2011 pe scurt pe luna

Ianuarie: nu mai stiu
Februarie: am fost la Londra, mi-am luat papuci
Martie: am nascut
Aprilie: aveam doi copii
Mai: tot doi copii, desi seamana mai mult cu douazeci
Iunie: ziua mea, nu mai stiu ce am primit cadou, dar am fost la restaurant (sau nu? nici asta nu mai stiu exact). Am fost la Timisoara. Au fost o tona de grade Celsius.
Iulie: am fost la munte, asta micu inca se trezea de 10 ori pe noapte, acum parca ar fi patruzeci de copii
August: creca ala micu' a inceput sa doarma mai bine. Am fost in Bretagne.
Septembrie: a inceput scoala, a venit mama, mi-am realizat visul, era sa crap din cauza lui, am fost la restaurant (vietnamez)
Octombrie: continui cu crapatul, dar e visul meu, am fost la restaurant (francez)
Noiembrie: inspectia, bagat picioarele adanc in vis
Decembrie: scos picioarele din vis (desi erau bagate pan' la fund), reinceput un ceva care seamana cu viata normala. Philippe are doi dinti, Victor ii turbat (dar dragut). Am fost la Rouen. Mi-am luat papuci.

Concluzie: ma lasa memoria, cresc la ani si fire albe, is curioasa cat o sa ma tina sa nu ma vopsesc pe par...in rest sa auzim numai de bine! Am multi papuci...

48 de ore

Ne-am facut planuri de cu dinainte de vacanta sa plecam doua zile numai noi doi, joi si vineri. Nu am plecat in sensul ca nu am avut cu cine-i lasa pe ambii pizdici, deci am plecat luni si marti. Am luat-o incet catre Rouen, ca am vrut ceva la o distanta rezonabila de Paris, de preferinta cu masina, ca nu ma vedeam in stare sa fac drumuri de cu 3 ore inainte sa stam prin aeropoarte sau gari si sa asistam la greve diverse cu ocazia sarbatorilor de iarna, ca de obicei pe aici.

Am zis hai la Rouen deci, si am plecat. Am ajuns intr-o ora jumate, am facut poze hotelului de 5 stele ales de consort, si pe dinautru si pe dinafara, si am luat camera in primire. Era fara cada in baie, dar avea o sticla intre dus si capul patului si o lumina roz-violet pe care am reusit sa o stingem dupa ce am apasat pe osta si ceva de butoane, dar niciunul nu stingea clima. Din cauza de zgomot, ne-au schimbat camera, si-au cerut scuze de deranj, le-a parut rau, si ne-au mutat intr-una mai mare, mai scumpa si mai faina, la etajul unu, cu vedere la biserica. Am regretat si noi vederea la parcare, si ne-am mutat cu un oftat resemnat in noua camera. Ioi.

Orasul e din ala de carte postala, seamana cu Bruges, dar e mai mic si mai cochet. Casele sunt in stil normand, cu barne de lemn pe dinafara, colorate si vesele. Am intrat in toate bisericile si catedralele de pe acolo (cam trei cred), am vazut unde a fost arsa pe rug Jeanne d'Arc si am mancat intr-un restaurant tare dragut seara, scumpic, dar mancare facuta de mana lor, nu de a celor de la Picard. Am vizitat si muzeul de arta: aici, spre deosebire de Bruges, am asistat la un "defileu" in cinstea fecioarelor biblice si am vazut si ceva Monet, ca doar era in ton cu catedrala din oras.

Mai departe am mers la Deauville, pe plaja, am ascultat cum bateau valurile nisipul, si ne-am mirat de curajul unora care faceau surf pe niste valuri de cel putin un metru jumate. Dar batea vantul tare. Orasul parca e galeriile Lafayette revarsate in strada, o masina din trei era cu numere de Paris si pun pariu ca trei sferturi din locuitori erau de fapt saptejcincioptarzi sau -septarzi. Dragut, dar cam prea comercial, deci am trecut pe partea cealalata, la Trouville. Asta e ca un satuc, mai mic decat primul, dar mai "normal", vedeai din cand in cand mesdames imbracate cu haine de fas, nu numai de blana. Am mancat intr-un restaurant de familie, unde am ascultat ceva jazz-rock fain si meniul era lipit pe coperti de discuri de vinil. Aveau si un foc adevarat, si un curent simpatic tragea pe la picioare, erai ca intr-un salon nu prea pretentios dintr-o casa primitoare.

Plimbarea de digestie am facut-o iar pe plaja, unde am vazut o madam scaldandu-se in mare, pe cam 3 grade afara si probabil cu 3 mai multe in apa. Chapeau pentru curaj.

Ne-am relaxat cum trebe, pacat ca nu am avut raspunsul de la rectorat inainte ca sa fie farniente total, dar am facut deja planuri pentru februarie, cred ca o sa stam 2 nopti, ca e prea fain.

La intoarcere l-am gasit pe Philippe cu 2 dinti si lipsa de somn ziua, baga cate o juma de ora pe ici pe colo, dar nu plange mai mult decat de obicei sau ceva, e doar non-dormicios.

Si ceva poze. Imi place tara asta din ce in ce mai mult.

Philippe facand automasaj la dinti:


Ce pun francezii pe masa de Craciun si anul nou. De revelion o sa ne adaptam si noi cutumelor locale, si scoatem somonul afumat, ceva foie gras si macar niste langustine (usor, sa nu avem probleme cu digestia). Se acompaniaza in drumul catre interior cu sampanie, normal (si asta ajuta la digestie).

Madam care prefera baia in mare, nu in cada:

Restaurantul familial de la Touville, semineul langa care eram confortabil asezata in timp ce degustam o salata de-a casei, cu ficat de pui, sunca si branza calda de capra:


Philippe plecand ca din sageata ca Rambo catre bucatarie (nu merge in 4 labe, dar are o viteza apreciabila si asa, in coate)


Noua biserica ridicata pentru Jeanne d'Arc, o tusa de modernitate care gadila ochiul in mod placut impreuna cu vitraliile mai vechi si mai "prafuite"


Restaurantul de seara de la Rouen, la etaj. In fund era un radio din ala vechi, de trej de kile, care mergea!! Imi venea sa iau o carte si sa ma asez in fotoliul ala si sa nu mai plec.

Hotelul nostru de cinci stele, noaptea


Catedrala din Rouen
Plaja la Deauville

Biserica Saint Ouen
O strada din Rouen (in centru cam toate strazile arata asa, cochete, parca-s de jucarie)


Garguiele catedralei
Alte case din Rouen

"Street art"

Catedrala si targul de Craciun

Mostra de alt fel de "street art":
Hotelul nostru (de cinci stele) ziua:


Catedrala (mi-a placut enorm, daca ar fi sa incerc o personalizare, as zice ca e o mamzel la un defileu de lenjerie intima din dantela)

Rectoratul are onoarea

...de a ma informa intr-o scrisoare din data de 12 decembrie, primita ieri, ca FAC PARTE DIN CORPUL PROFESORILOR TITULARI!!!

Am deschis o sticla de sampanie (pe care am si terminat-o), am primit flori (pe care Pili inca nu le-a tras de pe masa), si mi-am luat o pereche de papuci de casa si un halat.

Si ma simt asa de usurata, de n-am cuvinte, asa ca ma opresc aici, sa mai savurez momentul (adica sa stau in cur si sa nu fac nimic, mai incolo poate o baie).

Ze masa de Craciun

Si totusi, am facut pregatiri pentru Craciun, in sensul ca mama a trebaluit prin buca de pe la 10 dimineata pentru a infaptui niste sarmale si o placinta cu mere. Eu am supravegheat mai tanarul membru al familiei, care azi a facut greva somnului si a fost intr-o continua catarare pe diverse suporturi solide sau mai putin, urmate de cazaturi zdravene sau mai putin. Am curatat si un kil de mere.

Seara ne-am pus la masa in trei, caci juniorii au picat in urma grevei (Victor a executat-o si el, ca Philippe nu-l lasa sa doarma cu plansete diverse) pe la 8 seara, de unde am preluat stafeta cu sarmele si o sticla de vin bun, ceva din 1996, care gadila in mod placut papilele. Am ascultat povestile mamei de cand era ea in liceu si iesea seara numai cu bilet de voie de la conducerea scolii si la filme numai cu clasa. O data a prins-o mosu', care era directorul scolii, si a pedepsit-o. A purtat uniforma pana la terminarea liceului, si i se parea normal (si mie de altfel). Normala i se parea si practica agricola (si mie), si mi-am adus si eu aminte cum lucram la cules de porumb, cartofi si sortat arpagic de prin a cincea pana printr-a a opta. In rest, numai voie buna si sarme de calitate. Dovada:



PS: planta de pe masa e loctiitoarea bradului, aia de care tragea Philippe mai deunazi si-i manca frunzele.

L'instituteur

Magia Craciunului

Numai aia care nu stau destul in fata televizorului ca sa auda ca 40% din cifra de afaceri a marilor magazine se face de Craciun mai poa' sa creada ca exista vreo magie legata de cacatul asta de perioada in care toti se inghesuie sa cumpere de toate, ca sa aiba o "perioada magica".

Si Mosi Craciuni in care copiii cred ca sa aiba parintii umpic de liniste cu o luna inainte de "perioada magica".

Plus filmele in care neaparat ninge in noaptea de Craciun si ii" magic" de minunat, rahatul asta alb ma imbolnaveste numai cand il vad la televizor: ud si rece, intra in papuci, trece prin haine, cum naiba sa iti doresti asa ceva, daca nu esti nascut si crescut pe acolo pe unde zace tot anul si unii isi mai si fac veacul in case de gheata. Amintirile mele legate de zapada sunt de pe cand eram copil la mama si mergeam la Moldova unde toata ziua si noaptea erau catre minus dooj si ceva de grade si nu aveam cizme ca lumea in care sa nu ma ud, si scartaia sub picioare si imi inghetau mucii in nas, ca nu aveau timp nici sa iasa, se transformau in turturi instantaneu. Si fulare pe gura, si caciuli, si strampi, si izmene de bumbac, si sosete de lana, si pantaloni de fas cu dublura nush de care, de ma dezbracam intr-o juma de ora si care se uscau o noapte intreaga langa soba. Ma mai dadeam io cu sania din cand in cand, si cadeam, si imi intra zapada in cizme pe deasupra si imi erau picioarele vesnic ude.

La scoala aveam mereu o balta sub banca, pe podeaua data cu motorina si cand venea salbaticul ala de muzica de ne punea in genunchi, imi erau murdari pantalonii (creca unicii de iarna) de imi venea sa plang de ciuda ca nu aveam altii.

Si magazinele care vand, vand, vand in nestire, si Mosi Craciuni mai "magici" decat explicatia ca "uite mama, la sfarsitul anului e un moment special in care ne reunim cu totii si ne facem cadouri si mancam ca niste oameni normali felul intai, doi si un desert si poti sa te joci cu toti verisorii la un loc".

Am (re)testat serviciul de urgente

Testul de anul trecut nu se pune, ca Victor tusea pana vomita, l-au bagat urgent intr-o boxa si pediatrul a fost langa el in 5 minute. Ceva cu saturatie mica de oxigen, nu mai stiu exact, era naspa.

Saptamana trecuta nu am testat cand a cazut de pe balansoarul care are balanselele (sau cum le-o zice la talpicii aia) de lemn. I-am zis si raszis, in franceza si in romana, i-am urlat in cap, pe langa urechi, de la distanta, de mai aproape, de si mai aproape sa NU SE MAI BALANSEZE IN SPATE ca o sa cada, si a cazut. A avut o vanataie colorata vanat-galben-verde sub ochiul drept fo' cateva zile.

Nu am testat serviciul respectiv nici cand la ora mesei sambta s-a apucat sa urle ca un nebun, ca "bobo bobo" si ne arata degetele. Avea cate o basica pe buricul fiecarui deget de la mana dreapta, dar nimeni nu a vazut cand, ce si cum. Banuiesc ca s-a urcat pe scaun si a pus mana pe plita, desi i-am zis si raszis, in franceza si in romana, i-am urlat in cap, pe langa urechi, de la distanta, de mai aproape, de si mai aproape sa NU PUNA MANA PE PLITA ca face "bobo", si a facut "bobo".

Sambata seara l-am testat insa. Am sarit din bucatarie in sufragerie cand am auzit asa ca un zgomot surd, urmat de altul mai innabusit, urmat de urlete ca de pe alta planeta. Se hatzana pe fotoliul cu arc, care fotoliu se hatzana spre deliciul celor care stau normal in el, nu cu capul in jos si cracii pe spatar, desi i-am zis si raszis, in franceza si in romana, i-am urlat in cap, pe langa urechi, de la distanta, de mai aproape, de si mai aproape sa NU SE MAI HATZANE PE FOTOLIU, ca o sa cada, si a cazut. Si-a facut o gaura (faine si simetrica de altfel) exact in mijlocul fruntii, ca a dat cu capul de masa. Si cum sangele nu se oprea din scursu-i la vale, taxu l-a luat si au plecat la urgente. Dar nu erau "urgenti". Au revenit dupa 3 ceasuri, i-au pus numai un lipici si un plasture, ca era faina crapatura si nu a avut nevoie de lucru manual gen cusaturi.

Asa arata cu cruciulita de plasture in frunte, si mai pun una ca imi place cum se uita unu' la altu':