Weekend prelungit

Vine mintenas vacanta. Ideala. Philippe ii bolnav, tuseste si are febra. Vic se chinuie sa se cace la veceu, azi m-a tinut langa el sa se uite pe laptop la jucaria de i-am promis-o cand reuseste sa scape de scutec. Dupa aia a trecut sa se uite la trenuri, si la un moment dat mi-au amortit picioarele si l-am tras de pe buda. Nu a facut nici un caca, normal.

In rest planuri mari de weekend, plecam la Barcelona. Hazbandu' ca sa cautam ghid, sa vedem unde mergem, ca ii fain alea alea, lui ii place turismul si vizitatul de muzee si locuri turistice. Io i-am promis solemn ca in prima zi poate sa dispara toata sagrada familie si barurile si carciumile si restaurantele si parcurile si monumentele isorice si muzeele si atractiile turistice si turistii si suvenirurile de vacanta si lonely planeturile si tot. Eu sambata dupa ce ajungem vineri si ne calmam ca ne-a tras teapa taxiul sau am ratat trenul sau hotelul ii naspa sau nu au apa calda sau paturile is tari sau preturile mari sau urla Vic ca-l vrea pe taxu (ca de mine nu-i place, dixit "nu plaCE maMA") cand ii la bunici. Sau dupa ce ma calmez cand constat ca am uitat balsamul de par sau dopurile de urechi sau masca de somn sau tampoanele sau hainele groase sau hainele subtiri sau paracetamolul sau altceva.Eu cand ajung deci, DORM. Nu mult, de fapt mai mult ma trezesc cand vrea muschiul meu si nu ala al tinerilor nebuniti dupa biberoane. Si cand ma trezesc in dulcea vointa a muschiului meu ii zic lui hazband de cu seara ca de dimineata cand eu dorm sa se duca sa aduca o cafea de la Starbucks ca sa stau in pat si sa beau o cafea de la multinaitonala si sa citesc. Dupa aia fac un dus si ies sa percep obiectivele turistice. Da' DORM.

Copiii pacii

De fapt nu ai pacii, de fapt chiar de loc ai pacii, mai degraba ai contrarului si opusului acestei stari atat de dorite. Chestia e ca nu mi-am putut imagina niciodata ca viata cu copiii e "chiar asa". Nush de ce aveam in cap o imagine idilica, aproape bucolica gen familie cu 2 copii pleaca in vacanta, in masina canta cantece si eventual dorm (in afara de soferul responsabil si atent - nu eu), se caca si se pisa la veceu pe autostrada, sau la firul ierbii in cazul masculilor, se uita pe meniu, comanda si mananca, le propun civilizat copiilor si un desert, accepta, zic mersi si pleaca fericiti la drum inspre vacanta.

Dupa 3 ani cu Victor si mai putini nitel si cu Lili, simt cateodata ca imaginea asta vine de pe alta lume, cam la paispe mii de ani lumina distanta gen. In lumea asta, Victor a acceptat sa faca pipi la veceu dupa 2 luni, caca face inca in scutesc, de unde nu putem sa il lasam la gradi, ca se caca la siesta. De mancat, de o saptamana e mai bine, ca-i clar: nu mai manca nimic, adica 2 linguri de una alta, si basta. Siesta mai face pe ici pe colo, cel mai tare ii place sa il trezeasca pe Lili, si dupa aia imi urla amandoi in cap. Ca Victor cunoaste doua moduri de baza de exprimare: urla tare si foarte tare. Pot sa il amenint cu orice, cand el o hotarat ca vrea ceva, daca nu ii dau, urla. Il trimit in camera, urla si acolo, poate urla asa cate o juma de ora. Dupa aia il mai si loveste pe Lili si ne mai trage si noua cate una.

Miercurea trecuta am venit cu el pe sus de la ludoteca, din cauza de tren, ca se juca umpic violent cu baiatul de langa el, ii lua vagoanele lui, l-am trimis la calculator la desene si o luat toate vagoanele cu el. I-am zis sa le lase, si atunci a inceput infernul. Cateodata ma intreb daca are toate doagele la cap. In momentul ala ma intrebam, si imi plecam ochii repede pe cand treceam prin fata ludotecarilor cu el si imi ceream scuze de circ. O urlat pana acasa (10 minute in viteza mare). Cand am ajuns l-o lovit pe Lili, nu mai stiu de ce, l-am certat si iar o inceput, si tot asa dintr-una in alta pana o venit taxu de urgenta ca simteam ca-mi explodeaza creierii. I-am lasat pe ai trei si m-am retras sa meditez la vacanta aia de la paispe mii de ani lumina.

Iar cred ca dam cu el la pedopsihiatru, ca si educatoarea lui ne recomanda sa rezolvam problema si sa nu mai asteptam. Aproape mi-a trecut rusinea ca am un copil cu doage lipsa, incep sa si accept ca nu o sa ii pot lasa in viitorul apropiat gen urmatorii dooj de ani singuri mai mult de 2 secunde, ca isi scot ochii. Mai zilele trecute pana m-am dus sa ma pis cu Lili dupa mine, Victor tragea canapeaua in mijlocul salonului, sa isi scoata bilele de dupa ea. A, imaginea mea bucolica despre frati era asa un fel de doi pitzi care se joaca impreuna cu un ghem, ghidusi si dragalasi de sa-i mananci nu alta. Astia doi cum se intalnesc, cum se arunca unul pe altul ca niste lei, si Lili loveste si trage de par, si Vic impinge, na. Pitzi cu ghem. Mai face si cal cu Lili, se urca pe el cand asta micu' ii pe burta si il trage de par sa mearga mai repede.

Lili e ca un fel de Vic mai tanar: daca vrea ceva si nu ii dau, se rostogoleste pe jos si urla si asta de-mi sar plombele. De exemplu, mancam ceva si voia si el si am vrut sa ii dau in gura, dar de fapt el voia sa ii dau in mana, nu m-am prins si s-o rulat mai draga pe jos un timp iiiiiiimpreeeeeesionant. Cand i-am dat pana la urma ce voia, l-a aruncat pe jos, n-o mai vrut.

Vic zice "Vic a peur", l-am intrebat azi in liniste de ce, mi-a explicat ceva cu "dada partir" nush ce, ca-l paraseste sau ceva, nu vorbeste asa de bine. I-am zis ca adultilor le place sa faca chestii faine, ca mama e la scoala, dada la birou, educatoarea lui e cu ei, alea alea, si cand se face mare poa' sa faca si el ce vrea, fara sa-i fie frica, mamadada sunt tot timpul cu el. Cred ca vrea sa se faca pompier, sa se dea cu "pim pon" si sa "regarder l'eau couler dans tuyaux".

Umblam acu sa cautam un pedopsihiatru mai aproape de noi, daca nu, iar merem la dracu-n praznic al aia de data trecuta, macar era simpatica. Copiii pacii.

Pierderi globale, vinovata-s eu

Nu mere televizorul, se vede clar in urma faptului ca ma apuc de scris a doua oara in seara asta. Da' a mers ieri, si iaca ce: ma uitam eu asa aseara pe canal+ si apare gigi asta, englez de la mama lui care vorbeste franceza cu accentul englezesc de la mama lui, care iti vine sa il inregistrezi non stop pe masinaria de ascultat cu casti ca nu te mai saturi de ce-o facut ma-sa cand l-o adus pe lume, lingvistic vorbind:

Deci vine asadar Tristram asta si ne zice ca risipim de maniera globala nush cate miliarde de tone de mancare, ca se poate hrani cu resturile alea toata populatia muritoare de foame timp de nush cati ani, plus ca normal ca putem hrani cele 9 miliarde de suflete, care este, peste cinj' de ani parca. Ca se arunca in nestire la courgettes care nu-s drepte si vartoase, ci sufera de incarligari diverse, ca morcovii cu 2 radacini is direct la gunoi, ca salatele nushcare nici nu iti zice de ce le arunca, dar le arunca. Hipermarcheturile, si supermarchturile si in general toate marcheturile, din cauza de legislatie europeana, sa trecem peste.

Si vine el si imi zice ca frigiderul gol e cel mai tare din parcare, ca nu seamana cu un cimitir, ca bine ca nu ai nimic in frigider, inseamna ca mananci calculat in vederea obtinerii unui sticar cu "mananc putin, nu contribui la incalzirea globala, pup arbori alea alea". Ma gandesc la frigiderul meu, ii luna, deci e bine, manca-i-as barba lui de 3 zile si ochitii albastri (is albastri, jur, am vazut la teleu), ma aproba asta, is in al noualea cer.

O da in stanga-n dreapta, ca vai ce risipa globala, si dupa aia tot la mine sare: ca tre' fiecare din noi sa facem nush ce si nush ce, sa mancam sunca feliata de la producatori si legume de sezon, gen varza si cartofi si pasula, si nu capsuni in mijlocul iernii (felicitarile mele alora care pot manca capsunii spanioli crescuti in apa). Probabil ca in reportajul de dupa, codat din cauza ca nu platim abonament la canal pentru mai mult de soul de la 7 seara, explica el mai in detaliu ce si cum cu marcheturile, ca am asa ca o vaga banuiala ca felia mea de sunca aruncata din cauza de expirare si miros incert si cei 2 cartofi care au putrezit si agrementeaza sunca in gunoi, desi i-am luat varsati si nu la plasa, nu cred ca au greutate in calculul global mai mult decat caca maca. Cantitati hebdomadere gen. Ma seaca reizing auernesul asta la maruntaie de numa. Tot timpul sa stai pe faza ca cata benzina consumi, ca mergi pe jos, ca pune 2 pulovere si nu da drumul la caldura. Io. Cetateanul lambda, plus alt cetatean lambda, cand astia de la cantina de la scoli arunca mancarea care ramane in loc sa o dea celor care au nevoie, ca magazinele fac la fel, cu TONE de mancare in fiecare zi. Aproape m-am enervat ca iar vine unu' si ma mai freaca la neuron cu chestiile astea. 

Daaaaar, ia uitati-va inca o data la el, eu am facut-o si am purces spasita catre frigider la mancat iaurtul expirat de 3 zile plus bagheta gen beton de alaltaieri. Il cheama Tristram si are ochii aia albaaaaastri si vorbeste franceza cu accent englezesc. Ce rau imi pare ca am aruncat sunca aia! Da, ma, pup si-un arbore, na, sa fie.

Sa invatam limbi straine

Cum am invatat eu: o ora vocabular, una citit cu glas tare un text si tradus, una raspuns la intrebari, una facut gramatica, alta facut exercitii in plus, alta lucrare de control. In afara de cititul tare nu imi aduc aminte sa fi facut alt oral la liceu si scoala generala. Ce dialoguri, ce prezentari de nu stiu ce, ce evaluare punct cu punct a nu stiu ce. Nici nu imi aduc aminte sa fi ascultat vreodata ceva, in afara de radio acasa si mai pe urma un walkman amarat cu 2 baterii AAA care tineau cate o juma' de caseta. 

Nu zic ca ce fac acum nu-i bine sau ma rog alte judecati de valoare, dar ma intreb daca nu exagereaza umpic cu chestiile astea comunicativo-actionale. Tot citesc cadrul european pentru limbi de fo 2 luni, si inteleg cuvant cu cuvant ce vor sa zica, dar pe global is la fel de neluminata ca inaintea inceperii lecturii. Daca cineva mi-ar punce cadrul asta in brate si mi-ar zice sa fac cursuri dupa el fara alte explicatii, cred ca as reusi zero sau sub zero. Ma simt ca si cand m-as ineca si vine unu care in loc sa-mi arunce o sfoara imi tine o prelegere despre cum sa armonizez datul din maini cu ala din picioare, inspiratul cu expiratul si sa imi mentin o gandire pozitiva. Si ma incurajeaza si sa admir natura inconjuratoare.

Daca vorbesc cu profesorii, mai toti fac chestii diferite, in afara de faptul ca au un "final task" pe care il fac in loc de control de sfarsit de secventa banuiesc, si cateodata e la oral. Ce aspect pragmatic, socio-cultural, lingvistic si nu numai. Evaluare pozitiva cu descriptori exacti si criterii de otel. Evaluare continua a cunostintelor deja acumulate in raport cu noile cunostinte. Integrarea noilor cunostinte cu ajutorul unor strategii diferite in functie de elev. Pedagogie diferentiata.

Eu de exemplu, m-am apucat sa invat italiana, fo doua luni acasa, pe cand aveam o viata normala, si timp de invatat limbi straine. Strategie: merg la Fnac si iau cartea cea mai ieftina de italiana. Mai iau si o gramatica pura, gen Bescherelle, sau cum naiba s-o scrie, mi-i lene sa dau pe google acu. Ma uit la de cate feluri is verbele, cum se formeaza timpurile, ma antrenez sa conjug verbe, unele nici nu inteleg ce inseamna. Dau de porcaria aia de conditional, imi storc creierii cam o juma de ora in jurul ei, o inteleg, ma apuc sa studiez dialogurile. Pronunt in cap, cateodata tare. Fac exercitii de gramatica, invat cuvinte noi, aplicand strategia scrie dracu' tot ce apuci la coada caietului si repeta cam de 2 ori pe zi. 2 luni deci am aplicat metoda, cam de 2-3 ori pe saptamana, maxim 2 ore, ca mai mult nu am gasit strategie de depasit plictisul. 

Ma duc sa ma inscriu la centrul cultural italian, dau examen, imi vorbeste ala in italiana, ii rapund, scriu ceva, imi zice ca is nivel B1 (adica "première" la astia la liceu, dupa 6 ani de studiu de prima limba), ma apuc de cursuri. Aceeasi strategie cunoscuta si rascunoscuta de pe la scolile din Romania si la cursuri acolo: citim cu glas tare, traducem, raspundem la intrebari, din cand in cand ascultam cate ceva, mai mult pe profa ca suferea de o limbutie infernala, a reusit sa ne povesteasca toata viata ei, plus alte 2-3 anterioare intr-un an de zile in ritm de 2 ore jumate pe saptamana. Dupa aia am trecut la B2.

Mergem in Italia, reusesc sa ma descurc admirabil as zice, la hotel, restaurante, intrebat drumul, la alea. Nu citesc in italiana, nu facea parte din obiectivele mele (elaborate, normal, gen "ce plm ii conditionalu' ala si cum se foloseste", "ce plm e si subjonctivul si la ce au nevoie de 4 feluri de el"), dar urmaresc fara prea mari probleme emisiuni la teleu. Voilà. Nu mi-a vorbit nimeni de proiecte, de alte metode decat alea care implica un organ reproducator masculin adjonctionat la unul din timpurile alea bizare plus notat cuvinte la curul caietului. Plus ca nu beneficiez nici de o inteligenta iesita din comun, inca nu am facut nici un test serios de IQ, dar asa, in ghiz de caracterizare generala, nu reusesc sa fac singura un sudoku nivelul 3 in mai putin de o saptamana pe buda.

Cand o sa recapat o urma de viata mai putin palpitanta decat cea curenta, o sa ma apuc de portugheza. Cu lipsa ajutorului cadrului european, certo.

Educativo cumparatoricesti

De cand cu noua organizare a vietii noastre, nu mai am bani cum aveam inainte. Mi-au ramas cateva sutisoare, subtirele, cat dejtele sfrijite de la o mana. Mi-am reorganizat papucii, nu i-am numarat, dar is unii peste altii pe 2 rafturi destul de mari, cat sa-mi ajunga lejer vreo 2 vieti (lungi). Avantajul e ca atat nu mai pot sa imi iau prostii, ca mi-am luat gandul total de la ele. Tre' sa imi ocup parte eliberata de gandire cu altele, asa ca plec in vizita la sor-mea cu tanarul numaru' unu. De 3 zile isi face bagajul: toate bilele, tuburile de pasta de modelat, banutii, cariocile, masinile is intr-o punga de hartie, cu care doarme la amiaza si noaptea. Azi am citit biletele de tren si plicul in care ni le-au pus de la gara, pe toate fetele, de cate 2 ori. 

Cum am renuntat dintr-o data la cumparaturi personale, ma uit primprejur si ma gandesc ca poate astia micii nu au destule jucarii care sa ii stimuleze in mod educativ si intelectual pe masura varstei lor. Au mai putine jucarii decat am eu papuci. Lili se joaca cu cosul de gunoi de hartie din salon, si Vic face pe soferul cu cutia de jucarii, se baga in ea si o conduce cu un volan care nu are buton de dat volumul mai incet. Lili se mai joaca si cu masina de spalat haine, aia de spalat vase, cu cosul de gunoi din bucatarie (care acu e pe masa langa filtrul de cafea), cu caloriferele, cu robinetele de apa, cu usile, cu cartile, cu hainele din dulap. Cu papucii mei. Mda, probabil ca e chiar adevarat ca nu au stimuli pe masura lor.

Dau fuga sa iau un cadou lu' sor-mea, si patrunsa de remuscari ma risc sa urmez semnele care indicau ToysRus-u din centrul comercial de la Défense. Dupa ceva drumuri pe-acolo, nu imi mai vine rau cand ma preumblu prin labirintu' ala.  Imi aiu repere diverse, magazinele de papuci in general, si ma regasesc dupa 3 drumuri cu scarile rulante in fata magazinului. Un monstru colorat cu o gura deschisa pana la urechi si dupa ele, cu o inaltime intre falci de cel putin 20 de metri. Sa intru sa nu intru. Daca ma duc pe amazon dupa chestii, air dau de reclame la saituri de papuci. Intru. Roz. Rochii cu dantele si sclipiciuri. Jucarii pentru bebei. Jucarii pentru 2-3 ani. Jucarii pentru 3-4 ani. Jucarii pentru 4-5 ani. Bilute. Carti. Creioane. Carioci. Camioane. Papusi. Masini. Spidermani. Michmausi. Jocuri cu baterii si muzica si lumini care dezvolta motricitatea fina. Jocuri de baie. Jocuri de bucatarie. Mult mult roz. Va rog caut un rucsac pentru baieti. Nu mai au. Ba mai au, gasesc unul cu o pasare, pierdut langa hellokittyuri roz. Il iau. Ma simt vinovata. Speriata. Ai mei se joaca cu cosul de gunoi si aici e paradisul pe pamant. Iau repede o telecomanda care dezvolta motricitatea fina si recunoasterea cifrelor pentru Lili, lui Vic un portmoneu roz cu barbapapa, niste stampile roz tot cu barbapapa.

Ajung acasa: Vic se joaca cu telecomanda si face codul de la usa, Lili mananca stampilele cu barbapapa ale lui Vic. Nu ma mai duc in vecii vecilor amin in monstrul ala de 20 de metri de inalt. Purced la o partida de lego cu tinerii si ma impac cu gandul ca o sa iau cat de curand un al doilea cos de gunoi, sa nu se mai bata pe unicul din sufragerie.

Noi inceputuri

Noile inceputuri is mereu mai faine decat vechile inceputuri, si numai prin faptul ca-s noi, adica uiti de inceputurile de acu' o saptamana si crezi ca alea de saptamana asta is mai jmekere. Si speri ca, fiind mai jmekere, sa dureze cat mai mult, sub forma de continuare.

Victoriosul a urlat azi numai o ora la gradi, educatorul (ca vinerea au un nene) parea mult mai putin socat decat madam directoarea cand l-a avut marti. Si mi-a zis ca-i place, si ca s-a jucat cu copiii. Drept urmare l-am adus acasa in brate, drept urmare ma doare si spatele, nu numai picioarele din cauza dealului scolii. I-a scazut si febra, sa aiba 39-40 cu ceva timp de o zi si-o noapte nu-i usor de vazut, ieri l-am dus totusi la doctorul de familie, care a constatat o angina si i-a dat antibiotice pana la urma. Zice ca poate sa fie si un streptococ, care are nush ce bubite de la febra pe corp, nu prea imi dau eu seama cum poata sa ghiceasca streptococul numai dupa uitat cu lanterna in gat, fara exudat sau cum ii zice. O cred pe cuvant. 

Laura ii mai bine si ea, azi a fost o zi aproape normala, toata lumea la lucru. Azi am facut turul claselor, am 3 in total, nu prea incarcate, ca 2 sunt grupe care-au ramas dupa sectia europeana, deci ai mai cacaciosi elevi, eufemistic vorbind. Grupul de a 4a e OK, aia mai micii sunt intotdeauna mai OK. In grupul de a 3a sunt 3-4 smecherasi care fac ambianta vesela si sonora, unul care cred ca scoate maxim trei vorbe pe saptamana, in cazul in care e absolut fortat sa o faca, unul care repeta anul si care creca deja se simte ca acasa la el, ii lipseste o canapea si o masa pe care sa-si puna picioarele, doua fete care au o gramada de lucruri de impartit si povestit si pe care din pacate le tot deranjez cand le pun intrebari (creca de aia nu le prea place de mine). Azi l-am mutat pe unul dintre ei in mod sonor in ultimul rand, i-am luat lucrurile si le-am pus pe masa, trantindu-le atat cat sa dau o nota dramatica, dar sa nu ii sperii pe restul, fara sa ma intrerup din dialogul pe care il aveam cu unul din putinii elevi normali din clasa aia. Imi zice ca a inteles, Nu a mai miscat in front pana la sfarsit. Fata vesela si baiatul vesel care au ramas in fata, au tacut dupa ce le-am luat carnetele, si i-am tinut la sfarsitul orei (nu-mi place sa fac morala cand sunt toti in clasa, abia asteapta sa se simta bagati in seama), am facut un MCQ: "de cate ori pe ora crezi ca ai dreptul sa razi ca o zanatica? o data, de doua ori, tot timpul". Mi-a raspuns evident ca de doua ori, am zis ca nu-i bun raspunsul, mi-a zis ca a priceput, gagiul la fel, le-am urat un weekend fain si pofta mare, tot zambind dar nu foarte generos, asa, ca sa inteleaga. Is curioasa cum o sa decurga lucrurile, sunt super provcatori, nu rai, imi testeaza doar limitele. Dar eu, vorba tutoresei de anul trecut, o sa fiu ca data cu ceara: nu o sa le arat ca ma deranjeaza personal, ci doar fiindca ii deranjeaza pe ceilalti, si ca daca nu respecta clasa, trecem la aplicarea regulamentului intern. Fara nici o suparare, de la un curs la altul o sa "uit" ce s-a intamplat, si o iau senina de la capat. Veselul pe care l-am mutat in spate o sa ramana in spate totusi.

Clasa de a patra care nu-s adunati de prin altele is OK, am si un englez acolo, dar are ceva probleme, e scolarizat separat in restul materiilor, numai in engleza e cu noi. Super dragut, scrie doar de doua ori mai incet decat restul, care scriu ca niste melci in hibernare. Astia is 30 de ei, dar is doar copiluti, am luat-o de la capat cu "nu lipi cacatul ala de fisa pana nu termini de copiat de pe tabla, da poti sa faci un cerc si nu un patrat ca mine, da tre' sa subliniezi cu rosu ce am subliniat eu cu rosu, DAAAAAA, poti sa tragi linie cu mana si nu cu liniarul, NUUUUUUUU, nu-i problema daca ai scris data in stanga si nu in dreapta, NUUUUUU, nu rupe pagina din cauza asta te roooooooooog".

Mi se par un pic mai curajosi in ceea ce priveste limba decat cei pe care i-am avut anul trecut, indraznesc sa vorbeasca chiar daca au un accent bizar (ca tot francezii), si mi se par si mai respectuosi putin. Putin zic. Probabil e din cauza scolii, e mai mica decat aialalta, sunt numai 450 si nu 650 in total.

Imi place ca dupa curs toti ma intreaba daca sunt din Londra. Dupa ce am vorbit un pic in engleza cu englezul, se uitau la mine gen "sa-m fut una, asta chiar vorbeste engleza", mi-a placut. Inceputul e surazator, sa vedem in ce stare e continuarea

Caldura mare

Incepu si anul scolar nou, pentru ai mici vreu sa zic, eu mai am pana maine, joi, unde o sa stau la lucru 2 ceasuri. Din cele 9 ore hebdomadere dorite cate trei pe zi, timp de trei zile, si toate de dimineata, m-am ales cu ele dupa cum urmeaza: luni - 3 ore, da' de la 9 la 4 jumate (imprastiate vai de capul lor), marti, joi si vineri cate doua, sau de la 9, sau de la 8. Miercuri liber.

In rest calm si voie buna, tot dupa cum urmeaza: manualele dupa care lucrez au casete pentru listening, si in mod si mai ciudat, am o colega care prefera casetele, si care ma intreaba daca pot sa fac "fotocopii" dupa CD-uri. Manualele respective sunt inca in vanzare, dar pentru ultimii 2 ani de collège nu mai exista casete, nici CD-uri, de cumparat. Suet. O sa trebuiasca sa impart 2 seturi de 7 casete cu colega noua, ca numa' noi nu le avem. Sau sa-mi cumpar casetofon sa le copiez sau transform in CD-uri acasa. Plm.

Scoala e pe un deal, dar cand urci la el de fapt si de pe bune daca nu, se transforma intr-un munte.Autobuzul ma duce in sus pe partea de deal molcom, dupa care o iau eu la picior pe dealul vartejos, cand ajung la scoala imi trebe 10 minute sa-mi regasesc suflul normal. Avantajul e ca face gambe. Atata de faine, ca 2 zile mi-au tremurat, mai ales la coborat, care luni l-am executat in 15 minute cu ceasul in mana, ca Lili avea febra 40,1. Suna Laura (fatuca de sta cu ei) ingrijorata, zic la revedere directoarei, sa-mi ziceti si mie ce elevi am joi exact si in ce clasa ma duc, ca alea de mi le indicasera pe orar eram trei profi in acelasi timp inauntru. Pa. Hai la vale. Cand am ajuns acasa, constat o febra de 40,2. Iar suet. Bineinteles ca medicul de familie "nu are loc" sa-l vada, sun la aia de vin acasa, cica gastrita, sau gastro enterita ceva, asteptam sa treaca. Trece.

Azi dimineata vine Laura, mai ca lesina cand intra, ca o avut febra patruj si ceva, si o doare burta si abia s-o dezlipit de pe buda. Nu-i asa ca iar e suet? O trimit acasa, il iau in primire pe Vic: 39,9. Paracetamol - nu scade, ibuprofen - nu scade. Medicul de familie "nu are loc" azi, doar maine, sun iar la aia de vin acasa. Nu-i da antibiotice, ca nu are simptome adecvate. Aici unii scriu pe reteta si iti zic sa le dai daca nu scade febra 2 zile, asta nu si nu, ca nu are nici un simptom in afar' de febra. Plm, tremura tot ca o piftie, nici bomboane nu mai vrea sa manance, nici suc sa bea. Acu doarme. Ma dau pe net, cica "rozeola", sau cum naiba i-o zice in romaneste la "roséole", sau "rose rash", face febra 3 zile si dupa aia ii ies niste bube roz pe piele, si gata. De la ora 4 nu i-a scazut febra, si acu ii 9 si ceva.

Bineinteles ca nu merge la gradi cu asa febra, banuiesc ca nu-i foarte trist, ca marti numa' o urlat un ceas cat o stat acolo. Cand am ajuns sa il iau, statea singur pe un covoras si suspina de se scutura camasa pe el. Ma anunta profesional directoarea (ca-i in grupa ei) ca sa facem ceva, sa cautam ajutor, ca nu se poate sa urle asa tot timpul, ca alea is crize grave, nu-i doar tristete. Daca se deschidea pamantul in momentul ala, imi dadeam drumul in salt liber, pa si pusi lume. Sa vad daca mai am numarul pedopsihiatrei de l-o vazut nush cat timp in urma.

In rest, totu-i bine mersi