Ca o terminat cacatul ala de brushing in 2 minute.

Ca orice om prost, ca majoritatea oamenilor de fapt, coafezele astea au o idee in cap, si nimeni nu le-o scoate, chiar daca e parul TAU si freza pe care o ceri TU. Nu intreaba nimic sa vada ce si cum, incepe sa taie cat de scurt de se poate, in loc sa o ia cu binisorul. Ca mi-am adus aminte acu: ultima data la coafor i-am aratat exact poza conform careia sa-mi taie parul, acelasi rezultat: pula. Tot era super scurt, am umblat cu agrafe in par cam 2 luni, ca-mi intra in ochi (cand ii scurt se onduleaza, deci devine si mai scurt si si mai greu de coafat), desi ii zisesem sa nu se atinga de ala din fata. Nush cum dracu apuca si il taie si pe ala. Prin puteri supranaturale. Is niste ozeneuri coafezele astea.

Dixit mama la intoarcere "da' n-ai notat si tu in condica de reclamatii?", de unde instant am sarit pe net si am bagat un comentariu (politicos, in limbaj frantuzesc corect gramaticaliceste conform cerintelor de pe site), da' sa stie omu' ca daca se duce acolo, o sa i se para ca i se vorbeste in frantuzeste, dar de fapt e coafezasca vulgara, limba rezervata initiatilor, grup care coincide perfect cu doar aia care sunt de cealalta parte a foarfecii.

Uite si rezultatul. Tre' sa astept acu iar 2 luni sa creasca, nu o sa fie egal in spate, deci iar drum la bizareriile alea sa-l mai masacreasca o data. A, cu ceva zile mai-nainte l-am executat pe junior (probabil ca-i karma parului scurt care ma bantuie acu')

Din fata nu arata asa de naspa, mi-am facut cararea mai pe stanga, ca in dreapta nush de ce aparuse o suvita mai scurta decat consoartele de pe langa. I-am aratat-o si pe aia, o zis ca-i pare rau.


No ui' cum o-nteles aia sa ma casapeasca in spate...Deja ii ondulat (O RO A RE)

Supravietuire

Prima bucata desprinsa din mine are terori nocturne. De cand incepe sa se ascunda soarele, se invarte prin casa, se joaca cu tot ce nu se juca inainte, ne arata ce face cu o frenezie zabauca, de musca prinsa in mirajul unui bec, intr-o incercare deznadajduita, disperata, de a mai ramane in salon "doua", cum zice el (secunde, minute, ore).

Incepuse sa se trezeasca noaptea in urlete chinuite, mergeam la el si-l trezeam de tot, si adormea imediat. O data l-am luat la noi in pat, invinovatindu-ma la gandul ca asa o sa petrecem urmatorii dooj de ani, cu el intre noi in fiecare noapte. A doua oara a cerut sa stea la el, dar "mama, fais, dodo, peu, lit", atragandu-mi atentia cu o grija deosebita "attition, ici, pique" (mai iese cate un capat de pana din perna si inteapa). Am stat cu el pana a adormit, cu o ureche de-a lui Tedi sub barba, si cu pleoapele zbatandu-i-se din ce in ce mai incet, ca niste evantaie de doamne orientale, care uita sa intretina ritmul mainii, de incarcate ce le sunt gandurile. Rasuflarea ii miroase a lapte, cu gust de biscuiti cu scortisoara.

Cum stateam intinsa langa el, simteam ca bratele mi se transforma in uter si palmele-n placenta, si-l inchideam iar in mine, unde sa nu-l deranjeze nimic, poate doar o bataie mai anapoda a inimii mele.

Rupere de oase aniversara

Ca in orice moment al vietii, cand lucrurile pot sa mearga rau, vor merge foarte rau. Cardul de sanatate international sau cum naiba ii zice, al mamei, a expirat la sfarsitul lunii februarie, la inceputul lui martie a trebuit sa o duc la oftalmolog, ca vedea tot felul de muste in fata ochilor, plus o dunga neagra, plus nush ce alte figuri geometrice mai mult sau mai putin sofisticate. Oftalmologul a constatat in 10 minute si in schimbul unui cec de 70 de euro ca i s-a dezlipit corpul vitros si ca o sa aiba parte de muste si dungi cam pana pentru totdeauna. A mai facut si o ecografie oculara, sa nu fi tras si retina dupa el beleaua asta de corp, totul e bine, in afara unui punct la ochiul drept, fix la ora 9h30. Nu cred ca mai mergem sa vedem ce-i cu punctul ala, o sa ma duc eu sa vad ce-i cu ochii mei de nu mai pot sta fara ochelari nici o secunda.

Dupa care intr-o zi i-a fost rau, cu varsaturi, diaree, si alte chestii, fix miercurea trecuta. Joi a fost slabita, dar se tinea destul de bine pe picioare, i-am dat drumul acasa. Consortul era la ziua de nastere a unui var, eu mi-am luat somniferul si m-am pus in pat, ca urmare a trei nopti petrecute ascultandu-l pe Philippe cum tuseste si plange, cam din ora in ora. A doua zi, acelasi consort petrecaret m-a anuntat ca pe la 9 jumate mama l-a sunat, ca lesinase si a cazut, si o durea mana. A plecat cu ea la urgente, de unde a venit cu mama inapoi pe la 4 dimineata plus un ghips de la incheietura la deasupra cotului, ca si-a rupt mana. Sa-m bag pula. Mama isi revine incet incet, dar, normal, ii naspa. Ii ametita de cap, doarme toata ziua, azi a adormit si Philippe se juca prin salon. Sforaia in cur pe canapea. Am gasit pe cineva sa vina sa stea cu copii pana isi revine. Poveste lunga, am sunat pe la nush cate asociatii, doar una avea agrement pentru copii mai mici de 3 ani, drept urmare nu au vrut sa ne ajute, desi ar fi stat acasa cu mama, deci nu era vorba sa stea cineva singur, neagrementat, cu 2 copii. Asociatia aia una imi lua tot salariul meu pe o luna pentru 4 ore pe zi, 4 zile pe saptamana.

Azi imi zice ca poate are probleme de tensiune, ca s-a mai simtit asa nush cand, si i-au schimbat medicamentele de inima, si cica a mers mai bine. Pe un fond de usoara ipohondrie si dependenta de tot felul de medicamente de dureri de tot genul (din partea ei), incep sa ma ingrijorez simtitor pentru ea, sper sa fie de pe urma socului, nu sa faca cine stie ce chestii (mai) naspa. Maine mergem iar la doctor sa vedem ce-i cu tensiunea. Am crescut numarul de ore de stat cu ea fetei de vine sa ne ajute, noroc ca poate sa vina cand avem nevoie, plus ca tocmai s-a mutat la 5 minute de noi si Philippe o adora si Victor accepta sa manance cu ea. Era sa zic sa se culce cu ea, dar sa nu fiu inteleasa gresit. Ii romanca, normal.

Cam asta este, eu am inceput consiliile de clasa, normal, tocmai acum, dar peste 2 saptamani is in vacanta, si oricum pe aici a venit vara. M-am mai uitat si de cum sa fac cererea de mutare pentru la toamna, dupa cateva seri state cu nasul in comp, de fiecare data terminam cu mai multe intrebari si injuraturi decat data precedenta, azi am sunat un sindicat. Foarte dragut mesio cu care am vorbit, mi-a explicat ce si cum in 15 minute si mi-am zis ca tre' sa ma sindicalizez, ca prea mi-a placut cum mi-a zis cand ne-am luat la revedere "bienvenue parmi nous". Nici nu costa mult cotizatia, cam 115 euro pe an, mai are cine sa iti raspunda la cate o intrebare. Pe brosura de mutari de anul asta de la rectorat e un numar de telefon valabil pana in decembrie 2011, ziceau ca e tarif de fix, cand am sunat (am incercat totusi), ma informeaza ca se plateste destul de mult in plus, si am asteptat dupa bip fo 3 minute ca sa se inchida, ca nu mergea, normal. Pariu ca banii mi i-a luat?

In alta ordine de idei, azi Pili are un an fix, mi-am adus aminte si l-am luat in poza, pe el si fraxu, si duminica am fost la padure, ca mama dormea la noi.

1 an

Tot un an

Duminica la padure, nu mi-am gasit ochelarii de top gun, i-am pus pe aia de top gun generatia lu' mama. Cand ne-am intors, i-am gasit, in baie, langa peria de dinti, normal


La padure, cu buna-sa franceza in fundal

In baie

Amandoi in baie

Pasiuni

Imi ziceam, de fapt mai mult speram, ca Philippe sa fie mai linistit umpicut decat Victor, si tot gaseam cate un semn doua, pe ici pe colo, de liniste, si de neasemanare cu fraxu. Gandire dezideratoare, adica vax albina.

Asta micu' ii totusi pe alta gama decat ala mare, gen "vreau acum, fac, nu vreau, nu fac", nici nu-si mai pierde timpul sa zbiere ca fraxu', pur si simplu nu face. Daca nu mai vrea sa manance, nu pot sa ii mai bag nici un varf de lingurita in gura, biberonul il scuipa si il impinge cu o forta in fata careia cedez in 2 secunde, daca nu vrea sa isi lase papucii in picioare, pot sa i-i pun de treij' de ori, ca tot si-i da jos, aici tre' sa recunosc, ii mult mai perseverent decat mine, de obicei el castiga. Daca nu vrea sa doarma, nu doarme, daca vrea sa doarma, cand il pun in pat o si adormit.

A inceput sa manifeste si anumite fixitati in pasiuni: in bucatarie se intampla cele mai mari aventuri, cu diverse obiecte, cam in aceeasi ordine, cu aceeasi obstinenta. Cum scapa, cum se duce la 1. galeata de reciclat, scoate chestii, le baga in gura, 2. galeata de gunoi, scoate chestii, le baga in gura 3. o usa de la dulap (aia care abia se tine in tatani), pe care o deschide o inchide o deschide o inchide o deschide o inchide si se trage cu mainile de teava de sub chiuveta, 4. se ridica in picioare si loveste in butoanele de la masina de spalat. 5. se ridica in picioare pe calorifer si loveste in el, ca are un mic ecou. Intre timp baga tot ce gaseste pe jos in gura: intr-o zi se tot chinuia sa vomite si nu iesea nimic, ma uit in gura, nimic, bag degetul mai cu spor, ii scot de pe cerul gurii o bucata de punga de plastic, care se lipise acolo cine stie de cat timp.

In salon, alt program pasionant: trage cartile din biblioteca si le sfasie copertile, se invarte cu fotoliul (cu ala cu care a cazut Vic acu' ceva timp), se ridica pe radiatoare (asta e mai fain decat in bucatarie, ca aici sunt doua), se ridica in picioare tinandu-se de perdea si baga tot ce gaseste pe jos in gura.

In baie daca scapa, baga mana in veceu, ca-i apa albastra (aia care il pasiona si pe Vic intr-o vreme), in hol, trage de teava de la aspirator (ca lui nu i-i frica de el, ca lui Victor), in camera la Victor inchide si deschide, inchide si deschide, inchide si deschide, inchide si deschide, usa de la dulap si MEREU isi prinde degetele in ea, ca le pune sus, si cand incepe sa il doara, in loc sa deschida usa, o inchide si mai tare. Azi avea niste santuri cat China pe degete, dar cred ca deja ii calit, ca nu a plans nici macar un minut. Si baga tot ce gaseste pe jos in gura.

Sa-nceapa saptamana de lucru asadar, sa ma odihnesc si eu putin dupa weekend.

Momente

M-am oprit de multe ori zilele astea, cate o secunda-doua pe ici pe colo, si am ramas fara cuvinte. Am vazut asta:

Pamantul de la aproape 22 de mii de metri. Cand am dat cu ochii de omul asta, pregatindu-se sa sara, mi-a venit sa bat din palme si sa ma batai de bucurie. E fantastic sa ai ocazia sa vezi asa ceva si sa nu iti ajunga cuvintele sa descrii imensitatea trairilor, chiar daca doar imaginate. Sa fii singur cu tine. Si cu pamantul. Cu tot pamantul. Sa il vezi in asa fel incat sa iti poti inchipui ca daca intinzi bratele tare tare poti sa il cuprinzi pe tot, si sa iti infasori haina in jurul lui, sa-l tii la cald. Poza asta repara orice ai avea sa reprosezi vietii, sau altora, sau tie. Nimic nu conteaza, doar momentele in care simti ca poti lua pamantul in brate. Pe tot.

Dupa aia, am vazut o femeie pe tocuri, alergand.

Nu cred ca exista ceva mai absolut frumos, mai statuesc, mai in miscare si mai inghetat pe retina decat imaginea unei femei pe tocuri care alearga catre undeva. Isi misca picioarele cu precizie de ceasornic, se uita in jos si imprejur in acelasi timp parca, stie exact unde vrea sa ajunga, e in intarzaiere, si totusi are timp sa creeze un intreg spectacol.

Si am mai participat si la inceputul unei relatii, cand doua persoane care schimbau politeturi gasesc dintr-o data altceva de zis, si intr-un moment perfect, se intampla sa se redescopere "a, tu esti de fapt, cred ca te cautam". E ciudat cum o persoana noua pare atat de "veche" uneori, cum te lasa sa intri in viata ei si iti pune la dispozitie fara nici o teama trecutul si viitorul, si cum din momentul acela incepi sa iti imaginezi cum isi intinde untul pe paine si daca ii place dulceata de capsuni la fel de mult cum iti place tie.

Curs (aproape) perfect

Nu am mai scris demult, ca m-am concentrat la maxim sa-mi fac cursuri perfecte, numai la asta m-am gandit zi si noapte. Si azi a venit: eram cu aia micii, era prevazut un "listening" (nu il mai pun intre ghilimele de fiecare data, ca mi-i lene, a se nota ca nu-s d-aia care scrie in romgleza, dar cateodata nu se poate fara).

Am inceput prin ziua buna, nu le-am dat-o pana nu au tacut toti din gura. Le-am reamintit regulile (you must be quiet, you mustn't litter, you mustn't use the scissors - ca a fost un incident de foarfeca de zbura de la unul la altul pe deasupra capetelor, deci consider instrumentul periculos). Am lasat be quiet, litter si use the scissors pe tabla intr-un colt.

Am verificat temele, aveau de predat o activitate de writing, pe care am cerut-o pe foaie separat, bineinteles ca juma din cei carora le-am cerut-o o scrisesera in caiet. Le-am dat zero (ma mai gandesc daca o sa-l trec pe internet, probabil ca nu, dar ar merita, ca nu-s atenti de loc). AM verificat daca au pus la comparativ adjectivele din tabelul care trebuia folosit la writing. Au reusit destul de bine, doar ca is atat de "atenti" la funnier, ca au inceput sa zica warmier, shortier. Corectie.

Le-am dat foaia de listening, au avut 1 minut sa citeasca vocabularul (5 cuvinte), am pronuntat impreuna.
Prima activitate: subliniatul de cuvinte dintr-o lista, in urma a 3 listening-uri (intreg, fractionat, intreg), pe baza discriminarii fonetice (small - tall etc).
Dupa listening, antrenarea memoriei: era vorba de niste copii care se plangeau ca nu li-s bune hainele, si ca vor altele. Le-am dat problemele, trebuia sa le scrie in dreptul fiecarui copil (cf metodologiei: activitate care nu evalueaza intelegerea, ci ii ajuta).
Am verificat, au zis frazele destul de bine (Alison's dress is too long, Ben's trousers are too baggy etc)

Urmatoarea: sa scrie de ce haine are nevoie fiecare (Alison needs a shorter one, Ben needs tighter ones).

Urmatoarea: sa faca rezumatul. Le-am dat inceputurile de fraze, trebuia completat cu ce notasera in tablou despre haine. Erau desi cu foaia in mana, fara stilou, doar la oral. Am repetat totul de cel putin 3 ori, pana au reusit o pronuntie destul de buna. Au avut probleme cu "comfortable". Le-am zis sa il pronunte ca pe "vegetables", ca si cum ar avea 2 silabe. Au (aproape) reusit.

Dupa, am scris rezumatul la table, unul din cei buni a dictat inca o data totul.

Mai ramaneau 10 minute pana la sfarsit, au apucat sa noteze in liniste si sa inceapa un exercitiu pe care il dadusem tema acasa. Au notat elementele de fonetica, tot. A fost super.

Ce-mi reprosez: ca am introdus "one" si "ones", si probabil i-a cam dezorientat, desi am tradus in franceza. Nu am insistat, l-am notat ca si reperaj, element de care nu aveam nevoie maxima pentru intelegerea documentului oral.

In timpul cursului, bineinteles ca au fost care au vorbit, i-am pus sa repete "I must be quiet" de cate 5 ori, si i-am amenintat ca daca mai vorbesc, ii pun sa scrie de 10 ori. A mers (azi). Cand le-am cerut sa repete, i-am zis doar "what's the first rule" si le-am aratat la tabla "be quiet" ca sa zica fraza intreaga.

Scopul cursului a fost: intelegerea si redarea unui document oral cu ajutorul comparativului de superioritate si vocabularului specific (adjective + lexic despre haine). Eu zic ca l-am atins.