jeudi 25 août 2016

Cand ii cald, meri la piscina

Luai si eu o pauza (de cateva luni) ca tot omu'. Am vrut sa zic ceva despre vacanta in Romania ieri, si am vrut sa o fac cu poze sugestive, dar in loc de 5 minute sa le dau jos de pe telefon, o trecut o ora, plus ca is intr-o dezordine in functie de orice in afara de data, deci nu am mai gasit pozele pe care voiam sa le folosesc. Ma enervai si trecui mai departe.

Dar, tot din tema "asteptari vs realitate" azi, pe 37 de grade la Paris, am purces catre piscina, dupa ce mai purcesesem ieri in trib complet catre alta piscina, inchisa timp de doua saptamani, din cauza de curatenie. Pe 37 de grade ei inchid piscine sa le curete. Da' am aflat ca e inchisa cand am ajuns acolo, normal. Azi am sunat si astalalata era deschisa. 

Asteptari: verificat ora cand ajunge autobuzul in statie pe telefon, iesit cu 3 minute inainte, mers la piscina, inotat in piscina mare, tinerii in aia mica, stat la soare, relaxat, racorit. 

Realitate: iesit cu 3 minute inainte de ora anuntata de telefon, si vazut ora anuntata in statie: 65 de minute pana la urmatoarea cursa. Aham. Am stat, sa vedem ce se intampla. 78 de minute, dupa aia urmatoarea cursa la +90 de minute. De la caldura o fi fost, ca o venit in statie cand dadeam sa plecam de acolo, conform orarului de pe telefon. Ajunsi la piscina, instalat lucruri in dulap, enervat cu bratarea cu cheie ca nu sta pe mana. Sa-mi zica mie careva daca vreodata in viata lor au avut o bratara cu cheie la fo piscina care statea pe mana si nu trebuia ajustata din doua in doua minute. Nu va cred. 

In apa, tinerii parca erau muscati de streche. Incontinuu. Am vrut cica sa ma duc in bazinul mare. Lol la adresa-mi. M-am balacit in apa mica, cu toti pistocii care se scalambaiau si fleoscaiau apa peste tot. Incontinuu. Macar ne racoream. Tanarul mic o fost atata de racorit, ca la un moment dat clantanea din dinti zici ca era la Polu' Nord, in iglu, in curu' gol. Hai afara la soare. Ala mare, nu, ca el sta in apa. Nu stai in apa singur, vii cu noi. Nu vin. Tura de prins tanar mare, scos ambii afara. Erau in continuare muscati de streche, da' la soare, si se fugareau printre si pe prosoapele de pe terasa. Io am uitat sa-mi pun costumul din 2 bucati, bai bai stat la soare. Am uitat si crema de soare. 

Ala mare ca el vrea in apa. Ala mic ca lui i-i frig. x 20. Asta o fost partea de relaxare la "soare". Ne-am intors in apa, sa ne mai fleoscaie bilbistrocii care acu erau de 5 ori mai multi ca la inceput, si am ridicat ancora. 

Ala mare ca i-i sete. Ii iau un Sprite in cutie, mie o Cola. Ca nu aveau apa, de aia, ca nu le dau sucuri decat in ritm neregulat si cu suisuri rare. Nu ca el nu vrea Sprite, ca ii ca Schwepps si nu-i place. Pana acuma numa' Sprite cerea. Ca vrea Cola. Nu-ti dau Cola. Vreau Cola. Nu. Ba da. Am plecat. 

In ritm lesinat, tarait, topit, gandindu-ma ca de obicei voiam caldura vara in Franta, nu dooj de grade non stop, si ploaie si nori. Imi place caldura asta de fapt, cand toti oamenii sunt bezmeticiti, si ies in strada in ce apuca, si sufera impreuna, si parca nu ii mai intereseaza nimic, in afara de un minim efort de a se deplasa din punctul A in B cu un minima cheltuiala de energie. Da', ma, ii cald de mori si-s lesinata, si nu as da caldura asta pe nici o racoare din lume. 

Am ajuns acasa, si am pus ventilatorul sa sufle din toate puterile lui, si asteptam sa vina seara, si ziua de maine cu caldura ei mare mare. La piscina n-o fost chiaaaaaaar asa de rau, m-am mai duce iar in fo 5-6 ani asa, sau in weekend. Uit repede.  

Aucun commentaire:

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...