Sfintenia si canalul

Abia am terminat sa ma felicit ca ce bine ca nu-s in Romania de sarbatori, ocazie cu care poporul joaca impecabil rolul unui stol de lacuste nemancate de un an si lasate in voia lor printre rafturile de mancare, cand din mijlocul ecranului se desprinde stirea unui alt fenomen iesit din comun, invazia sutanelor negre.

Din categoria ritualurilor dejaba efectuate de acesti adevarati truditori intru inaltare spirituala a neamului si golirea buzunarelor lui, este mersul cu botezul. Dejaba e partea cu mersul, evident, caci pentru restul, stie tot omul cat bine face apa imprastiata cu somoiogul de busuioc, cumparata 5 RON / 10 picaturi. Partea cu mersul este deci aia negativa, ca unii nu-s acasa cu ocazia asta speciala care fapt implica si venituri scazute, desi efortul depus e maxim. Modernizarea intra pe fir, sau ma rog, pe canal, si uite cum se rezolva treaba à la secolul 21: timisorenii nu pot sa se planga ca nu-s sfintiti cu generozitate, ba pot sa o faca singuri, cand vor ei, caci sfintenia vine in casele oamenilor prin canal si robinete de fo cateva zile incoace:
http://www.liberation.fr/monde/01012312109-en-roumanie-l-eau-benite-jaillit-du-robinet

Vestea a ajuns pana in Franta asadar, si de aici cu siguranta o sa faca ocolul lumii, si sa te tii atunci pelerinaje fara numar la Sfantul Rezervor si de-a lungul Neprihanitelor Canale. Cititorii francezi sunt primii impresionati de aceasta mare realizare:
"Les canalisations du seigneur sont vraiment impénétrables...J'espère que ça a supprimé le calcaire pendant qu'on y est !"

Abia astept sa ajung inapoi in Timisoara, sa vad poate canalele sfintite pe dinauntru au capatat proprietati magice, cum ar fi reacoperirea de la sine cu pamant si asfalt intru imbunatatirea circulatiei (catre biserici pentru a-mi plati darile, evident). Amin (?)