Aducere la zi maternala: de cand ii la biberon, bea cate 7 pe zi si noapte, plus arsuri la esofag. Avantajul e ca dam de lucru la pediatri, orelisti si farmacisti si ca mi se micsoreaza bugetul rochie de nunta. De ala de papuci nu pot sa ma ating, parol.
Cum in ziua mutatului se anunta o echipa de 6 mutatori din astia profesionisti, eu cu 2 barbati inca nu in floarea varstei ne-am retras de miercuri seara la parintii consortului, care stau la casa. Si ce vise imi faceam ca de, casa, nix zgomote de bloc, numa pasari si greieri.
Carevasazica totul a inceput cand asta micu, pe care nu-l da inca curajul afara din casa, sau ma rog, din bratele mele, a urlat cam toata noaptea, ca banuiesc ca nu se simtea el in elementul lui. De unde rezulta ca ala mare ii tinea isonul, ca un frate simtitor si dragastos care este. Cand nu plangea asta de dormeam cu el, auzeam zgomotele specifice unei case, atat de nespecifice unui apartament, si anume pisici. In pod. Cam trei la numar zic eu, care faceau un meci de ping pong cu o bucata de lemn, sau cu ce fac pisicile noaptea ping pong in pod deasupra dormitorului oaspetilor. Pisicile astea tineau la reputatia meciului care trebuia sa se desfasoare in conditii de liniste venind din dormitorul de dedesubt. Cand tanarul plangea, era time out la ping pong. Spre dimineata au schimbat 'mingea', au continuat campionatul cu un borcan gol.
A doua zi am pomenit de manifestarile sportive nocturne, musiu tatal consortului s-a hlizit intelegator si a zis ca stie ca sunt pisici in podul de deasupra dormitorului de oaspeti. I-am multumit de transmiterea post eveniment a informatiei.
Alt avantaj al statului la casa e ca parintii consortului au fost raciti, amandoi, si cu generozitate au transmis genele virusului care ii bantuia tanarului unu care a facut iar astm si muci la nas si nu a mai mancat normal cam o saptamana. Cel mai tare avantaj e ca tanarul unu cand are crize de astm se trezeste noaptea din cauza tusei dar partea pozitiva e ca nu ii pot da medicamente de tuse, ca-i astmatica, nu d-aia de se trateaza cu siropuri si lotiuni.
Intr-un sfarsit am ajuns la noul apartament, moment in care tanarul doi a inceput sa doarma in patul lui (nush cine zice ca nu mai au loc minuni in zilele noastre). Si dupa aia o venit mama si azi am luat pranzul cu o fiinta umana cu care se poate vorbi in fraze complexe nu numai 'nu, nu-i voie, nimic nu-i voie ma Victor ma sa vezi ce ne certam'. Parca as avea o viata sociala nu alta, brrr, o sa raresc evenimentele astea ca sa nu capat obiceiuri proaste.
Intre timp am stricat si biblioteca, dar despre partile pozitive ale mutatului intr-o intrare viitoare, ca acu mi s-o terminat timpul mensual dedicat hobby-ului
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
Cât câcat de timp liber fara retele sociale
Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...
2 commentaires:
Ce-i grozav este ca totusi nu ai cazut in depresie :)
Eu nu stiu daca-i depresie post-natala sau nu, ca n-am avut asa ceva cu fiica-mea, da' plang la reclame si la filme, de zici ca se sfarseste lumea.
In rest, cam acelasi program ca si tine :)) cu pumpkina mucita in asa hal ca iar a surzit, cu mine care tre' sa urlu la ea sa ma auda, dupa care urlu de nervi ca ma oboseste sa urlu incontinuu la cineva, cu pufosul care are deja colici si urla pana se face din galbui- vinetiu..
Maine ne mutam. Alta distractie maxima :))
O fost si depresia aia pe la mine, dar cu ceva pastile (de plante, normal) o trecut.
Spor la mutat si auditie muzicala pe teme de colici cat mai placuta si de scurta durata:)
Enregistrer un commentaire