Party cu zece tineri

Sambata, Victor a fost invitat la o zi de nastere in vecini, si eu am ramas cu mama tanarului, prietena de la buticul romanesc din Paris, ca eram curioasa cum o sa decurga petrecerea unde invitase zece, si anume 10, tineri de 4 si 5 ani. Auzisem de pe la unii altii ca dupa asa o petrecere ai nevoie de o saptamana sa iti revii, daca ai ceva calmante la indemana, daca nu, te declari out of order cel putin doua saptamani, depinde de sistemul nervos al fiecaruia.

Chemase o tanara sa le faca o animatie, ca sa ii ocupe un timp, ca prevazuse doua ore cu ei prin casa si un pic in parc. Se strang toti tinerii si incep sa deseneze pe niste cartoane, care mai de care, pe jos, pe masa, pe canapele, in liniste si cu dedicare maxima. Canta si ceva cantece, ne arata ce minunatii au desenat, le indoim ca sa rezulte niste cosulete din alea cu patru colturi, cu care si eu ma jucam pe vremuri, alea pe care le tineam pe trei degete si ziceam nu mai stiu cum numere si culori si rezulta ca esti nu stiu ce si nu stiu cum. 

Asta a durat cam o ora, ma gandeam ca dupa 10 minute o sa intoarca apartamentul cu curu-n sus, nici vorba, au desenat ca niste desenatori ce erau, si dupa aia am plecat in parculetul din spatele blocului, sa adune oua de ciocolata, ca aici vin clostile de la Roma si lasa oua de ciocolata in gradina (mult mai practice decat coloratul de oua clasic romanesc) si tinerii le aduna care mai de care. Inca mai avem oua de anul trecut, ia sa le arunc zilele astea, apropos. Au venit pastile mai repede la tanarul sarbatorit, nimeni nu a zis nimic, au strans care cum au putut de au umplut cosurile, s-au luat de mana doi cate doi si am pornit inapoi. 

A venit timpul sa sufle in lumanari, tort cu Spiderman, fiecare si-a luat bucata de tort si a facut ce-a putut cu ea, mai pe jos, mai cu lingura, mai cu mana, cu sucul la fel, nu au varsat decat cam doua pahare. Dupa tort, era deja cam ora 5 (incepusera de la 3 jumate) au plecat in camera unda sarbatoritul avea cam cinci tone de jucarii, si toti zece si-au luat cate ceva, dupa ce au scotocit in toate cutiile si au pus la vedere tot ce era prin-nauntru. Inca nu se joaca unii cu altii, statea fiecare cu jucaria in fata si se juca. Se mai calcau pe maini cand circulau, numai eu eram in camera cu ei, si nu a trebuit decat o data sa ii iau unuia nush ce pistol care impusca niste bile cam cu putere, in rest a fost super normal. 

Au inceput sa soseasca parintii, eu eram in bucatarie la un pahar de visinata de Baia Mare, adusa de mama prietenei, deci (eu) cam plina de energie sa ma duc sa ma joc cu ei, dar au stat fara prea mare scandal in camera si in culoar. Unul din tati a trebuit sa plece cu mana goala, ca odrasla-i mai voia sa stea. Restul de parinti au mancat tort si au baut o cafea, si au liberat terenul de joaca.

Noi am plecat pe la sase, cand a trecut efectul visinatei si vizualizam fara prea mare efort drumul catre casa, varianta cea mai scurta. Deci asa e o petrecere cu zece copii, de care ma temeam eu atat, de aia nu am facut decat cu o parte din familie pentru cei patru ani ai lui Victor. Mi-am adunat curajul si am zis ca pentru cinci ani o sa adun si eu vreo cativa, dar nu mai multi de sase, si probabil o animatoare din asta, ca sa ii tina ocupati un timp, cu activitati mai acatarii decat as putea imagina moa même.

Victor a fost super incantat, desi nu a vorbit cu nimeni acolo, s-a jucat cu niste sine si un camion-tren si un calculator de jucarie. Au alta standarde de simtit bine astia micii, fara prea multa socializare si povesti, niste jucarii noi si sa nu ii calce altii pe maini cand stau pe jos.