Analiza de imagine

Asta fac acum cu piticii, asta e si proiectul final al secventei. Au nevoie de asa ceva pentru testul pe care o sa il dea la anul daca vor sa intre in grupul de engleza intensiv, plus la bac, plus ca mi se pare oranduitor de ganduri sa fii capabil sa analizezi logic o imagine, sa-ti dai cu parearea si sa iti exprimi opiniile.

Ieri am facut lectura cu ei, le-am dat inca o data etapele de analiza sa le puna in ordine, si dupa aia sa aranjeze frazele unui text pe care l-am compus eu si am amestecat frazele, in ordine logica, o data ce-au vazut imaginea si au inteles etapele (nu-i prima data cand dau de ele, deci a fost cam ca o revizie, in alt fel aranjata). Imaginea a fost asta (se vede mai bine cu videoproiectorul in clasa).

 

 

Fisa de lucru pentru lectura a fost asta:

 

 

Au aranjat etapele in grup (cam 3 minute), au trecut la lectura cu imaginea in fata (15 minute, unii au terminat mai repede), le-am verificat impreuna, super duper treaba. Au recopiat etapele si textul in engleza, cu frazele aranjate in ordinea logica.

 

Azi am trecut la analiza unei imagini noi, au facut-o sub forma de prezentare orala. Am impartit clasa in doua grupe, am revazut etapele in franceza si au trecut la fabricarea unei ciorne, unde au inlocuit informatiile din textul de ieri cu astea care corespundeau imaginii de azi. Le-am dat vocabularul necesar (substantive si verbe, pentru activitati - pe care trebuiau sa le puna la prezentul continuu, normal)

 

 

Le-am dat cam dooj de minute, dar dupa 10 minute cei mai tari au terminat. Cei care au terminat, s-au antrenat la oral, fiecare elev din grup lua cuvantul si prezenta prima sau a doua parte, am verificat cel putin 5 grupe, au luat cuvantul, au prezentat, si cum in fiecare grup este cate un elev mai bun, ii corecta sau ii ajuta pe restul. Cum inca erau unii care nu terminasera nici dupa dooj de minute, le-am mai dat inca 3, timp in care aia rapizii au notat vocabularul cu traducerea. Incerc sa nu ii las sa stea degeaba, ca nu ii mai pot aduna sa se apuce de altceva daca nu au de lucru, povestesc si se joaca.

 

La oral au luat cuvantul 6 elevi, fiecare cu smiley-ul lui dupa ce au terminat, si eu faceam corectia pe masura ce vorbeau, restul clasei o faceau si ei, daca era necesar. Au scos niste chestii super faine, au priceput cum se face, ca folosesc cuvinte si expresii pe care le cunosc deja, ca nu trebuie sa isi bata capul cu lucruri prea complicate pentru nivelul lor, daca vor sa zica ceva, sa se gandeasca la vocabularul pe il cunosc deja si sa il foloseasca pe ala, chiar daca nu e asa de fain si de elaborat ca ideile pe care voiau ei sa le exprime.

 

Am uitat sa salvez documentul cu ce au produs la oral, dar au fost fantastici. Imi aduc aminte sfarsitul, o fata destul de buna, nu cea mai buna, dar lucratoare zice:

 

"I enjoy going trekking because it's funny and original and it's more interesting than watching TV at home" - cam toate productiile au fost de genul asta, eu zic ca ii destul de bine pentru nivelul lor. Ii ador.  



Nu-nteleg ce nu-nteleg

Azi am avut numai doua ore cu astia micii, ca in rest am supravegheat "brevet blanc" al alora mari, care le-am dat bomboane evident, si ioi ce ne iubim.

 

Cu micii a stat treaba asa: secventa trecuta am introdus present simple, ca avem nevoie pentru proiectul final, si in asta de dupa, prezentul continuu (sau cum ii zice mai nou, habar n-am), ca am nevoie de el pentru astalalat proiect final (o analiza de imagine in scris). Si azi, ca tot nu eram in sala mea de clasa, ci intr-una in care stau la mese in stil clasic (la mine stau in grupe de 4) am zis sa fac o revizuire, sa vedem cum sta treaba ("fixation des connaissances"), si mi-am dat seama ca treaba sta in sensul ca ceva nu au inteles, nu stiu exact ce, ca le-a trebuit dooj de minute sa puna prezentul corect in 6 fraze. De obicei nu fac exercitii din astea cu ei, ci mereu iau cuvantul, fac dialoguri, scriu, citesc sau asculta, si in functie de activitatea respectiva, introduc structurile de care au nevoie.

 

Dar din cand in mai este nevoie si de activitati de fixare a cunostintelor, ca azi, pacat ca nu am avut ce fixa, decat de ce ma ingrozi eu. Nu inteleg ce nu inteleg, cum nu pot sa faca diferenta intre doua prezenturi, bizara chestia, da nici chiar asa, si unuia sa ii puna "not" dupa auxiliar, aluilalt "don't" inaintea verbului. Doar toata ziua povestesc despre vreme "I don't like cloudy and cold weather, I prefer blabla", si acu' nimic. Nici nu stiu de unde sa incep sa inteleg, probabil ca la anul trebile o sa fie mai clare, ca deocamdata nu pot folosi nici metalimbaj cacalau, ca abia stiu care-i subiectul si care-i verbul. Nu ca nu m-as descurca fara notiunile astea deocamdata, dar la un moment dat tot tre' sa dai peste ele daca vrei sa avansezi cat de cat.

 

Am utilizat prezentul continuu de la inceputul secventie (3 saptamani), cu diferite ocazii (dialog, analiza de imagine etc), deci iaca si transferabilitate, si totusi cand ii sa isi adune gandurile si sa le vada inca o data in context mai scolastic, nu mai merge. Probabil ca nu-s obisnuiti, desi in fiecare secventa fac activitatea asta, acum mi s-a parut cel mai greu. Cel mai tare ma streseaza cand vad ca nu inteleg ceva, si nu pricep de ce nu inteleg, ca raspunsul la "unde-i problema?" e mereu "nu inteleg". Nu pot inca sa zica nici ce nu inteleg, nici eu nu stiu cum sa scot de la ei, si nici nu vreau sa ii plictisesc cu o tona de exercitii, m-as plictisi enorm pe mine in primul rand.

 

Si profesoara de franceza se plangea de ceva asemanator, ca la gramatica franceza merge treaba bine, conjuga de numa, si cand ii sa treaca sa scrie o povestire sau ceva chestii mai literaturicesti, nu mai stiu sa conjuge. Na, challenge pentru pe viitor, desi banuiesc puternic ca nu e numai vina mea, ca na, nici pe ei nu-i intereseaza chiar asa de tare, depinde si in ce stare ii gasesc, cat chef au sa se concentreze alea alea. Acum inteleg de ce au pus nivelul B1 la sfarsitul primului an de liceu, si in "collège", dupa 4 ani trebuie sa treaca doar la nivel A2. Nu-s nici autorii sistemului asa de prosti probabil.

 

Cred ca o sa o las mai moale, ca nu-i chiar asa bai daca nu le folosesc chiar corect 100% anul asta, prefer sa stie ce sa faca daca trebuie sa asculte ceva, sau sa citeasca sau sa ia cuvantul, si asta e comunicare, nu numai cunoscutul regulilor de gramatica. Dar tot ma stresez un pic:)

Amazingness overload

Nu ca m-as apuca eu acu' de romgleza, dar chiar nu gasesc sintagma sa ilustreze ce s-a intamplat azi la ora de engleza.

 

Ziua a inceput cu un sentiment din ala de totul o sa fie de cacat, plus doua-trei treziri azi noapte ca lui Lali ii era frica de ceva, nush de ce, plus inchis alarma ceasului la 6 fara zece si adormit instant pana la 6 si un sfert, deci mic dejun foarte mic, ca doar nu era sa tai din timpul dedicat machiajului.

 

Aia micii au fost cam agitati. Sau adormiti. CD-un pentru "listening" a mers mai mult nu, ne-am descurcat pana la urma, a fost OK.

 

Cu cei mari am prevazut un dialog (prise de parole en interaction), mi-au trimis fotografii din Statele Unite, au prezentat in cateva cuvinte despre ce era vorba si apoi au raspuns la intrebarile colegilor. Proiectul final e tot un dialog, unde si-au regasit un prieten de nush cand si isi descopera o pasiune comuna, Statele Unite, deci au o discutie pe tema asta. Le-am dat strategii de dialog la inceputul secventei, azi inainte de curs le-am reverificat (rephrase, repeat, suggest an answer, ask for help: cele mai importante).

 

Am revazut open-end questions, le stiau destul de bine, si am inceput eu cu pozele mele din State, de data asta fara prezentare, doar ca sa vedem cum pun intrebarile (preparation time). Au intrebat bine, am raspuns, cam 3 minute, si dupa aia am trecut la ei. Au fost mirisianumefici. Am avut poze din New York, Las Vegas, un rodeo, Grand Canyon, Chicago si altele. Intrebarile au curs ca pe banda, dar cel mai mult am apreciat ca au pus in aplicare strategiile: cand nu stiau ceva, cereau ajutor, cand nu stiau sa raspunda (cat de lung e Brooklyn Bridge), cel care a pus intrebarea i-a sugerat ceva raspunsuri fetei care prezenta, au reformulat yes-no questions cand au vazut ca raspunsul la "did you like it" venea simplu "yes", si ziceau imediat "what did you like most AND why". 10 au apucat sa prezinte, si le-a placut asa de tare, ca au zis ca vor sa faca asta la inceputul fiecarei ore. Their wish is my command.

 

Nu i-am mai zapacit cu "trace écrite" (ca la sfarsitul fiecarei ore scriu un rezumat, sau o prezentare, o invata si o prezinta cursul urmator), ca atata le-a placut sa povesteasca si sa intrebe, ca nu am putut sa ii intrerup sa treaca la scris.

 

Am zburat pana acasa, impinsa usor si de vant si de cacatul asta de ploaie, si o sa le pregatesc ceva despre muzica pentru saptamana viitoare (sa spuna carui gen apartine cutare sau cutare cantare si de ce), sper sa le placa. Ii ador.

Karma

...plus greselile din textul de mai sus, dar sa zicem ca noua limba internationala e "third grade English".

 

Mi-a trecut abia abia stresul cu cine sta cu copiii, de cand a plecat mama de la noi, am dat de Laura, care a fost super faina, o iubeau astia de numa', a plecat in America, sa isi traiasca si ea American dream-ul, bravo ei, probabil si eu as fi facut la fel. A venit in locul ei Diana, un fel de Laura varianta blonda, pe care o iubeau astia de numa iar, i-am zis ca sta cu noi doar pana in iunie, ca dupa aia din septembrie Lali merge la scoala, si acu vrea sa plece de la sfarsitul lui februarie...

 

Pla mea, si asa is stresata eu de felul meu, cand am auzit ca-mi zice ca pleaca, mi-au dat lacrimile. Ca nu din cauza noastra, are ea nush ce de care nu poate sa imi zica acum. Era prea bine sa fie fain pana la capat, o tipa care sa stea cu ei cand vrem noi, care isi schimba orarul dupa cum aveam noi nevoie, mai facea si curat si cumpara si chestii cand imi trebuiau chestii de cumparat. Chiar m-am gandit ce noroc avem, ca au fost amandoua faine, ca muheres alea pe care le vad la parc cu copiii is de fapt acolo ca sa vorbeasca la telefon si sa urle la ei de pe banca si io acu' sa caut una din asta sa stea cu tanarul. Mai discutam si cu Dia si cu Laura de ele, gandindu-ma sa le induc subconstient sa nu ne paraseasca...dar m-am uitat inca o data mai bine cum se pronunta karma, si am inteles.

 

Mi-am mai pisat ochii o juma de ceas, am sunat la mama, de cand am plecat eu de la mama, care ce grija avea de mine, nu aveam nici o supararea pe lume. Si vine mama cu ideea sa stea cu noi din februarie pana in aprilie, cand mergem noi acasa doua saptamani, si dupa aia sa il lasam pe Lali la ea pana in iunie, cand iar mergem sa ne bucuram de cuptorul care devine Timisoara in iunie si iulie, ca ne-am saturat de cuptorul de la Paris din iunie si iulie.

 

Is curioasa acu' in mai care alt fel se pronunta karma, poate "fuck you again, you really thought you could fuck with me". Am incercat macar...:)

Sampanie

Tocmai am terminat de corectat saizeci de analize de imagini ale astora mici, si mi-am dat seama ca probabil a fost prea greu pentru ei ca sa faca bine 100%, deci corectie si strategii de analiza intarite. Mi-am invatat lectia.

 

Ginta masculina e afara, se bucura de primavara, cu bicicletele sau trotinetele, dupa gust. Eu stau cu curu-n canapea si m-am servit cu o gura de single malt scotian de doispe ani, Glenkinchie, ca nu mai am sampanie in trusa de prim ajutor. Si nu o sa fac nimic in urmatoarea ora si ceva. E fain sa traiesti la maxim din cand in cand.

Idioti

Incerc sa ma feresc de ei cat pot, dar cateodata dau de urmele acestor unicorni ai rebuturilor umanitatii, din fericire totusi, azi numai de trei. Care sper ca nu s-au inmultit, in ciuda non-problemelor de fertilitate de care dau dovada, bravo lor.

 

Imi manifest dorinta sa trec strada, fara semafor, astept sa treaca marea de idioti cu viteza ca sa se opreasca la semaforul la cinj de metri de trecerea mea, incep sa trec, vad ca trei masini incetinesc, ma avant mai cu curaj, cand colo cretinul din mijloc ridica telefonul la ureche si accelereaza. Cat e de usor pentru mine sa ma trag inapoi, cu caruciorul si Vic agatat de el, deci nu pot, ma si vad aplatizata ca sa ajunga el primul unde pla mea voia sa ajunga. Franeaza brusc, ii bag un fuck you si dau din mana ca-i nebun, falfaie de scuze, si ma lasa sa trec.

 

Ajung la parc, care noaptea probabil se transforma in buda publica pentru unicornii detinatori de caini, ca era un cacat cat China langa gard, locul prefereat al lui Philippe, care direct in el se baga. Pana ma agit eu sa se dea la o parte, calca in el cu amandoua picioarele, il pun in carucior, se zbate si asta ca apucat de streche, normal, intinde cacatul pe pantaloni (ai lui) si maini (ale mele). Sacrific tot pachetul de servetele de sters cacatul de la curul copchilului, sa ii dau jos tona de mizerie de pe cizme, jumate din care am intins cu generozitate si pe jos, de unde am sters cu ce naiba am mai apucat, servetele uscate, pla mea.

 

Mai stam la parc o minuta-doua, mergem la cumparaturi, termin, ies, trec strada, si pe exact portiunea de trotuar cea mai stramta, parcheaza inca o faptura miraculoasa din asta cu casca si telefon in gura, scuterul dumisale, exact de-a latul, pe cand treceam eu, tot cu caruciorul, tot cu Vic atarnat in dreapta lui. Ii zic "merci" ca sa auda, se face ca nu aude, se da jos, si isi lasa cacatul ala acolo, in mijlocul trotuarului.

 

Stiu ca idiotii sunt fapturile preferate ale creatorului, ca de aia a facut atatia de multi, dar totusi...

TriamBle

...ii partea a doua, ca nu reusesc sa il conving pe tanarul mare ca se zice "trianGle" nu "triamBle", da' ii dragut si cu B, asa ca nu insist prea mult :)

 

Partea intai e ca ieri la scoala au facut ceva zig-zaguri, din spusele lui, ca sa construiasca o coroana parca. Ieri seara deci continua zig-zagurile, cu carioci, hartie (fo 5 foi) si la sfarsit, a decupat. A decupat toate foile in bucati mici si foarte mici, cam in jumate de bucatarie de formase un covoras de faramituri de hartie, plus pe masa. Mi-a aratat mandru triamBle-ul din coroana (primul) la care a lucrat o ora circa, banana for scale: