Mini paradoxuri

Din categoria lucrurilor inutile devenite indispensabile, m-am gandit sa abordez o indeletnicire dintre altele asemenea de primprejur, si anume cea de agent imobiliar. Nu cred ca merita denumirea de "meserie", nici macar supergeneraluldenimicsugeratorul "job", ca astea presupun macar 2 neuroni care se vorbesc prin sinapse macar de doua-trei ori pe zi.

E ciudat ca persoanele care se trezesc de dimineata si se intorc seara tarziu, fac trei ore de dus-intors la birou/acasa, ca majoritatea dealtfel, ca sa ce exact nimeni nu stie inca, au descoperit clar cum se fac din nimic cam doojdemii de euro in medie pe tranzactie. Vreau si eu.

Umpic de fond al problemei, ca sa nu vorbesc asa in vid: cum avem nevoie de o camera in plus, ca estimarile noastre de acu 5 ani nu se mai potrivesc cu realitatea de anul viitor, am inceput sa cautam un alt apartament care sa o contina. Din cauza de suburbii de capitala europeana, ne-om vedea nevoiti la o colaborare (fructuoasa sper) cu banca pe o durata de o viata de om (de pe la sfarsitul Evului Mediu, e drept) si intocmitul unei liste de prioritati, unde papucii in functie de sezon (vai mie) nu sunt de loc printre primele 10 aitemuri. Nici primele 15, dar sa nu fim pesimisti asa de negri. Cu gandul la aceste pierderi colaterale (vitale pentru unii) ne-am revizuit pretentiile vizavi de noua locuinta si implicit cei care ar trebui sa ne ajute sa o gasim.

Nu ne mai bazam pe vanzarile facute de particulari din momentul in care am auzit ceva care seamana cu "da, stiu, metrul patrat e cu 30% mai scump decat la vecini, dar in balconul asta am inmormantat un hamster, o feriga si varful de brad de cand eram copil la mama - merita investitia". Asadar pornim prin agentii imobiliare, ca astia macar incearca sa tempereze avantul sentimental al unora, se vede clar in preturile afisate. Prima agentie, mergem sa vizitam un apartament intr-o vila, cu o gradina si o camera in plus in gradina. Ne urcam in Mini-ul negru cu gri al fatucii (blonde) impecabil asortate vestimentar masinii, care probabil intentionat a varsat juma de sticla de parfum pe costumatie, si-a agatat cate cinci bratari la fiecare mana si niscai lanturi in jurul gatului si a uitat sa puna departe de vedere trei sferturi din podoaba toracica. Apreciez felul in care consortul se face cat poate ca nu vede indiscretia din urma, o urmez in salon/bucatarie americana/sala de mese. Aici e bucataria (no zau ca nu ma asteptam sa fie buda cu ditamai aragazul in mijloc), dincoace salonul (ioi, cata precizia), si sala de mese (vai ce stufoasa prezentare). Si toate astea trei fac 33 de metri, sau cum? Hmm, numai salonul...a, si sala de mese. Cum asa, ca salonul nostru e mai mare decat astea doua, si are numai 25 de metri. A, nu stiu atunci, o sa vedem la agentie cand ne intoarcem. Aici e baia (no spune tu draga), dincoace toaleta (aha), camera principala CU dulapuri incastrate (eee xtra or di nar) si celelalte doua dormitoare (na, gata vizita?). Sa va arat curtea...uite-o, si camera pe care au construit-o (superb), si garajul (minunat). Sa ne intoarcem la agentie. Nu prea sigura pe ea ne explica ceva despre metrii aia patrati de nu ii gasea la fata locului, n-am inteles nimic, numai ca ansamblul costa 690.000 de euro.

Urmatoarea fatuca vine la noi, sa ne estimeze apartamentul. Ma gandeam ca o sa faca pe Vanzator, De Case Vanzator zerozeronul, da de unde. Am povestit despre tinerii nostri cam un ceas, de la dieta la somn, la obiceiuri, la boli, la cu tetina sau fara, care lapte praf impotriva regurgitarilor, foarte interesant. La sfarsit imi zice ca ea oricum stie apartamentul, si uite atata face, si daca vreti va dau numarul de telefon al unui nene care vinde un apartament cu 4 camere in suburbia vecina...a, nu prin agentie, asa, prin altruism propriu. Sa ma tineti la curent daca se rezolva ceva, la revedere. A, nu avem apartamente cu 4 camere de vanzare la agentie. Pa.

Urmatoarea agentie ne duce sa vedem un apartament caruia ii trecea trenul prin balcon, superb, care avea un salon cat bucataria noastra, ideal, si la care dormitoarele dadeau in strada (etajul unu), DAAAR, argument feroce de vanzator jmeker cu experienta, strada e cu sens unic si puteti oricand sa inlocuiti ferestrele cu din alea cu geamuri duble. Discursul asemanator cu cel al fatucii cu zanganele si sanii pe dinafara, comisionul uuuumpicut mai mare insa, ca lui nu i se vedeau sfarcurile si avea ochelari Gucci.

Urmatorii care ne-au vizitat pentru contra-vizita de evaluare si prezentarea de oferte erau doi. Unu jmeker si altul invatacel. Invatacelul era la costum maro inchis lucios cu dungi verticale albe, subtirele ce-i drept, camasa kaki descheiata la 3 nasturi (dar nu avea par pe piept), gel in breton si pantofi de piele intoarsa (veneau pe jos pe o zapada de 10 centimentri proaspat cazuta) cu talpa de 2 milimetri maxim. El avea rostul de a produce zgomote subtile pe gura la momentele cheie, cand maestrul lui puncta sfarsiturile de fraza cu "n'est ce pas". Inainte de a-mi spune ca nu are nimic de vanzare cu 4 camere mi-a prezentat un catalog de patru dejte de gros cu procedura de vanzare, cum ei sunt cei mai tari din parcare etc.

Am mai avut de-a face si cu agenta care ne-a prezentat un apartament care nu avea inca instalate becurile, l-am parcurs cu lumina de la buda, ca am lasat usa deschisa. In dormitoare era lumina de la strada. Da, da, stim, cu sens unic, linistita ca un cimitir.

De notat intrebare de dooj de puncte cand le ziceam de intentia noastra de a cauta un apartament cu 4 camere: "si care e proiectul dumneavoastra?" - desi m-am balbait exemplar cand am auzit-o prima data, se vede ca am dat raspunsul bun din prima "sa cumparam un apartament mai mare (?!)", simteam o rasuflare usurata venind de dincolo de ecranul telefonului. In concluzie, nu am elucidat misterul acestei indeletniciri, ba dimpotriva, nici macar dupa atatea intalniri fata in fata, cert e ca trebuie sa fie ceva grozav de important, ca am zis doar cati bani merita in medie pe tranzactie, nu?