Recorduri

1. Din seria M-am dat jos din autobuz, si acum?

Cu emotie ma autofelicit pentru stabilirea acestui absolut record, caci am trecut la nivelul superior: 2 autobuze dus, 2 intors (ultimul record era numai cu unul).

Conditii de desfasurare: excursie la ambasada, impusa de consort, sa il facem pe pitic cetatean roman, c-asa-i "bine si frumos". Drum lung, care cerea datul jos din un autobuz si luatul unui al doilea, in conditii vitrege si extreme, caci piciorul meu nu a mai calcat prin zona, decat pe subt pamant, in metrou (ala nu-i calcat, mai mult survolat, asa ca inaspreste exponential conditiile). Vineri dimineata, pe la 9, cu trej si ceva de grade afara, uitat biberon de apa acasa, ca si sursa diversiunii juniorului (2-3 girafe). Inca nu m-am apucat sa invat cum se citeste/interpreteaza o harta. Am consultat totusi internetul sa vad unde trebuie sa schimb autobuzele, insa ca sa nu lungesc povestea seara ca incepea filmul, m-am prefacut ca inteleg unde e statia, si m-am instalat comod cu punga de pufarini in brate (din aia de Feleacul, super buni si crocanti, numai 390 de calorii la suta de grame).

Desfasurare:
Primul autobuz = OK, al doilea nu l-am gasit, m-am panicat usor si am purces cu viteza in directia opusa, fo doua statii. Imi zice o tanti sa caut pe harta statia mea, parcurg cu gingasie (si cu degetul) harta, dar cum nu stiam unde sunt, ii zambesc, o mai gadil un pic conspirativ, si sun la consort, care ma ia cu 'nu ti-am zis ca e in stanga', 'da, dar eu, stii, aaa...'. Fac stanga sau dreapta-mprejur, si ajung in statie, iau autobuzul, ajung la ambasada. Inchis vinerea. Pe site-ul lor nu zicea nimic, ca l-am consultat si pe ala, si chiar cu un pic mai mult interes decat amplasarea statiilor de autobuz.

Juniorul incepe concertul de dimineata, repede repede in statia de autobuz, si minune, cand m-am urcat in el am STIUT ca o sa stabilesc recordul: afisajul electronic nu mergea si nu era nici o harta cu statiile inauntru. Ma las la mana instinctului si ma ocup cum pot de sursa urletelor, privita cu mila si iritare politicoasa de cele 5 pensionare din jurul meu. Cum era de asteptat, trec 3 statii pana sa imi dau seama ca trebuie sa cobor, cobor, fac iar stanga sau dreapta imprejur si o iau pe jos pana unde credeam ca e statia lu' busul al doilea, stiu si eu, fo 20 de minute asa, las ca-i bine la digestie, piticul doarme.

Recordul in sine: 2 ore jumate pentru un drum care cu metroul ar fi fost de 40' max + complet si total dejaba.

2. Din seria Romani contra romani: cine-i cel mai tare?

Si pentru asta ma autofelicit cu emotie, desi a fost stabilit in grup cumva, dar am fost parte importanta, asa ca il citez ca cum ar fi al meu:

Conditii de desfasurare: gardenparty la ambasada Romaniei (ma intreb daca as fi stabilit asemenea recorduri in cazul in care ambasada nu ar fi fost implicata...), sponsorizat de printre altii Ursus. Ni s-a zis ca o sa fie mancare, beutura si un concert. Noi i-am crezut, si consortul nu si-a luat cina, ca de', era nerabdator sa bage un mic si o bere. Nici io/si io. Ajungem, nu suntem pe lista "vai, dar ati primit confirmare, n'est ce-pas?", "da, chiar doua...", "mais...ben, je ne comprends pas, nu sunteti pe lista medicilor, nu? Nu, lasati ca va trec numele asa de mana...voilà, le stylo ca sa semnati, merci" (n-am inteles de ce ma ametea in franco-romana, sau poate accentul meu pariziano-ardelenesc o indus-o in eroare, ma rog...). Deja ne simteam un fel de paria ai ambasadei, alta conditie propice stabilirii recordului. Ultim detaliu: inainte de a pune piciorul in minunata gradina, am luat cate o bere de la intrare, da' mica.

Desfasurare: dupa ce s-a terminat berea aia mica si am vazut ca nu sunt mici, numai niste carnati inecat in uleiul propriu, ne-am zis "hm" si ne-am apropiat de scena, ca zicea unu' bine. Asta era pe la opt si ceva, foamea tot crestea, carnatii erau roz si scurgand ulei, pita buna, da' sandwich cu pita si mustar nu era ideal, mai bine pita goala (pardon ca am uitat sa recuperez bucata pusa spre pastrare in poseta Corinei, chiar i-am simtit lipsa in drum spre casa).

Era sa uit partea importanta: berea mica se termina mult mai repede decat aia mare de exemplu, si cautam alta: ioc "il n'y a plus de bière/nu mai avem bere", la nici doua ceasuri de la incepere, si care eveniment mai dura pana la 12 pare-se. DAR, noi ca niste romani descurcareti am vazut ceva interesant si ne-am prins iute: erau alti romani care aveau beri nedesfacute, asa ca de unde vine? De dupa brad, evident. Cum care brad? Ala din spatele scenei, mare de trei metri (bradul, ca scena era mai scunda). Dupa trei sinapse nereusite si cativa neuroni civili victime colaterale, nu ne mai gandim ca de ce "serveste" berea dupa brad, si mergem sa luam cata incape. Multa. Ca nu servea nimeni, era in stare naturala, in iarba, profita de mimetismul verde pe verde, credea ca romanii nu o vad sau ceva.

Voilà recordul asadar: sa nu se puna romanii cu romanii, ca e lupta crancena si rezultatul e clar.