Idioti

Incerc sa ma feresc de ei cat pot, dar cateodata dau de urmele acestor unicorni ai rebuturilor umanitatii, din fericire totusi, azi numai de trei. Care sper ca nu s-au inmultit, in ciuda non-problemelor de fertilitate de care dau dovada, bravo lor.

 

Imi manifest dorinta sa trec strada, fara semafor, astept sa treaca marea de idioti cu viteza ca sa se opreasca la semaforul la cinj de metri de trecerea mea, incep sa trec, vad ca trei masini incetinesc, ma avant mai cu curaj, cand colo cretinul din mijloc ridica telefonul la ureche si accelereaza. Cat e de usor pentru mine sa ma trag inapoi, cu caruciorul si Vic agatat de el, deci nu pot, ma si vad aplatizata ca sa ajunga el primul unde pla mea voia sa ajunga. Franeaza brusc, ii bag un fuck you si dau din mana ca-i nebun, falfaie de scuze, si ma lasa sa trec.

 

Ajung la parc, care noaptea probabil se transforma in buda publica pentru unicornii detinatori de caini, ca era un cacat cat China langa gard, locul prefereat al lui Philippe, care direct in el se baga. Pana ma agit eu sa se dea la o parte, calca in el cu amandoua picioarele, il pun in carucior, se zbate si asta ca apucat de streche, normal, intinde cacatul pe pantaloni (ai lui) si maini (ale mele). Sacrific tot pachetul de servetele de sters cacatul de la curul copchilului, sa ii dau jos tona de mizerie de pe cizme, jumate din care am intins cu generozitate si pe jos, de unde am sters cu ce naiba am mai apucat, servetele uscate, pla mea.

 

Mai stam la parc o minuta-doua, mergem la cumparaturi, termin, ies, trec strada, si pe exact portiunea de trotuar cea mai stramta, parcheaza inca o faptura miraculoasa din asta cu casca si telefon in gura, scuterul dumisale, exact de-a latul, pe cand treceam eu, tot cu caruciorul, tot cu Vic atarnat in dreapta lui. Ii zic "merci" ca sa auda, se face ca nu aude, se da jos, si isi lasa cacatul ala acolo, in mijlocul trotuarului.

 

Stiu ca idiotii sunt fapturile preferate ale creatorului, ca de aia a facut atatia de multi, dar totusi...