Cand deschiz ieri hotmailu', ce sa vezi, o amica frantuzoaica ma face sa cad pe spate nu alta, imi trimite un mail sa ma invite la ea...in dupa-masa aceleiasi zile. Dupa ce am parcurs cu interes scuzele de rigoare, ca pe aici nu se cade/face asa ceva, decat in cazuri extreme, de unde lista de explicatii, o sun repede sa nu se razgandeasca si ii zic 'yes, I dooooo/caaaaan', pe la ora saisp'ce is la tine, ca sa vada si ea comportamentul odraslei in direct, ca e insarcinata si zice ca ii prinde bine o lectie de genul asta.
Zis si facut, astept sa se trezeasca piticul, intre timp caut pe net la prietenii de la RATP cum se ajunge la ea fara sa urc/cobor/cobor/urc samd scarile de la metrou CU caruciorul, si imi zic ei ca pot sa iau tramvaiul si dupa aia autobuzul opsopt de la Place Balard. Cum cunosteam o tzar zona (m-am mai pierdut o data pe acolo, cand ne-au dat afara din tramvai si o trebuit sa o iau la picior pana la destinatia finala), nu ma mai zgaiesc degeaba la harta sa vad unde e statia exact (ca tot aia e, simtul orientarii la mine e zub zero absolut) si imi zic ca Place asta nu arata asa de mare data trecuta, ma descurc eu cumva, si apoi pot intreba placebalardezii de traseul respectivului mijloc de transport in comun.
Inca o data gandit si facut, constat cu uimire (pentru a j mia oara) ca o juma de ora de pregatire nu e deajuns cand plec cu juniorul la drum, ca de, schimbatul hainelor de cel putin 2 ori, potrivitul lantului si al cerceilor cu respectivele, dupa aia culoarea asortata la machiaj, dunga neagra impecabila deasupra pleoapelor, cautatul sclipiciului de buze (dar negasitul lui), pregatit biberon, lapte praf, iaurt, lingurita, scutece, servetele umede, body, jucarii, agatatul unei girafe pe cureaua caruciorului, ca sa nu is mai dea sosetele jos si sa le suga, ci sa apeleze la menajeria din dotare, si fix 45 de minute dupa aia ieseam din casa.
In tramvai a fost OK, cu exceptia celor 2 salbatici de copii care se jucau de-a Robin Hood, sub privirea neutro-indiferenta a mamei, cu arce si sageti din plastic, care din prima au aterizat pe Tzo (asta ii piticu, aka Bubulle, aka ciocoflendar - cand ma necajeste numai, aka Victor, si nu in ultimul rand Tzontzo, de unde Tzo). Ma iau de ei, sa fie atenti, adaug ''s'il vous plaît'' pe un ton nervos, din care ar fi trebuit sa inteleaga 'daca mai continuati va tzap afara', mama lor ii ameninta cu vocea asortata atitudinii, ca le rupe armele daca nu se potolesc, copii continua fara a fi deranjati de interventia incolora a respectivei.
Ne dam jos dupa fix 3 statii si ma apuc sa caut Place Balard asta. Il intreb pe un domn respectabil care sedea in statia lui 169/46/N*63 daca nu stie de unde pot lua opsoptule in directa X. No...Ma duc mai departe, ca mi-am dat seama ca Place Balard nu e chiar langa statia de tramvai Balard, ci mai incolo. Ajung in place Balard (o intersectie mai mare cu niste iarba in mijloc tinand loc de sens giratoriu) si intreb un taximetrist daca stie, imi zice ca nu stie autobuzele, da' ca ma duce el cu taxiul sau sa ma uit pe harta. Ma feresc de harta (habar n-aveam unde ma gasesc par rapport la harta aia, si in plus statia de autobuz ar fi fost ca o nano furnica pe ea), refuz politicos oferta de transport, mai intreb 2 batranei unde e statia asta, nimeni nu stie, imi creste usor tensiunea, si mai dau o tura la intersectie. Imi dau seama ca opsoptule in directia opusa e pe una din strazile de pleaca din intersectie, si caut in functie de reperul asta destul de vag, statia pe care o voiam eu. Nu o gasesc. Numai cand vad autobuzul trecand (ce noroc am uneori, ptui sa nu ma deochi), vad unde e, pe o alta strada perpendiculara pe aia de trece prin Place Balard, cam la 400 de metri. Ma intreb retoric de ce ii zice Place Balard, daca nu e acolo, imi zic ca toate statiile de bus/tramvai pe o raza de un kilometru se cheama Balard, ma multumeste raspunsul, si ma pun pe asteptat.
Vine busul, ma urc, cobor dupa 2 statii - la cate ture de intersectie am dat, puteam sa ajung pe jos, daca stiam sa citesc o harta - trec skill-ul asta pe lista de achizitii obligatorii alaturi de carnet, pentru la anul, si ma dirijez catre strada amicei.
M-am mai distrat un pic cu scarile, de 3 ori cate 3 la numar, din care primele si ultimele aveau in fata cate o usa, care indiferent de cum se deschidea, ma incurca la maxim. M-am blocat mai mult la ultimul rand de scari, cand tineam de carucior cu o mana, da mi-l pusesem din greseala pe picior (partea dreapta a corpului deci blocata) cu mana libera tineam de usa a doua, si am stat asa sa meditez la o strategie de inaintare sau sa o las balta, da' nici una nici alta envisajabile cu usurinta. Pana la urma las usa sa se inchida, cobor caruciorul cele 3 scari de la mijloc ca sa sun la interfon sa deschida iar a doua usa, da i se face mila de mine si vine sa ma culeaga de jos, ca pierdusem liftul (care coboara cand gazda deschide a doua usa, si nu sta mult la parter daca nu te urci imediat -usa mai beneficia si de un arc care o facea tare grea la impins si iute la inchis, caracteristici care cer anumite calitati fizice de care nu dispuneam pe moment, de unde o lipsa de coordonare cu du-te vino-ul liftului, deci si trecuta de a doua usa tot la parter as fi ramas ).
Am reusit intr-un final sa patrund in apartament, nu va mai zic ce agitat o fost Tzontzo, nimic nu i-o placut, noroc ca am reusit sa ridicam tonul ca sa ii acoperim 'dadadada'-ul de nemultumire si sa avem si niste conversatii.
Dupa ce i-a salivat pe parchet (de fapt cam peste tot, ca asta face el cu cel mai mare spor), vomitat pe pat, tras servetul cu farfurii (de plastic) pe jos, luat nush'ce ratza care sclipocea in 4 culori si nemaivrut sa o returneze decat cu plansete maxime si lacrimi pana in gat, l-am legat in carucior si am plecat acasa.
Constienta de unde se afla statiile de autobuz, cum sa ma apar de tiruri de sageti in tramvai + cum sa inving 3 randuri de scari, 2 usi si un lift, am jurat inca o data ca o sa ma apuc de invatat sa citesc o harta si de studiat terenul scarilor de bloc inainte de a pune toate lucrurile in cosuletul caruciorului ca sa nu il pot plia si lua in spate si a-mi usura viata sociala. Parol...
2 commentaires:
:))) mai, da' ce aventuri traiti voi pe acolo!
Cat despre copiii ce se jucau de-a Robin Hood, probabil ca se aplica si la ei, ca si la nemti, sistemul Montessori (prost inteles, bien sur). Numai ca la nemti, daca totusi se invredniceste mama sa le traga o privire, aia mici ingheata:))
Ma mir ca e asa greu de ajuns din punctul A in punctul B prin Paris, ca mie mi s-a parut super easy (cu harta in mana, asta e o precizare importanta:)
You rule, zic :D
De cate ori m-am pierdut prin Pari' ohohoho!
Ultima data a fost acum doua saptamani, cu harta ( de pe telefon) in mana. Am mers o statie de metrou pe jos pentru ca strada pe care o cautam eu era perpendiculara pe bulivard, dar inainte de strada pe care o vroiam eu, era o alta, pe care o chema altfel. Ce folos sa pui o strada de 100 de metri, ca sa fie continuata de o alta, cu un alt nume? S-o ratoit consortul la mine ca doar aveam telefon, de ce nu m-am uitat. Am scos limba urat la el si i-am spus ca desteptul de telefon nu m-o anuntat ca strada aia-i 2 in 1.
Daca gasesti metoda de citit hartile, sa ma anunti, sunt destul de nula in privinta asta :D
Enregistrer un commentaire