mardi 15 février 2011

Am intalnit si functionari francezi

Tre' sa zic si despre asta, cat timp tanarul nu mananca lintea cu morcovi cu tac-su.

Aveam nevoie de legalizarea unei semnaturi: eu numai cand aud de chestii legale in general imi vine sa emigrez pe o insula in mijlocul Pacificului, dar cand mai tre' sa le execut pentru mine, Marte ar fi prea aproape ca loc de refugiu.

Ca sa ma scuteasca de deplasarea pentru semnatura contractul pentru apartament (a, am gasit apartament pana la urma, dupa 4 luni de cautari) notara noastra super eficienta imi face imputernicire. Io in gandul meu vai, ce bine, dau cu semnatura pe documentul pe care mi-l trimite prin posta si i-l postesc inapoi, scutesc un mutat pe Marte. Ajunge respectivul document, citesc primul paragraf, semnez pe ultima pagina, pun initialele pe restul patru si trec la paragraful doi. Ma felicit pentru consecventa de a nu citi nici de data asta pana la capat inainte de a trece la partea practica, ma injur calduros cand vad ca trebuie sa ma duc sa legalizez semnatura la Oficiul Starii Civile de la primarie. Poate ca aia de acolo ar fi vrut sa ma vada pe mine dand cu subsemnatul ca sa declare ca eu sunt de fapt subsemnatul.

Anticiparea evenimentelor, conform ultimelor experiente cu functionarii romani de aici si de la locul de bastina:
- sunat ca sa intreb ce documente imi trebuie. 1 - nimeni nu raspunde, fac un drum ca sa intreb de ce am nevoie si inca unul ca sa le aduc de ce au nevoie; 2 - raspuns sictirit intre doua sprancene smulse, fac un drum pentru dus documentele cerute si inca unul ca de fapt imi lipseste ceva ca aia care raspunde nu e 100% la curent cu cerintele procesului. Persoana la curent cu cerintele e momentan nu e.
- odata documentele intrunite, mersul la primarie. 1 - coada plus certuri ca de ce am semnat fara sa ma vada; 2 - coada plus executat legalizarea plus certuri pentru varii motive
- odata legalizarea facuta: 1 - trimis documentele la notar plus rasuflat usurata (un drum pana pe Marte se face in 9 luni cica); 2 - trimis documentele la notar plus telefon primit UR GE NT ca nu asta ii trebuia si sa refac turneul plus intrat sclava la NASA sa imi platesc biletul pana pe Marte totusi, viata s-ar putea sa fie mai usoara acolo.

Dupa ce imi trece hiperventilatia (ma apuca mereu cand: 1. nu ajung decat cu 5 minute mai repede la intalniri 2. tre' sa cheltuiesc bani 3. tre' sa contactez autoritati din orice tara) sun si:
- imi zice ca am nevoie de un document de identitate
- sa vin cand vreau, inainte de 5 jumate(CMM?!*)
Ajung cand pot si:
- intru la starea civila
- ii arat hartiile semnate plus astept cearta ca de ce blablabla
- nu ma cearta, ma pune sa semnez pe alta hartie (cu pixul ei, aici au pixuri in dotare)
- pune o stampila pe hartie
- greseste stampila (NUUUUUUUUUUU!!!), zangaleste cu pixul (ei) pe deasupra (MA OMOARA NOTAAAAARAAAAAAAAA!!!), pune stampila buna
- se uita ciudat la mine cand intreb cat costa (ii gratuit)

Trimit hartiile la notara si:
- nici o problema, sunt perfecte, o zi buna, merci la fel, orvoar, orvoar.
Ma mai gandesc daca sa plec sau nu pe Marte.

*CMM = ceeeeee mama naibiiiiii?

PS: tanarul a mancat pana la urma lintea.

Aucun commentaire:

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...