Amanare

Nu mi-a placut niciodata sa aman lucrurile pe care puteam sa le fac imediat, nici macar pe cele care nu erau chiar asa de placute. La dentist ma duceam pe acelasi principiu, stateam la injectii cu Moldamin fara sa scot un sunet, imi faceam temele cand altii erau la joaca dupa-masa, si citeam sambata si duminica fara nici o grija. Imi placea sa citesc sambata si duminica, de fapt mai mult sambata dupa-masa, ca dimineata faceam curat. Nu amanam, nu-mi faceau prea mare placere datul cu aspiratorul si stersul prafului cu o bucata de furou sintetic, ci mai mult gandul ca o data terminata treaba, pot sta fara grija. Imi mai trageam cate o linie rosie la caiete, dubla de fapt, imi faceam geanat de scoala, de vineri, ca duminica seara sa ma bag in pat cu un colt de pita, si sa ma uit linistita la un film pe care il mai vazusem deja, dar mai demult, asta dupa episodul original de Star Trek.

Asta inainte sa inteleg ca jumate din grijile lumii atarnau de umerii mei, si mi-i trageau in jos, si-mi plecau si capul cu ele. Cum nu intelegeam de unde atata responsabilitate pe bietii mei umeri, ososi si impielitati, explicatiile nu au incetat sa vina, care mai de care. Bineinteles ca eu sunt de vina pentru ce nu merge bine pe ici pe colo, si uite si de ce: ca mi-am luat flori pe care uit sa le ud, si care mor in ghivece ca niste soldati la datorie, ca nu fac tot ce ar trebui pentru copii, ca pot sa fac mai mult, de fapt nu-s sigura, dar na, asta este, umerii mei o duc si pe asta, ca nu fac cursuri destul de bune si de aia elevii nu stiu engleza, si alte rele din astea lumesti.

Si cand ma gandesc ca exista o solutie, sar pe ea imediat si o inghit, cade greu la stomac, dar nici nu se compara cu Moldaminul: ia un lucru care tre' facut si nu-l fa, asa indiguiesti sentimentul de vina absoluta impotriva ta cu diguri puternice, stabile, in stare sa infrunte orice val, oricat ar fi el de napraznic. Amana un lucru pe care poti sa il faci, care nu te costa nimic sa il faci, dar care nu e foarte suparator nici daca sta nefacut. Un lucru absolut banal, fara nici un rost. Stai si lasa vinovatia sa-ti umple toate colturile fiintei, doar puteai sa il faci si nu l-ai facut. Si dupa ce incepi sa plesnesti pe la cusaturi, fa-l. Fa-l intr-o doara, asa cum l-ai fi facut prima data, cu usurinta, eleganta, in deplina recunoastere si acceptare a sentimentului de bunastare care insoteste facerea cat si implinirea lui. Si sa vezi cu cat spor ataci rezolvare problemelor lumii o data ce le-ai rezolvat pe ale tale. Sau ma rog, amanat.