Marile discutii

Ma tot gandeam cum o sa povestesc tinerilor despre marile chestii din viata, gen nastere, sex si moarte. Bineinteles ca ma fastaceam toata in gandul meu, si imi imaginam cu precizie momentul in care o sa abordam subiectul, stand la masa, cu eventual o carte in mana ca sa vada si poze. Si sa inteleaga mai bine. Deci era ca si rezolvata treaba.

Dar, cu micile surprize ale vietii nu te pui asa de usor, deci imi masuram eu sambata cantitatea de grasime de pe burta, in chiloti si sutien prin casa, in fata oglinzii, cand vine Vic si ma trage de cercelul din buric, si ma face sa zambesc placut cand zice suav "mais il est très beau ton cercel, maman", ii zic mersi, dau sa plec, dar continua:

- C'est par là que les bébés viennent au monde, non?

- Pai nu, cum sa vina prin buric, numa' prostii vorbesti, vin prin zizi. Nici nu m-am gandit de doua ori ce sa-i zic, o iesit singura singurica afirmatia.

- Ils viennent par le zizi? Mais...

- Pai da, cand se nasc bebeii is mici mici, si pot sa iasa prin zizi. Da sa ma traga si de chiloti, ii zic ca nici lui nu-i place cand Phil il trage de zizi si ca ar fi bine sa se linisteasca.

- Regarde maman, j'ai mis le t-shirt bleu tout seul.

Sfarsit logic al discutiei. Ce scenarii, ce carti, ce imagini. Gata, pur si simplu.

 

Azi, partea a doua. Vorbeam cu mama pe skype si i-am zis ca a murit un unchi al consortului. A auzit Vic, bineinteles, si a inceput cu intrebarile:

- Dominique? C'est qui Dominique?

- Pai de la maison bleue din Bretagne, era batran si foarte bolnav, si a murit. Asa mor oamenii cand is batrani si bolnavi tare tare.

- Et papy, il est vieux lui?

- Nu-i asa batran ca Dominique, stai linistit.

- Et moi je vais mourir moi aussi?

- Toti oamenii mor, Vic, da mai este muuuult timp pana atunci, cand o sa fii foarte foarte batran, nu-ti fa griji acum.

- Ah, ouais. Je vais me cacher dans le placard alors.

Sfarsit din nou logic al conversatiei. Nu stiu cat a captat din discutii, dar important e ca am povestit normal de chestiile astea, si a iesit destul de bine si fara pregatiri alea alea. Poate ca imi fac eu griji aiurea, si tinerii is de fapt mult mai normali si non-paranoici decat imi imaginam. Ceea ce e chiar fain.