Adaptare, vreau mai multa adaptare

Imi spuneam asta zilele trecute, cand m-am trezit iar vorbind cam voluminos cu mizantroapa de mine, ca eram singura, evident. In gand asta, ca daca nu, dadeam semne de monologhie si e grav.


La concluzia asta am ajuns cand dupa exercitii intense de framantat materia cenusie am acceptat nu foarte senina faptul ca francezii sunt cei mai perfecti si ca ei nu e nimeni. Cum vine treaba asta, e usor, explic acum. Stim cu totii, mai putin eu pana acu' ceva timp, ca natia asta e cea mai maiastra, e dovedit stiintific. Si deducem ca vorbim in spirit si in trup. Mai ales in trup, caci spiritul lor e ocupat cu lucruri care depasesc cam cu o lungime de cal preocuparile omului din rasa homo communus. Cum ar veni de exemplu urmatorul exemplu: cand zic unui francez indiferent de sex ca ne intalnim la ora cutare, el trece imediat dupa cuvantul "randevu" in sferele preainalte ale gandirii de le mentionai mai-nainte. Retine ziua totusi si aproximativ pozitia soareului. Acum spiritul facand ce face el de obicei, ramane trupul gaj al contractului verbal.

Si cum tot stiintific vorbind nici un exemplar preumblacios prin hexagonul usor concav din coltul stanga al Europei NU a inghitit vreodata o pendula/ceas/telefon cu ceas/eefon cu ceas, cum sa stie el in totalitate pe unde anume in cadran sa situeze pozitia soareului care ii incalzeste placut madularele, mai ales in cazul nefericit in care ploua sa zicem?

Cum pe spirit nu putem conta asadar, sistemul digestiv nu a imprastiat in sange minutare, secundare, sonerii, francezul este carevasazica perfect. Si stau si admir perfectiunea asta si ma imbib de ea, cand astept individul/individa cel putin o juma de ora sa ajunga spiritual si trupeste la randevu. Ca pentru mine, facuta mai putin maiastru din altceva decat material de francez, cand zic ora X, e ca sa stiu ca nu e X+20'/30'/40'. Insa cum ziceam, nu se compara. Intr-atat nu se compara, incat am inceput sa fac si eu ca ei, am inceput lejer cu 10 minute peste ora X. Si ce sa vezi? Francezul are totusi un ceas pe undeva, si chiar posibilitatea de a comunica pe tema timpului. Ma semesuieste politicos ca a ajuns cu chiar 5 minute mai repede. Relativitatea si subiectivitatea sistemului ma depasesc complet. Eu chiar credeam sincer ca ma adaptasem.

Mai o tentativa de talmacire totusi in peseu si ma duc: poate francezului ii este rusine sa recunoasca faptul ca stie la ce ora vrea sa aiba randevuul, ca sa nu creada cineva ca a chiar inghitit unealta de masura al timpului. Probabil ca daca zice ora 9 pentru ca atunci poate, e nespiritual si complet aiurea. Atunci zice ora 8 si te lasa sa deduci singur in urma procesului de adaptare ca de fapt se gandea la ora 9, hai chiar 10. Asa o fi.