Asta-i asa un fel de jurnal - rezumat ce s-a intamplat de fain, mai putin fain si si mai putin fain intr-o zi mi-i teama sa-i zic normala:
3 am: trezire in ritm de plansete, pus suzeta din mana in gura (a lui), tinut de ea printre gratiile patului, adormit pana la urma. Re-trezire ca unde naiba mi-i mana, a, furnicanda printre gratii, scoaterea manii, implicit a suzetei, continuarea trezirii.
4 am: plansete, luat tanarul in pat cu mine, pe mana stanga, aproximativ calmare
4.30 am: unde naiba mi-i mana stanga?!? A...
5: inca o trezire, imboldit anjenioru coautor al tanarul emitator de sughituri si suspine sa il hatzane in brate. Marait si facut, adormire
5.10: retrezire
5.20: readormire
5.30: retrezire
Pana la 6 am: tot ashe.
6 am: biberon, zvarcoliri, adormire
8 am: (mama, dada, tedi, caca, beibi, gata) x 25, in crescendo, venind din camera tanarului mai varstnic. Recitarea bagajului de cuvinte din dotare e echivalentul lui "m-am trezit, biberon, urgent", da' la ora aia mie nu imi spune nimic.
8.30: volumul tot mai crescendo al tanarului unu nu-mi mai permite sa ma fac ca vorbeste cu peretii, recupereare, schimbat scutec, urlete, pus hainele, urlete, pus papucii urlete, facut inhalatia urlete, bagat biberon in gura, tacere.
9: asta micu nush ce vrea da urla. Probabil lapte. Taxu pleaca la lucru. Urlete.
9 si ceva: instalat in scaun la comp, uitat la desene pe youtube, The Little Mole, episoade de cate 5 minute max, timp in care eu: stau. Ala micu urlete.
9 si ceva ceva: biberon, facut dus-intors la comp sa schimb desenele in functie de gravitatea urletelor venind din directia nu bratele mele.
10 si ceva: plecat la scuar. Am avut ideea geniala sa il pun pe asta mare pe scarita atasata la caruciorul de o tona al astuia mic. I-o placut de numa, pana am ajuns in strada unde zice "gaaataaa" si pleaca de langa mine. Fuga dupa el, asta micu se trezeste, urla. Ala mare urla ca nu vrea sa dea mana si vrea sa mearga in dreapta, eu nu. Ajuns in parc, urlete din carucior, si de pe langa, ca asta mare vrea neaparat se se joace cu apa. Amenintari, urlete, plecat acasa.
12 si ceva: pregatit mancare, nu manca, dat desert, facut caca, urlete ca nu vrea sa ii schimb scutecul, culcat
Intre aproximativ 13 si 14 am ceva liniste, ma uit la teleu la un reportaj despre castraveti ucigasi in serie. Cu moralul remontat execut pranzul tanarului doi si eventual fac o siesta cu el
Dupa masa: plecat iar la parc, in liniste, tanarul unu legat in caruciorul propriu de 4 kile, asta micu' in esarfa, spatele mi se inclina din ce in ce mai gratios catre varfurile picioarelor multumita celor 6 kile de bebe.
Seara: vine taxu, bucurie mare, exprimata prin ce altceva decat urlete, parca parca manca ceva asta mare, asta micu executa si el urletele de seara (program fix si neschimbabil: de la 8 la 9 seara urla).
Mai tarziu: eventual adormire si a mea, cam 4 ceasuri pana la urmatoarele urlete. Televizorul disculpa castravetele ca un vag zgomot de fond.
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
Cât câcat de timp liber fara retele sociale
Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...
4 commentaires:
ok, you win!
recunosc, tanarul tau are grija ca programul obisnuit sa nu intre in rutina :)
a mea a scapat de pampersi deja de vreo 2 ani, am ramas doar cu urletele de seara si de noapte. ziua sunt mai rare din fericire, ca altfel nu stiu ce ma faceam.
iar daca nu mananca (si nu mananca niciodata fara scandal), cand obosesc sa-i tot spun: mesteca, mananca, mesteca, mananca..ii dau un sandwich si gata.
yupee :((( nu se exista rutina, cu mine si cu taxu e radical diferit, cand apar bunicii ii circul de pe lume...
in rest cu mancatul e la faza in care nu ma crede ca daca ii dau ceva nou NU vreau sa il otravesc, asa ca nu baga nimic ce nu cunoaste in gura, nici macar sandwich-uri. la meniu sunt paste, cartofi, orez :(
nu stiu cati ani are tanarul tau, dar iti spun din proprie experienta ca la gradinita o sa manance. asa face si a mea. acasa imi scoate peri albi, la gradinita mananca fara probleme mancarea aia nemteasca ingrozitoare.
2 ani in septembrie.
sa stii ca te cred, ca l-am vazut mancand cu var-su si cand il vedea cu ce pofta se indoapa rubedenia, facea la fel. sau, poate sa nu mance deloc, ca alt var de-al lui de pe aici, care manca paine si branza la gradi:)
Enregistrer un commentaire