O zi perfecta - II

Mi-am strans mucii cum am putut, cat am putut, si mi-am pus pantofii cu toc de 10, ca sa fie, in speranta ca o sa prind autobuzul de 7 si nu o sa trebuiasca sa urc dealul + dealul abrupt cu muci si pantofi cu toc de 10. O minune nu vine niciodata singura, si am prins autobuzul. 

Aia micii au fost impecabili la recapitulare, au facut tot intr-un timp record, am mai avut timp sa ne si uitam la 2 videouri, Happy si Don't worry be happy, si au plecat fericiti. Aialalti micii au avut evaluare, si-au dat silinta cat au putut, au avut de reconstitutit un dialog, care continea vocabularul si structurile pe care le vazusera la recapitulare, pentru unii a fost ca si cum nu le-ar fi vazut niciodata, pentru altii a fost super usor. Cred ca trebuie sa tintesc mai bine data viitoare, dar probabil ca mereu o sa fie care nu o sa reuseasca, oricat de bine as face eu activitatile, ca nu invata acasa mai nimic, nici vocabular, nici structuri.

Cu aia mari, alta poveste, scriu un CV, un anunt de job si o scrisoare de motivare. Proiectul final e sa scrie in grup 2 anunturi, sa le dea altora, care sa scrie un CV si o scrisoare de motivatie pentru unul din anunturi, deci antrenament peste antrenament, scris in grup si individual, evaluare. Le-am dat o scrisoare la inceput, si pentru fiecare aspect au gasit heading-ul respectiv, dupa aia le-am mai scris eu una si am pus frazele in dezordine, a trebuit sa o refaca, si sa spuna care-s heading-urile respective, si a treia a fost scris in grup o scrisoare de motivatie pentru The Best Job in the World (ca am vazut anuntul si video-ul de prezentare al castigatorului, au scos informatii din ele si la treaba). 

Le-am zis cum sa scrie corect, sa ia un model corect si sa inlocuiasca in el informatiile noi, ce era nou erau competentele si activitatile care sa le sustina, dar au avut modele peste modele si pentru alea, deci practic era reciclat de informatii, si reutilizat intr-un model nou. Le-am pretins sa nu aiba nici o greseala, au avut greseli minore, peste care am trecut destul de repede, plus ca am avut timp sa le corectez in clasa, atata de bine au lucrat. Am avut 8 scrisori impecabile, nu mi-ar fi rusine sa le trimit nici unei companii ca sa cer un job. 

Dupa aia ne-am uitat la The Devil Wears Prada, au scos informatii din el pentru o alta scrisoare de motivare, de data asta individuala si evaluata, pe care au sa o faca joi in curs, dupa ce punem cuvintele cheie pe tablou. Ma gandesc ca asta inseamna sa ii pui in pozitie de reusita, ca mereu ne cer asta pe la toate trainingurile pe la care am fost. Au vazut un model, l-au analizat, plus altul, analizat in mod diferit, au facut unul in grup, si acum fac unul individual, unde daca o sa aiba mai putin de 20/20 o sa fiu foarte trista.

Nu am avut sa le reprosez nimic azi, nici micilor nici alora mari, au lucrat impesianumecabil. Cred ca si lor le-a placut, ca mi-am auzit, clasicul de acum, dar care nu imi da mai putini fiori, "Madame, on vous adore".

Am coborat dealul + dealul abrupt cu avant, tot pe tocurile de 10, cu durerile de rigoare, care sam bag piciorul daca io mai port tocuri pe dealurile alea pana joi, cand am prevazut tocuri mai mici, dar tocuri. Plus berea de dupa, pe balcon, la un soare molcolm si catre dooj de grade. Life's great.

O zi perfecta

Am hotarat cu de la mine putere, ca ziua de miercuri fac fix ce-mi vine sa fac, mai ales ca-i mama prin zona, si ma inspira sa nu fac mare lucru.

Am inceput de marti seara, dupa dusul tinerilor, cum miroseau super bine a Bleu de Chanel, si hazbandul s-a dus la Minsk sa profite de ultimii fulgi de zapada si temperaturi catre zero si primprejur, l-am pus pe Vic la mine in pat, sa dormim impreuna. Nici nu i-a trebuit poveste, numai albina in plus de Tedy, care pana am gasit-o pe sub comoda pe nush pe unde, sforaia linistit in mijlocul patului. Cred ca povestea ca doarme cu mine e deajuns sa ii treaca pofta de pirati si TGV-uri, mancu-i inima lui de copchil iubaret.

M-am pus in pat pe la 10, trezita fiind de la 5 jumate marti, prin grija tanarului mic, care avea chef de joaca si biberon la orele alea imposibile. Am stat cu nasul in pletele lui Vic si in Bleu de Chanel si in miros de transpiratie de bebe, care aduce a miros de pui de matza ud, pe care il simti pana in varful degetelor de la picioare si inapoi, am stat cam un ceas, ca cine stie cand ma am ocazia sa ma rasfat cu asa senzatii. Plus ca si sforaia un pic, si cand nu sforaia, isi scrasnea o tzarasica dintii, da' am stat sa il si ascult cum sforaie incetisor, si mormaie ceva prin perna, si iar cu nasul in parul transpirat cu aroma de Chanel, pana am adormit. Probabil povestea despre pirati, sau trenuri. Nu m-am bagat in povestile lui, sunt prea personale.

Azi, trezirea impecabila, la opt; pe Lali l-am trezit eu la opt si un sfert, si am inceput ziua cu mancat si lafait in patul din salon unde doarme mama, pe care nu l-am strans, i-am lasat sa sara in el cat au vrut. Am trecut la manichiura si la povesti despre chestii cu mama, dupa aia la dus, si pe la 11 am iesit cu totii din pijamale. S-au mai jucat cat s-au mai jucat prin camera, au mancat, si am trecut la partea interesanta a zilei, siesta. Vic cu mine, sa ma prelungesc un pic noaptea, si am tras soamne pana la 3. Toata lumea s-a trezit in tandem, si am plecat la cautat costum de pirat pentru Vic, ca sambata se duce la ziua unei colege de grupa si gagica vrea sa fie costumati invitatii.

Am luat trotinetele, mama a plecat cu Lali la parc si eu cu Vic catre magazin. Am crezut ca se da mai cu spor pe trotineta de mare, ca aia de plastic s-a cam stricat, dar se opreste din 10 in 10 metri, ca-i un pom, ca-i un caine, ca-i nush ce, ca il dor picioarele. Nici nu am iesit bine de pe strada noastra, si deja nu mai putea. Pana la magazin is doua statii de autobuz, pe jos fac cam dooj de minute, cu el si cu trotinetele am facut o juma de ora. Mergea pe langa ea, desi trotuarul era super intins, fara nici o groapa sau ceva, si un pic in panta, dar gena lui antisportiva si antiefort ii prezenta si se manifesta cu putere. 

La magazin s-a comportat impecabil, am gasit costumul, a studiat nush ce TGV-uri prin rafturi, si am plecat la inghetata. Nu mai putea nici sa impinga trotineta, si cand s-a pus pe scaun, ziceai ca are o suta de ani si de doua ori pe atatia kilometri in spate. Am mancat din blidele unui altuia, a baut o cola "de mare", adica jumate de sticla cu cafeina si zahar, na, nebunie curata. Cand am iesit din restaurant am zis sa facem o tura de trotinete in parc, a rezistat fix 5 minute si o suta de metri, si ne-am intors, la iesire am auzit replica de care se teme orice parinte "Maman, j'ai envie de faire caca...et j'en ai marre de la trotinette". Ei rahati cu perje. Incerc sa ii pliez cacatul ala, dau de un maneras din stanga in sus, se balangane, nu se pliaza. Vic imi zice sa apas pe ala din dreapta, il imping in jos, ca asa mi se parea mai normal, zice nu, maman, il faut pousser en haut. Pousez, nimic. 

- Mais pousse fort, maman!

- Bei, cand ai tu o anumita varsta, intre timp dadeam de maner in sus, si nu iti vine sa faci caca in mijlocul stra...na, merge, se pliaza a naibii. Pui de inginer, ai dreptate, treci pe trotineta mea si hai acasa.

Pe drum, ca de ce ii dau cu genunchiul in fund, ca-l deranjeaza. Pai atunci fuga jos si alearga dupa mine. I-o trecut urgent. Am ajuns acasa, el pe veceu, eu la povesti pe skype, dupa aia s-au uitat la Thomas the engine, in liniste, fara prea mari probleme, doar o excursie la calculator din partea lui Lali, care voia sa se uite la TGV-uri (apropos, si el isi deschide compul, se duce pe youtube la favorite si isi pune singur videouri cu trenuri) din pozitia in cur pe birou. 

Au mancat in liniste, aproximativ, si am plecat la sport, cu muzica in urechi, care am ascultat fiecare cantare cum o venit, nu a trebuit sa sar nici una, toate pe placul si delectarea mea absoluta. Am facut sport, prietenul meu cu pantaloni stretch luciosi pana la jumatea gleznei nu a venit, am transpirat iar o tona, ma simteam super bine, hai inapoi cu muzica in urechi si nici o cantare sarita, si in pat si somn de voooooooieeeeeeeeeeee. Pana pe la 5 jumate, evident.

Stari de luni

Curcubeu, nu alta. La scoli incepe verde, ca le-am dat alora mari sa scrie un CV de joi pana luni, si au facut un cacat, prea multi dintre ei, dupa ce am analizat un CV, au facut unul in grup pe care l-am corectat si l-am dat inapoi, si azi unii au venit fara el, altii au sarit cu gratie peste partea de activitati din Employment History, si una mi-a dat CV-ul pe care l-au facut in grup marti. Aleia ii dau si eu cu la fel de multa gratie un unu din douazeci, ca daca crede ca scapa cu asa mizerie de gest, se inseala amarnic. Continuu verde cu un grup de 4 din aia mici, care nu au venit azi cu nimic sa joace sceneta Going Shopping for Clothes, desi le-am zis sa aduca maxim doua articole de imbracaminte de persoana, deci ar fi fost 8 pe masa, pe care sa le cumpere / vanda. Au stat toata ora, ca am fost prea enervata sa ma gandesc ce sa le dau sa faca, oricum maine trec primii la evaluare, ca azi a fost pe smileys.

Continuam de fapt verde de azi dimineata de la 7, cand mergeam catre sus si ma injuram finut in gand ca mi-am pus o rochie de vara direct gen, si simteam cele 9 grade pana in maduva spinarii. Toti imi ziceau la scoala ca arat bine, da' nu mi-i frig? Nu, mah, eu is calita, par numai vanata de emotii sau ceva.

Ajung acasa, ma bag in blugi cu sosete de iarna, maieu, bluza si pulover si sub plapuma, si ma apuc de corectat CV-urile alea, care destul de multe is OK, na, imi mai scade verdele, trece catre violet ceva. Mai las 10 pentru maine, ca am o pauza de 2 ore. 

Dupa aia ma pregatesc sa ma duc la primarie, sa termin inscrierea la gradinita a juniorului. Dupa ce-mi cumpar o bluza, normal, ca ajunsesem prea repede, deci ce sa fac, un pic de shopping. Incep sa vad culori mai limpezi, si intru la primarie, unde ultima data nu a fost chiar roz-roz. Ma apropii de ghiseu, era un cuplu mai in varsta in fata mea, isi ridicau pasapoartele. Vine o pitzi din spate si ma ia direct la rost, ca de ce nu stau dupa dunga galbena de discretie, si sa ma duc ca se ocupa colega ei care vorbea la telefon de mine, ca ea ia in primire cuplul. Mi se urca vag tensiunea, ca nu vazusem cacatul ala de dunga, dupa cum a putut constata si madam de-si lua pasaportul, in afara de pitzi insasi, din spatele tejghelei. Ma misc in directia dungii, da' de-a dracu stau cu un picior in fata ei, sa vad daca zice ceva. Eram bine pornita. Imi vine randul, si imi iau nervul in gura, si ii zic frumos, dar cu privirea aia ucigatoare care ii amorteste pe elevi in 2 cazuri din 5 "Pourriez-vous s'il vous plaît être un peu plus agréable...peut être?" Da ea, ca de fapt ii agreabila, ii zic ca nu, nu-i agreabila de loc, si deci am venit pentru o inscriere la gradinita, care ma trimite direct la etajul doi pe liftul din stanga si dupa aia la dreapta. Ajung sus, si incep sa imi imaginez cum cand cobor o sa sara pe mine o haita de politisti care o cred pe pitzi aia ca am agresat-o verbal cu intrebarile mele prostesti. Poate nu a fost o idee asa stralucita sa ii sugerez un grad mai ridicat de agreabilitate.

La etajul doi iau un numar, desi aveam randevu la doua jumate, ma rog, daca tot pusera masina de distribuie numere, sa iau si eu. Mai era o madam care astepta, la un moment dat au chemat-o la un birou, si raman eu pe canapea cu 6 amploaiate care povesteau la restul de 5 ghisee. Am ajuns cu 10 minute mai repede, si am stat acolo si m-am uitat cum defilau numerele pe un ecran, ma intrebam retoric oare ale cui o fi, care o fi suma lor, cel mai mic multiplu comun si cel mai mare divizor comun, daca is divizibile cu 3 sau macar cu 4.

Imi vine randul fix la doua jumate, la un ghiseu din fata, unde cred ca am deranjat discutiile prietenoase ale celor 3 amploaiate adunate in jurul unui dosar, ca de asa priviri si tratament rece din partea blondei cu coc nu credeam ca o sa am parte, desi matematic nu am avut nici un rezultat cu numerele alea, erau prea mari si defilau prea repede, poate s-a prins ca nu-s matematiciana. Eram pregatita pentru runda a doua de observatii in legatura cu agreabilitatea, dar nu mi-a dat ocazia, a fost borderline rece superior politicoasa, si imi iau calabalacul si plec dupa ce imi da nush ce hartii si semnez alte patruj si ceva de ele, pe fata si pe dos.

Ajunsa jos, ma uit sa vad politistii care sa ma ia pe sus, nu erau inca ajunsi, iutesc pasul, ii zic o zi buna la revedere aleia de se uita la mine de dupa ghiseu, nu prietenei mele, care nici nu a ridicat privirea din hartiile alea foarte importante pe care tre' sa le invarta departe de ochiul muritorilor comun, aranjati frumos dupa linia galbena. 

Ajung acasa, recuperez tanarul de la gradi, ne intoarcem, si eu plec la sport. De fo doua saptamani ma duc de 3 ori pe saptamana, ii fain, plec cu dooj de minute inainte de acasa, cu castile in urechi, fac ceva miscare pe muzica cu niste haltere / gantere, transpir cat china si ma dor toti muschii. Azi ma gandeam ioi cate greutati pune fata aia pe haltera si eu cu 4 kile ale mele, nope, ii baiat. Si musiu cu pantaloni stretch luciosi si negri pana la jumatea gleznei, si ala cu pantaloni scurti si sosete pana la genunchi, ai ala cu adidasi fara sosete, si ala tuns cu model nush de care, si antrenorul care pare super aratos, si cand colo are un metru jumate cu adidasi cu tot. Ma rog. Azi am reusit sa nu imi mai vina sa dau buna ziua manechinelor de la intrare, da am avut asa ca un gand sa le zic la revedere la plecare.

Ajunsa acasa, tinerii incep sa se uite la desene, ca au o juma de ora seara. Vic vrea Barbapapa, il previn ca DVD-ul ala pe care il vrea el ii cel care se blocheaza, si daca se blocheaza tre' sa-l schimbam. Zice ca ii ok, si dupa 10 minute vine sa la mine sa il schimb, ca nu se blocheaza. Daca nu se blocheaza, de ce sa il schimb?! Ca el o gresit, nu voia ala, ca nu se blocheaza si sa ii pun altele. E, si uite asa incep urletele, ca daca il schimbam, plangea Lali, ca lui ii plac Barbapapa mai mult decat lui Vic, si tot asa, daca nu unul, alalalt, si dupa aia Lali l-o lovit cu un camion in nas, si dupa aia si cu o pubela tot in nas, si dupa aia Vic o vorbit urat cu mine si nu mai are desene de loc maine. S-o linistit intr-un final, ca l-am gadilit cu o suvita de par pe la nas, i-am zis ca ii mai fain cand zambeste si ii agreabil (cuvantul zilei bag sama) si sa se culce. 

Lunea ca lunea.

Dupa vacanta

O inceput scoala. Am noroc ca abia astept sa se termine si abia astept sa inceapa iar, deci happy happy joy joy si la inceput si la sfarsit. 

Inceputul scolii l-am asteptat ca vreau sa fac cu astia micii ceva mai riscant un pic, proiectul final e o conversatie la restaurant asteptand comanda, cu chelnerul si intre ei, si dupa aia sa isi dea cu parerea despre mancare. Deci pregatire intensa de dialoguri in 2 si in 4, ca sa se antreneze. Pot sa scrie replicile inainte (deci nu-i chiar dialog spontan, ca nici nu au de unde sa scoata asa ceva la nivelul lor, A1 catre A2) dar le-am cerut sa pregateasca cel putin o replica originala ca sa vada cum reactioneaza partenerii de dialog.

Am inceput cu un listening, o discutie intr-un restaurant despre un mic dejun, erau 4 personaje plus chelnerita, si m-am lansat sa ii fac sa asculte fara fisa de ajutor, ca na, de cate ori au ocazia sa scoata o fisa de ajutor cand se uita la un film sau asculta la radio. Le-am dat strategii: inainte de a asculta sa ghiceasca tipul de document, cate persoane o sa fie, despre ce teme mari o sa discute. Au ghicit, au facut fraze complete si complexe in engleza, si au ascultat prima data doar ca sa isi verifice ipotezele, fara sa se sperie ca nu inteleg tot. Strategia de baza e totusi "trust your instinct". A doua oara au ascultat si le-am aratat cum sa ia note, pe dosul foii, un fel de ciorna, in care lasa spatiu intre cuvinte ca sa mai poata adauga a treia oara cand asculta.Noteaza in principal cuvintele pe care le inteleg si alea transparente.

Prima data cand au ascultat a fost OK, au inteles despre ce era vorba (vorbeau destul de clar si intelegeau majoritatea cuvintelor), a doua oara bineinteles ca au fost care au notat totul in 2 randuri, deci nu au mai avut loc sa noteze altceva a treia oara, dar destul de putini au fost astia. A doua oara am facut pauza intre replici, ca sa scrie (le-am zis sa nu isi faca probleme cu ortografia, sa scrie ca sa il poata pronunta, ca e listening, nu writing, important e sa redea continutul, deci pronuntia, nu cum se scrie). Au notat admirabil majoritatea, si a treia oara la fel. I-am pus sa adune cat mai multe cuvinte in grup si am verificat cum se scrie haggis: il pronuntau, asa cum au inteles si isi dadeau cu presupusul despre ortografiere. Majoritatea pronuntau ceva foarte asemanator, cu scrisul a fost mai greu, dar e si normal la nivelul lor, deci felicitari pentru incercat si sa nu se nelinisteasca, o sa le iasa din ce in ce mai bine mai tarziu.

Am scris cateva cuvinte cheie pe tabla (ma rog, comp si se afisau pe ecran, ca am monopolizat videoproiectorul, oricum alt prof de engleza nu-l mai foloseste, noroc ca nu-s asa de cunoscatori intr-ale noilor echipamente, ca altfel mai pupam eu scris la comp si afisat pe ecran), si acu sa vedem cine poate face un rezumat plecand de la cuvintele alea, in fraze complete si complexe (creca i-am innebunit cu asta, da ii mai bine acu sa foloseasca fraze mai acatarii si sa le reduca mai incolo, decat sa scoata monofraze si monosilabe din gura). Ma gandeam sa vezi ce greu o sa le fie, nimeni nu vrea sa faca alea alea. Cand colo mai mult de jumate au fost cu mainile sus si am pus vreo trei din ei sa il faca (nu am aveam timp pentru mai multi, ca de, explicat de strategii alea alea, dar de data viitoare o sa fie mai OK), l-au facut admirabil. No, gata, am trecut si de pragul asta, acu asculta chestii si fac rezumatul singuri acasa.

Asta e fain cu intoarcerea la scoala, plus, normal, declaratiile de dragoste de la elevi care trec prin fata usii si daca ii deschisa imi mai arunca cate un "I love you Mrs, have a nice day", plus ca o pitica de-a sasea a pus un selfie pe care l-am facut amandoua nush cand ca si fond de ecran pe mobil, plus ca azi am avut dreptul si la "My English teacher is perfect" scris pe tabla. Is curioasa pe cand un tatuaj cu "My English teacher is amazing" sau ceva asemanator. Autografe pe caiete am inceput deja sa dau aproape in fiecare ora. Si aia micii vor si sa ma semnez pe mainile lor din cand in cand. Ar trebui sa organizez o sesiune de autografe colectiva, in curtea scolii, sa nu fie gelosi unii pe altii :)

Martinica

Cum toata lumea pleaca la schi in jurul nostru, ne-am hotarat si noi sa plecam in Caraibe, tot un fel de schi si acolo.

 

Program de vacanta, 7 zile pline: dimineata - mic dejun, plaja, pranz - apéro, mancat, plaja, seara - apéro, mancat, stat pe langa bar, ascultat muzica pana pe la 9 jumate, ca dupa aia numai adultii mai stateau pana la miezul noptii. Am luptat cu decalajul orar 5 zile (culcat pe la 10 fara un sfert, trezit la 5), ultimele doua zile au fost mai usoare, culcat la 10, trezit la 7.

 

Partile mai putin placute:

- hazbandul nu inceta sa ma intrebe in fiecare zi ce facem, de unde mi-am manufacturat privirea specifica "ce curu meu crezi ca vreau sa fac azi, ca ieri si ca alaltaieri si ca de cand am ajuns aici", de unde s-a implicat singur si personal in activitati gen plimbare activa, plonjon, volei pe plaja

- a treia zi musiu care avea sezlongul sub ciuperca de plaja langa care ma puneam eu, s-a mutat de acolo, de unde o usoare senzatie de neliniste si anchietudine, care m-a parasit a patra zi, cand a revenit cu fiu-su la locul stiut

- din cand in cand nu gaseam sezlongul pe care il foloseam de obicei, de unde aceeasi senzatie de neliniste si anchietudine, si ma puneam direct pe nisip

- gasitul cu greu a unei pozitii placute fizic pe sezlong, care sa nu implice mai mult de trei intoarceri burta-spate-burta

- obositul bratelor in apa, cand dadeam trei ture prin fata palmierului, de unde am redus numarul turelor la doua, eventual doua jumate, dar doua, ca jumatea aia ma anchieta in mod neplacut

- pierdutul cartii pe care am inceput-o in prima zi la plaja, cautatul unei alteia (deci plimbat pana la receptie dupa ea, intretinut conversatii cu receptionerii alea alea), terminat cartea de imprumut, destul de interesanta, de plaja specifica, care puteam sa sar linistita doua pagini, ca tot intelgeam ce se intampla. Am inceput o alta in ultima zi, dar m-am anchietat in mod neplacut cand a trebuit sa o dau inapoi citita pe jumate. C'est la vie.

- o arsura de soare drept pe buci si spate in ultima zi (azi dimineata cum ar veni), desi am stat doar la umbra, si 10 minute in plus fata de timpul regulamentar impus de mine mie insami. O sa-mi aduc aminte inca cel putin 3 zile de vacanta asta in mod neplacut, cand vreau sa stau pe sus-amintitele buci si nu o sa pot. Noroc ca arsura de pe burta a inceput sa se duca, deci am pozitie, nu-i vorba.

 

Partile absolut placute

- inceputul lecturii "Idiotului" a lui Dostoievski, superba arta de a povesti, mai putin superba arta de a aduce in scena cam 10 personaje pe capitol cu cel putin 3 nume de cel putin 5 silabe, deci pierdutul sirului povestirii si al personajelor pe la capitolul 5, dar dupa cateva pagini adormeam instantaneu, de aia am pus-o pe lista lucrurilor bune

- intalnirea cu personaje interesante, cu care am avut nenumarate lucruri a impartasi, Mojito si Déborah. Mojito - clasic, cu pai, menta si rom, Déborah o madam de varsta mea, cu la fel de multe opinii si un fel destul de enervant de a le prezenta, deci am ajuns la concluzia ca nu-s eu cea ma unic enervanta si sacaitoare din lume, deci madam e adorabila, deci o ador

- trecutul de la statultul de milf (pe care nici nu l-am simtit de altfel intr-un mod de care sa-mi aduc aminte acum, de exemplu) la ala de cougar, impreuna cu Déborah, concluzia amandurora e ca de la o anumita varsta "je sais ce que je veux, je sais ce que je vaut, et je m'en fous du reste". Ea venise singura la Club Med, isi lasase hazbandul cu odraslele, si a profitat de activitatile nenumarate oferite in satul de vacanta exact ca mine in primul paragraf. Ne-am legat de un animator de acolo, pe care l-am facut sa se rusineze ca un copil de dooj de ani ce era, zicandu-i cat ii de fain si in genere' producandu-i o senzatie probabil anchietanta, dar pana la urma i-a placut, ca a acceptat sa se ia in poza cu noi si a venit sa ne faca bisous inainte de plecare. Am concluzionat ca niste cougars adevarate ca nu il sacaim cu schimbat de adrese de mail alea alea, da' ca era fain de tot, da' ca avea numai dooj de ani.

 

Si poze drept dovada:

 

Cu prietenul mojito:

Vedere cu ocazia activitatii celei mai practicate, din cand in cand ma mai uitam in stanga si in dreapta, in functie de numarul miscarii pe sezlong la care ma aflam:

Sezlongurile noastre (al meu ai al madamei):

Sezlongul lui musiu, l-am luat in poza sa i-l arat in caz ca il greseste iar si ma anchieteaza in mod neplacut:

Restaurantul satului de vacanta:

Eu, cougar style, aratam destul de obosita, creca era deja 9 seara:

Déborah, tanarul absolut superb si moa:

Tot noi:

 

Voilà, ma pregatesc deci intensiv sa planific urmatoarea iesire la Martinica, in acelasi sat, cu aceleasi activitati la program, de la anul.

Semne bune

Ma motivam azi dimineata, nu la 5 jumate, ci mult mai tarziu, la 7, ca au binevoit tinerii sa doarma in mod normal, pe facebook, cand dau de urmatoarea zicala:

Instant mi-am revenit la sentimente mai bune, dupa ce am despartit lupta pe telecomenzi si pe care canal sa vizioneze desenele de miercuri. Si m-am pus pe asteptat momentul X, ala bun.

 

Nu a venit la 9, cum ma asteptam, desi eram gata sa plec. Mai aveam de spalat dintii tinerilor, de machiat, de schimbat hainele mele a treia oara, ca nu se potriveau culorile in mod natural, si gata, plecam sa depunem cerere de pasaport si sa il inscriu pe Lali la gradinita. Nu a venit nici la 10 fara un sfert, cand am fost aproximativ mai gata de plecare decat la 9, ca Lali a facut caca, asa ca dezbracarea de palton, cizme, pantaloni si la schimbat scutecul.

 

Autobuzul ne-a plecat de sub nas, am asteptat 8 minute dupa urmatorul, desi al doilea venea in 3 minute dupa al nostru, dar de fapt au sosit impreuna, macar am avut de unde alege in care din ele sa ne urcam. Ajunsi la primarie, ma duc la "accueil", unde mi-am cerut scuze instant in cap ca am deranjat-o pe madam care trebuia sa ne dea informatii, probabil nu se astepta la asa intrare intempestiva in spatiul ei personal. Se stramba la mine, ca cum n-am stiut ca tre' sa completez nush ce document, pe care sa il duc inapoi personal, NU sa-l trimit prin posta, si dupa aia sa astept sa ne sune ca sa imi fixeze un randevu ca sa il inscriu. Am mormait incet in fular ca acu' doi ani nu a fost asa pentru primul tanar, se face ca nu ma aude, ma fac ca nu am zis nimic. Imi da hartia, si ii zic sa ma indrume la pasapoarte, dar judecand dupa supararea pe care am pricinuit-o si cu cererea asta, probabil ca ar fi trebuit sa stiu dinainte ca ii la etajul unu, iar nu mi-am facut temele, vai mie.

 

Mergem la unu, Vic gaseste untr-un colt niste jucarii, Lali se descalta, il incalt, se descalta, il las descult, urla ca vrea papucii, si-i da jos, il lasa asa sa urle. Ma asez la birou, unde stau doua madame, una, ma cutremur, e "en formation". Am avut dreptate sa ma cutremur. Incepem circul scoaterii si verificarii documentelor, si se apuca sa lipeasca timbrele fiscale si pozele pe un formular. Imi ziceam in cap ca o sa il completeze tot ea, ca e cam riscant sa lipesti toate alea si dupa aia sa gresesc eu ceva cand completez, de unde naiba ii mai dau poze si timbre. M-am inselat, ma pune sa scriu eu. Imi tremurau dejtele, acu' daca gresesc, sa vezi cum se uita formatoarea care si asa se uita destul de urat la mine, cu nici o ocazie in particular.

 

Am ajuns la 10 si 10 la primarie, am plecat la 11. Intre timp, madam "en formation" a facut toate actiunile in triplu exemplar, ca din prima nu ii iesea niciodata. Computerul era super lent, imprimanta nu imprima bine, xeroxurile dupa cartile de identitate nu ii ieseau, a uitat sa completeze numarul meu de telefon cand a completat nush ce, a redeschis programul, a pierdut copia cererii, a refacut copia cererii, a introdus numarul de telefon, a gresit adresa, a corectat adresa, a salvat operatia, care era foarte greu de salvat, 5 minute gen. Mi-a dat sa semnez in mod oficial si m-a instiintat si prin viu grai ca daca in 3 luni de cand e gata pasaportul nu ma duc sa il iau, il trimit la subprefectura sa il distruga. Mi-a subliniat pasajul ala pe hartie, am semnat, patrunsa de semnificatia si solemnitatea momentului, si mi-a cerut sa verific pe ecranul ei ca datele tanarului sunt bune. Erau bune, si acum salveaza inca o data ceva, care e lent, dar m-a incurajat (zambind) ca asa e sistemul, si ca o sa fie gata imediat. A fost gata in tot circa cateva minute, timp in care Lali si-a aruncat papucii nush pe unde, a chelit planta de langa birou de cel putin 2 ramuri cu frunze si a aruncat un pumn de bile din ghiveci primprejur. M-am facut ca nu vad, am multumit, am luat papucii in geanta si am dat sa plec sa completez formularul pentru gradinita. Din prima l-am bagat la loc, ca imi trebuia un numar de nush ce, pe care nu il aveam.

 

Tot asteptam momentul X, cand Vic are ideea geniala sa mergem la McDonalds, aprob instant, ca simteam o lene maxima la gandul de a face de mancare. Ajungem, suntem primii, ne ia comanda, ne da totul, in afara de hamburgerul lui Vic. Ma duc intre timp sa il instalez pe Lali in scaun si ii dau un balon, ca azi era zi cu baloane, Vic ia altul, si ma intorc sa astept hamburgerul. Intre timp s-a umplut de lume, toti isi luau meniurile linistiti, Vic a dezumflat 3 baloane, Lali si-a prins un picior in scaun, ca a vrut sa se extraga si nu a putut, a inceput sa urle. Se umplea din ce in ce mai tare, toti  plecau dupa cateva minute cu hamburgeri, io nimic. Ma ratoiesc la madam sa-mi dea o cuite de nuggets, ca nu mai astept dupa cacatul ala care probabil era de import din comuna vecina si se blocase la vama sau ceva, se uita urat la mine, ma uit si mai urat la ea, ii multumesc si plec. Tinerii au mancat per total 4 nuggets si vreo 10 cartofi cu cele 6 plicuri de ketchup, plus deserturile si sucul, ceea ce era acceptabil, si dam sa plecam, cu alte baloane proaspete si umflate.

 

Pe strada Lali pierde balonul, nu urla, culmea, si ajungem in sfarsit acasa, dupa ce evit discutiile interminabile ca cine aprinde lumina in holul blocului, cine apasa pe butonul liftului afara si cine inauntru, cine apasa pe sonerie etc, le-am facut eu pe toate.

 

Deocamdata momentul X e ca toti cu care am intrat in contact azi is vii si nevatamati, sa vedem cum o sa fie dupa-masa, incerc un tur de manej si o ciocolata calda la Starbucks, cu amandoi, bineinteles.

Marile discutii

Ma tot gandeam cum o sa povestesc tinerilor despre marile chestii din viata, gen nastere, sex si moarte. Bineinteles ca ma fastaceam toata in gandul meu, si imi imaginam cu precizie momentul in care o sa abordam subiectul, stand la masa, cu eventual o carte in mana ca sa vada si poze. Si sa inteleaga mai bine. Deci era ca si rezolvata treaba.

Dar, cu micile surprize ale vietii nu te pui asa de usor, deci imi masuram eu sambata cantitatea de grasime de pe burta, in chiloti si sutien prin casa, in fata oglinzii, cand vine Vic si ma trage de cercelul din buric, si ma face sa zambesc placut cand zice suav "mais il est très beau ton cercel, maman", ii zic mersi, dau sa plec, dar continua:

- C'est par là que les bébés viennent au monde, non?

- Pai nu, cum sa vina prin buric, numa' prostii vorbesti, vin prin zizi. Nici nu m-am gandit de doua ori ce sa-i zic, o iesit singura singurica afirmatia.

- Ils viennent par le zizi? Mais...

- Pai da, cand se nasc bebeii is mici mici, si pot sa iasa prin zizi. Da sa ma traga si de chiloti, ii zic ca nici lui nu-i place cand Phil il trage de zizi si ca ar fi bine sa se linisteasca.

- Regarde maman, j'ai mis le t-shirt bleu tout seul.

Sfarsit logic al discutiei. Ce scenarii, ce carti, ce imagini. Gata, pur si simplu.

 

Azi, partea a doua. Vorbeam cu mama pe skype si i-am zis ca a murit un unchi al consortului. A auzit Vic, bineinteles, si a inceput cu intrebarile:

- Dominique? C'est qui Dominique?

- Pai de la maison bleue din Bretagne, era batran si foarte bolnav, si a murit. Asa mor oamenii cand is batrani si bolnavi tare tare.

- Et papy, il est vieux lui?

- Nu-i asa batran ca Dominique, stai linistit.

- Et moi je vais mourir moi aussi?

- Toti oamenii mor, Vic, da mai este muuuult timp pana atunci, cand o sa fii foarte foarte batran, nu-ti fa griji acum.

- Ah, ouais. Je vais me cacher dans le placard alors.

Sfarsit din nou logic al conversatiei. Nu stiu cat a captat din discutii, dar important e ca am povestit normal de chestiile astea, si a iesit destul de bine si fara pregatiri alea alea. Poate ca imi fac eu griji aiurea, si tinerii is de fapt mult mai normali si non-paranoici decat imi imaginam. Ceea ce e chiar fain.