Nu-s multe activitatile pe care sa le pot face (eu) pe cel putin 39 de grade la umbra in Romania, deci ma instalez ca omu' cu o punga de seminte decojite si 2 litri de apa minerala pe fotoliu in raza de actiune a televizorului. Ma uit la nush ce canal care da o emisiune din aia unde apare o fiinta normala, totusi in afara standardelor de frumusete ridicate de catre cei mai profunzi ganditori ai lumii postmoderne, setterii de trenduri. Astia din urma o transforma radical.
Fiinta din emisiunea de o urmaream eu era o tinerica excentrica intr-ale imbracamintii, nici prea slaba nici prea grasa, cu un par lins pana pe sub urechi, blonduta, cu ochelari si care purta haine mai hippie: esarfe colorate in par si camasi cu flori in pantaloni cu dungi sau rochii largi. Eu una mi-as fi adus aminte de ea daca o vedeam pe strada. Ei bine, NU. Nu se face sa:
1. Porti DUNGI cu FLORI. Florile tre' sa fie mici, nu mari, ca uite atragi atentia aiiiici (gest larg evidentiind soldurile) cand de fapt vrei sa o atragi diiiincoace (gest larg la nivelul sanilor). In niciun caz nu atragi atentia celorlalti si jos si sus cu dungi SI flori. Cine se uita la tine pe strada daca te imbraci in halul asta?!
- Ei bine, sa stiti ca au intrat cu mine in vorba un numar de barbati, chiar datorita felului cum ma imbrac.
- Seriooooos? Si iti placea de felul ACELA de barbati care te-au acostat?!
- Aaa...daa (!?)
- ...hm, totusi nu se face, hai sa iti arat eu ce si cum.
2. Te imbraci de la magazine second hand
- Pai de ce, daca acolo gasesc lucruri care imi plac si-s ieftine, si ma duc la magazine care ii ajuta pe cei mai nevoiasi cu banii de pe haine.
- PENTRU CA...aaa...pentru ca (aha!!!) AI MULTI BANI ca esti consilier financiar!!! Uite, EU de exemplu, daca as veni la tine la firma sa iti cer un sfat in domeniul finantelor, daca as vedea cum esti imbracata, as zice, OH REALLY, AAAAASTA sa imi dea MIE sfaturi? Care poarta esarfa colorata si sfetar crosetat de bunica?! Cum sa am eu incredere in cineva care isi pune o bluza verde peste o fusta galbena si mai are si margele la gat?! Si sandalele, oh, sandalele...ma opresc totusi aici, nu vreau sa te descurajez de tot.
3. Nu te vopsesti pe par.
- Cum, nu te-ai vopsit niciodata pe par?!?
- Aaa, nu...nu strica parul vopselele astea?
-...pai nu, nu strica, hai la suvitat si la coafat si la ondulat.
4. Nu te machiezi.
- Vai, ce ten deosebit si fin ai, ce machiaje folosesti?
- Aaa, ma spal cu apa...
- Apaaaaa?!? Apaa!?! Treci la machiaaaat, culori naturale, uite-asa pe la ochi, la rujaaat pe buze, finut si discret, o culoare in obraji, sub fondul de ten potrivit tenului tau evident, la rimelaaaaat, sa iti puna in evidenta privirea, dam joooooos ochelarii, si gata!
La sfarsitul emisiunii, blonduta hippie cu esarfe in par arata ca o adevarata office girl, perfect integrata in standardele de frumusete ridicate de catre cei mai profunzi ganditori ai lumii postmoderne, setterii de trenduri.
vendredi 29 juillet 2011
jeudi 28 juillet 2011
Trebi fff importante
Az' am luat autobuzul. Si m-am gandit ca de ce nu se gandesc frantujii astia sa inmulteasca o tzar' regulile pe transportul in comun, adica ceva mai mult decat omuletul ala galben si pricajit, lipit pe geamuri, care sare-ntr-un picior, fericit ca si-a validat biletul si te intreaba daca ai facut la fel. De exemplu ar putea face o lista mai lunguiata, pentru pacea si confortul transportatilor in comun, cum ar fi:
- la urcare urca primul al' care da din coate mai tare. Ordinea ajungerii in statie e neimportanta
- odata urcat, se ramane langa usa, lipit de aparatul de compostat. Se tine eventual soferul de vorba pe teme esentiale cum ar fi "ce mai faceti bine mersi"
- daca urmatorul vrea sa ajunga mai departe de scara vehicolului, se limiteaza accesul cu sacose pe roti, carucioare, rucsaci, valize. Daca tu pot sa stai cu nasu-n geam, altu' de ce nu ar putea?
- cei mai intreprinzatori sa isi croiasca drum pana la spatiul pentru carucioare de copii, unde sa stea gramada unul peste altul. Fundul autobuzului se lasa mereu gol.
- copii in carucioare se transporta de preferinta pe trotuar, nu in autobuz. Spatiul pentru carucioare e numai asa, de fanchi
- cand vrei sa cobori, te lipesti de usa de coborare cu 3 statii inainte de destinatie cel putin. Nu-i treaba ta daca usa nu se inchide ca stai tu prea lipit de ea.
- cand vrei sa cobori (varianta B) stai pe locul tau pana incep sa se inchida usile, dupa care strigi politicos "usaaaaaa" si purcezi val vartej catre afara
- nu se foloseste deodorant in transportul in comun, unii capata dureri de cap de la parfumuri artificiale
- autobuzele se vor dota TOATE cu bara verticala implantata in mijlocul usii, si in fata si in fund. Coboara cine poate si merita, nu aia cu bagaje/sacose/carucioare.
- autobuzele vor opri la 1,5 metri cel putin de bordura, un salt gratios pana jos face bine. Noi tinem la sanatatea Dumneavostra, mancati fructe si legume. Aia cu copii in carucioare sa ia drumul trotuarului, am mai zis.
Probabil ca mai sunt si altele care imi scapa momentan, dar sunt sigura ca RATP-ul o sa complecteze lipsa cu mare grija si daruire, intru exhaustivitate.
- la urcare urca primul al' care da din coate mai tare. Ordinea ajungerii in statie e neimportanta
- odata urcat, se ramane langa usa, lipit de aparatul de compostat. Se tine eventual soferul de vorba pe teme esentiale cum ar fi "ce mai faceti bine mersi"
- daca urmatorul vrea sa ajunga mai departe de scara vehicolului, se limiteaza accesul cu sacose pe roti, carucioare, rucsaci, valize. Daca tu pot sa stai cu nasu-n geam, altu' de ce nu ar putea?
- cei mai intreprinzatori sa isi croiasca drum pana la spatiul pentru carucioare de copii, unde sa stea gramada unul peste altul. Fundul autobuzului se lasa mereu gol.
- copii in carucioare se transporta de preferinta pe trotuar, nu in autobuz. Spatiul pentru carucioare e numai asa, de fanchi
- cand vrei sa cobori, te lipesti de usa de coborare cu 3 statii inainte de destinatie cel putin. Nu-i treaba ta daca usa nu se inchide ca stai tu prea lipit de ea.
- cand vrei sa cobori (varianta B) stai pe locul tau pana incep sa se inchida usile, dupa care strigi politicos "usaaaaaa" si purcezi val vartej catre afara
- nu se foloseste deodorant in transportul in comun, unii capata dureri de cap de la parfumuri artificiale
- autobuzele se vor dota TOATE cu bara verticala implantata in mijlocul usii, si in fata si in fund. Coboara cine poate si merita, nu aia cu bagaje/sacose/carucioare.
- autobuzele vor opri la 1,5 metri cel putin de bordura, un salt gratios pana jos face bine. Noi tinem la sanatatea Dumneavostra, mancati fructe si legume. Aia cu copii in carucioare sa ia drumul trotuarului, am mai zis.
Probabil ca mai sunt si altele care imi scapa momentan, dar sunt sigura ca RATP-ul o sa complecteze lipsa cu mare grija si daruire, intru exhaustivitate.
mercredi 27 juillet 2011
De prin Bretagne adunate
M-am invatat de minune cu curul intre doua scaune de bebeu in masina, d-aia am zis ca da, hai sa mai mergem si in Bretagne, sa stam cu familia. De data asta am pus desenele alea bune pe ipod-ul lui Victor si nea Philippe a dormit in scoica aia de scaun a lui, cinste, eu nu cred ca as putea sa stau in pozitia respectiva nici macar 2 minute, daramite sa mai bag si soamne.
Ajungem, fain, Totorolu' a recunoscut locurile, nu a mai facut scandal noaptea, numai a tusit, ca racise inainte, deci tuse astmatica: 2 nopti de behait, inhalatii de 4 ori pe zi, na, tot tacamul. Asta micu no problemo, 3 sieste pe zi, noaptea trezit de cate 3 hai 4 ori sa nu uitam cum sta treaba. Si dupa aia incepe derularea vacantei: mancat micul dejun (apropo, francejii zic "sa mic dejunam" haha), mers la piata, luat mancare pentru pranz, facut pranzul, mancat, siesta eu, restul habar-n-am, facut mancare pentru seara, mancat, culcat. Toate activitatile astea extreme sub niste nori ceva ca-n povesti, cu ploaie, vant si temperaturi ca vara la Polul Nord. Bineinteles ca nu aveam hainele potrivite la mine, dar alea neadecvate erau in cantitate rezonabila, am purtat puloverele soacrei.
Am recitit doua carti faine, Freakonomics si Predictably Irrational si ziarele locale, ca nu exista televizor, de unde scurtimea serilor in grup si uitat la filme pe comp in dormitor. Si cam atat. Ne-am intors eu cu cel putin cateva kile in plus de la mancat prea mult, prea des, prea non regim, cu dureri in cur, ca de, constipata (chiar, oare cum o fi sa fii proctolog? Se face sa vorbesti despre hemoroizi la masa? La desert poate?!), Totorolul a ramas la bunici, ca pe el nu-l deranjeaza vremea, poate sa intre in apa pe orice temperaturi, deci saptamana asta continui vacanta acasa cu Philippinu'.
A, am inceput sa ii fac masaj, cica ajuta la somn: mor de placere cand pun mana pe burtongu' ala al lui rotund si cu celulita pe el, pe cracutii aia dolofani si spatele ala mic, cu un dejt mai mare decat palma mea. I-as masa si bucile, dar nu-i dau scutecul jos, am facut-o de 2 ori si de fiecare data m-a onorat cu continutul vezicii, generos si iesind cu presiune maxima. Ii un purcel mic si inca paros, ce fericite o face el niscai domnisoare mai incolo, inca mai are par pe umeri, picioare si deasupra bucilor, noroc ca nu-i fata...
Ajungem, fain, Totorolu' a recunoscut locurile, nu a mai facut scandal noaptea, numai a tusit, ca racise inainte, deci tuse astmatica: 2 nopti de behait, inhalatii de 4 ori pe zi, na, tot tacamul. Asta micu no problemo, 3 sieste pe zi, noaptea trezit de cate 3 hai 4 ori sa nu uitam cum sta treaba. Si dupa aia incepe derularea vacantei: mancat micul dejun (apropo, francejii zic "sa mic dejunam" haha), mers la piata, luat mancare pentru pranz, facut pranzul, mancat, siesta eu, restul habar-n-am, facut mancare pentru seara, mancat, culcat. Toate activitatile astea extreme sub niste nori ceva ca-n povesti, cu ploaie, vant si temperaturi ca vara la Polul Nord. Bineinteles ca nu aveam hainele potrivite la mine, dar alea neadecvate erau in cantitate rezonabila, am purtat puloverele soacrei.
Am recitit doua carti faine, Freakonomics si Predictably Irrational si ziarele locale, ca nu exista televizor, de unde scurtimea serilor in grup si uitat la filme pe comp in dormitor. Si cam atat. Ne-am intors eu cu cel putin cateva kile in plus de la mancat prea mult, prea des, prea non regim, cu dureri in cur, ca de, constipata (chiar, oare cum o fi sa fii proctolog? Se face sa vorbesti despre hemoroizi la masa? La desert poate?!), Totorolul a ramas la bunici, ca pe el nu-l deranjeaza vremea, poate sa intre in apa pe orice temperaturi, deci saptamana asta continui vacanta acasa cu Philippinu'.
A, am inceput sa ii fac masaj, cica ajuta la somn: mor de placere cand pun mana pe burtongu' ala al lui rotund si cu celulita pe el, pe cracutii aia dolofani si spatele ala mic, cu un dejt mai mare decat palma mea. I-as masa si bucile, dar nu-i dau scutecul jos, am facut-o de 2 ori si de fiecare data m-a onorat cu continutul vezicii, generos si iesind cu presiune maxima. Ii un purcel mic si inca paros, ce fericite o face el niscai domnisoare mai incolo, inca mai are par pe umeri, picioare si deasupra bucilor, noroc ca nu-i fata...
Bancul cu noaptea
De cand asta micu o vazut lumina zilei, nu a dormit nici o noapte de la un cap la altul. Nici eu.
Eu: Vai, iar s-a trezit dragul de el de 2 ori azi noapte, nu mai pot, imi trebuie un ceas sa adorm, deci nu am dormit mai nimic azi noapte, aiaiai
X: ...
Eu: Na, iar s-a trezit, de 3 ori acu, dintre care ultima a durat fix un ceas de la 5 la 6, is frantaaaaaa!
X: ...
Eu: Da capul meu, de 4 ori s-a trezit azi noapte, nu mai pot, vreau sa dorm si eu ca omu', si nici ziua nu a dormit prea bineeeee!
X: ...
Eu: De 5 ori s-a trezit!!! De ciiiiiiinciiii, cineva sa ii lege suzeta la gura!!! Ma uraste, de ce ma uraste, nu mai poooooooot!
X: ...
........................................................................................................
Eu: Bei, azi noapte nu s-a trezit decat de 2 ori, am putut sa dorm si eu ca omu', daca tot asa o tine is cea mai fericita, sa mor io...
Eu: Vai, iar s-a trezit dragul de el de 2 ori azi noapte, nu mai pot, imi trebuie un ceas sa adorm, deci nu am dormit mai nimic azi noapte, aiaiai
X: ...
Eu: Na, iar s-a trezit, de 3 ori acu, dintre care ultima a durat fix un ceas de la 5 la 6, is frantaaaaaa!
X: ...
Eu: Da capul meu, de 4 ori s-a trezit azi noapte, nu mai pot, vreau sa dorm si eu ca omu', si nici ziua nu a dormit prea bineeeee!
X: ...
Eu: De 5 ori s-a trezit!!! De ciiiiiiinciiii, cineva sa ii lege suzeta la gura!!! Ma uraste, de ce ma uraste, nu mai poooooooot!
X: ...
........................................................................................................
Eu: Bei, azi noapte nu s-a trezit decat de 2 ori, am putut sa dorm si eu ca omu', daca tot asa o tine is cea mai fericita, sa mor io...
mardi 26 juillet 2011
Scoala la non-romani
Sau cum am descoperit ca nu-s tocma desteapta.
Cand eram fata la mama si eleva la scoli de provincie, eram prima-ntai. In afara de faculta, unde eram in grupul celor primii-ntai da' nu exact la varf. Da' cu bursa in fiecare semestru, o data si de merit. Invatam dupa cum mi se spunea, aveam bucata literara, discutam despre autor, epoca bucatii, actiune, prezentarea personajelor, mijloace artistice. La geometrie faceam desenele si la algebra scriam formulele din cap. La restul invatam pe de rost ce ne dictau profii si ce era prin carte. Si la lucrari reproduceam ce invatasem, aveam tinere de minte. Pe la literatura mai bagam si d-ale mele, ca aveam o profa care aprecia cand scoteam ceva original, si NU ne dadea comentarii gata facute. Multi se plangeau ca nu e profa buna din cauza asta. Ma rog.
Ce grila de corectie sau evaluare, stiam exact cat o sa iau, fiecare stia asta cred, ce meditat asupra greselilor! Dupa cate o lucrare de control, ce ziceam/auzeam mai des era "am uitat aia sau aia, oare cat o sa imi scada?". Deci exersam memoria, care nu e rau in sine, insa se poate si mai bine. De exemplu, sa gandim la ce avem de executat. Cam greu in conditiile in care subiectele controalelor erau: "Scrisoarea a treia", "Miorita", "Sobieski si romanii" samd. Nu aveam timp sa gandesc prea mult, ca aveam de dezvoltat pasii din paragraful precedent de la bucata literara. Cam toate lucrarile de 10 aratau la fel, alea de 9 iar si tot asa pana la cea mai mica nota decenta, 5. Eu n-am luat niciodata 5.
Numa' ce ajung in Franta si vreau sa dau concursul asta al lor ca sa fiu profa de engleza. Ma inscriu la cursuri de pregatire la distanta si incep sa ma duc la biblioteca si sa videz amazonul de titluri: lucram dupa metoda mea, notam ce mi se parea mai interesant si invatam pe de rost. Cand colo citesc mai atenta sfaturile si metodologia astora pentru examen: cand ti se prezinta subiectul (literatura sau gramatica), trebuie studiat pe toate partile, problematizat (de ce, cum se face ca, in ce conditii etc), elaborat un plan care sa sustina problematizarea in 3 idei principale fiecare cu cate cel putin 3 idei secundare. Zic ca mare lucru, trec la subiectul unu, "Jane Eyre: autobiografie sau fictiune". Scriu cacalau de pagini, trimit la corectie, vine inapoi: 3/20. Sa mori tu! Asa ceva nu ma gandeam ca pot realiza. Nimic nu era bine, prea simplu, prea liniar, nici o problematizare (desi incercasem ceva ceva pe la inceput), nici o demonstratie, nici nimic. Dupa franceji, eu nu gandeam de loc. Ma uit la exemplu de raspuns si intr-adevar, nu gandisem nimic. Ma lupt cu atacurile succesive de panica si incep sa imi dezmortesc creierul sa vad cum as putea gandi. Grea dezmortirea asta, abia prin ultima lucrare am reusit un 12/20. Gimnastica mentala mai alambicata decat la literatura nici la mate nu am avut de executat.
La gramatica la oral, la fel: se da subiectul, tre' problematizat (de ce cred ca au ales un astfel de subiect, de facut comparatie cu cazuri asemanatoare si scos in evidenta caracteristicile originale). Am avut de analizat si 3 documente (o imagine, un text literar si unul ne-): de gasit asemanari si diferente, de facut un plan in 3 puncte, de problematizat, de raspuns dupa aia la intrebari plus concluzie care sa sustina argumentatia si sa deschida o posibila discutie pe aceeasi tema dar in alta directie. D-aia le merge astora bine, ca se opresc sa mai si gandeasca din cand in cand.
O obiectie totusi, cu notele: oricat de bine crezi ca ai facut, tot pe la mijloc pe undeva te situezi. Cand dai de un 11 sau 12/20 esti cel mai fericit. I-am dat o data unui elev 14/20 si mai extaz decat pe fata aluia nu am vazut in viata mea. Se lupta din rasputeri sa ia "moyenne", nici nu cred ca viseaza la 20/20, sau ma rog unu din 1000 face asta. Am vazut lucrari corectate de profi cu comentariul "foarte bine, 15/20". Cum naiba daca ii foarte bine nu-i nota maxima?!
Inca o obiectie: am facut pregatire cu o vecina pentru bac, la engleza. Stia foarte bine de problematizare, si rezolvarea ei (si a colegilor mi-a zis ea) era: "reformulezi subiectul sub forma de intrebare si dupa aia raspunzi in 3 puncte" - asta le asigura cel putin o "moyenne" corecta. Viitor de aur si tara asta are.
Cand eram fata la mama si eleva la scoli de provincie, eram prima-ntai. In afara de faculta, unde eram in grupul celor primii-ntai da' nu exact la varf. Da' cu bursa in fiecare semestru, o data si de merit. Invatam dupa cum mi se spunea, aveam bucata literara, discutam despre autor, epoca bucatii, actiune, prezentarea personajelor, mijloace artistice. La geometrie faceam desenele si la algebra scriam formulele din cap. La restul invatam pe de rost ce ne dictau profii si ce era prin carte. Si la lucrari reproduceam ce invatasem, aveam tinere de minte. Pe la literatura mai bagam si d-ale mele, ca aveam o profa care aprecia cand scoteam ceva original, si NU ne dadea comentarii gata facute. Multi se plangeau ca nu e profa buna din cauza asta. Ma rog.
Ce grila de corectie sau evaluare, stiam exact cat o sa iau, fiecare stia asta cred, ce meditat asupra greselilor! Dupa cate o lucrare de control, ce ziceam/auzeam mai des era "am uitat aia sau aia, oare cat o sa imi scada?". Deci exersam memoria, care nu e rau in sine, insa se poate si mai bine. De exemplu, sa gandim la ce avem de executat. Cam greu in conditiile in care subiectele controalelor erau: "Scrisoarea a treia", "Miorita", "Sobieski si romanii" samd. Nu aveam timp sa gandesc prea mult, ca aveam de dezvoltat pasii din paragraful precedent de la bucata literara. Cam toate lucrarile de 10 aratau la fel, alea de 9 iar si tot asa pana la cea mai mica nota decenta, 5. Eu n-am luat niciodata 5.
Numa' ce ajung in Franta si vreau sa dau concursul asta al lor ca sa fiu profa de engleza. Ma inscriu la cursuri de pregatire la distanta si incep sa ma duc la biblioteca si sa videz amazonul de titluri: lucram dupa metoda mea, notam ce mi se parea mai interesant si invatam pe de rost. Cand colo citesc mai atenta sfaturile si metodologia astora pentru examen: cand ti se prezinta subiectul (literatura sau gramatica), trebuie studiat pe toate partile, problematizat (de ce, cum se face ca, in ce conditii etc), elaborat un plan care sa sustina problematizarea in 3 idei principale fiecare cu cate cel putin 3 idei secundare. Zic ca mare lucru, trec la subiectul unu, "Jane Eyre: autobiografie sau fictiune". Scriu cacalau de pagini, trimit la corectie, vine inapoi: 3/20. Sa mori tu! Asa ceva nu ma gandeam ca pot realiza. Nimic nu era bine, prea simplu, prea liniar, nici o problematizare (desi incercasem ceva ceva pe la inceput), nici o demonstratie, nici nimic. Dupa franceji, eu nu gandeam de loc. Ma uit la exemplu de raspuns si intr-adevar, nu gandisem nimic. Ma lupt cu atacurile succesive de panica si incep sa imi dezmortesc creierul sa vad cum as putea gandi. Grea dezmortirea asta, abia prin ultima lucrare am reusit un 12/20. Gimnastica mentala mai alambicata decat la literatura nici la mate nu am avut de executat.
La gramatica la oral, la fel: se da subiectul, tre' problematizat (de ce cred ca au ales un astfel de subiect, de facut comparatie cu cazuri asemanatoare si scos in evidenta caracteristicile originale). Am avut de analizat si 3 documente (o imagine, un text literar si unul ne-): de gasit asemanari si diferente, de facut un plan in 3 puncte, de problematizat, de raspuns dupa aia la intrebari plus concluzie care sa sustina argumentatia si sa deschida o posibila discutie pe aceeasi tema dar in alta directie. D-aia le merge astora bine, ca se opresc sa mai si gandeasca din cand in cand.
O obiectie totusi, cu notele: oricat de bine crezi ca ai facut, tot pe la mijloc pe undeva te situezi. Cand dai de un 11 sau 12/20 esti cel mai fericit. I-am dat o data unui elev 14/20 si mai extaz decat pe fata aluia nu am vazut in viata mea. Se lupta din rasputeri sa ia "moyenne", nici nu cred ca viseaza la 20/20, sau ma rog unu din 1000 face asta. Am vazut lucrari corectate de profi cu comentariul "foarte bine, 15/20". Cum naiba daca ii foarte bine nu-i nota maxima?!
Inca o obiectie: am facut pregatire cu o vecina pentru bac, la engleza. Stia foarte bine de problematizare, si rezolvarea ei (si a colegilor mi-a zis ea) era: "reformulezi subiectul sub forma de intrebare si dupa aia raspunzi in 3 puncte" - asta le asigura cel putin o "moyenne" corecta. Viitor de aur si tara asta are.
lundi 25 juillet 2011
Poze de vacanta
Pestera din Jura cu stalactita in forma de nush ce si dosul mamei.
Tanarul cu aripioare. Cum taxu a protestat impotriva curului gol pe plaja, i-am luat niste chiloti normali, ca din aia de baie nu am gasit. A plecat catre apa si la un moment dat s-a intors (momentul din poza) ca inaugurase chilotii cu un caca cat China. A terminat ziua de plaja in curul gol.
Cam asa arata apa lacului nostru. Asta nu e lacul nostru, ci unul vazut intr-o drumetie in 3, ca ne-a dat mama liber. In drumetie am injurat forma fizica minora de care dispuneam, ca dupa cateva scari la opjsiceva de grade inclinatie nu mai puteam respira, m-a piscat o musca de cal, am ratat cararea la intoarcere si am nimerit in sosea, dar am fost in drumetie la munte.
Inceputul drumetiei la munte, transport à la carte.
O alta mini drumetie, in 5, la niste cascade, tot cu transport à la carte. Am notat in cele din urma ca Victor NU trebuie dus la / langa nici un fel de apa. Lacul a fost exceptia.
La cascada a stat si a aruncat pietre in apa pana mi s-a rupt spatele de la transportul à la carte. Au mai urmat 2 mini cascade la care a facut la fel. Urmatoarea cascada din seria "Cascadele Ariciului" am lasat-o balta.
Pupatura aniversara de 3 luni.
La locul de joaca de langa cimitir, langa graffitti-urile decente.
Scoaterea partiala a limbii (de caldura cred...)
Duo artistic Victor si vecina Karina: live desen session
Victor la apa, bineinteles, in Piata Operei. Pe vremea cand puteam iesi la 11 ziua din casa.
Victor si Ricki la plimbare in parc
In cinci la munte
Am cam ramas in urma cu una alta, ca am fost in vacanta, lucru placut si folositor la casa omului. Am inceput cu o saptamana la munte, cu masina noua care are portbagaj, nu o gaura in care abia incap doua valize si ceva pungi de un leu (pline).
O luam si pe mama cu noi, NU ca sa scapam noi de fugit dupa al' mare si hatzanat al' mic, ci asa, din generozitate. Am zis ca plecam pe la 9 dimineata, zis si facut. Piticu' se trezeste de la 4 asadar si urla, se linisteste pe la 6 fara 5, adoarme in bratele mele care eram pe fotoliu in salon si il hatzanam. La 6 il trezesc sa ii dau biberonul de 6, normal. Dupa aia ma culc si eu pe canapea, ala micu' creca a fost recuperat de mama sau consort, nu am recunoscut figura care se apleca sa il indeparteze de la mine, eu ma gandeam in cat timp decedez daca ma arunc de la etajul trei, poate asa apucam sa ma odihnesc si eu putin. Am plecat pe la 12.
Ne urcam in masina, la care constat cu multumire ca intr-adevar am slabit cum trebe, incap numai bine pe bancheta din spate intre cele doua scaune ale juniorilor. Un milimetru in plus pe buci si eram expulzata datorita fortelor fizice care se aplica in masina cand stai intre doua scaune de bebe. 4 ceasuri. Victor se uita la desene pe ipod (mareata inventie), cam 10 minute, dupa aia urla ca taxu nu le pusese pe alea la care se uita el de obicei. Philippe doarme, cam 10 minute, dupa aia se trezeste si urla, nu am inteles de ce. Si tot asa. 4 ceasuri.
Ajungem la munte, casa de vacanta - superba (desi nu inteleg cum pot francejii astia sa puna gresie in salon, ii rece ca naiba), lacul - superb, la 50 de metri de casa. Program diurn: dimineata chestii, dupa masa baie si plaja in lac. Chestiile dupa cum urmeaza: am vizitat o biserica din secolul 11, in renovare. Muncitorii, milosi, ne-au deschis usa sa vedem si inauntru ceva, nu era nimic, in afara de galeti cu vopsea si diverse pensule si perii. Am mai vizitat o formatiune geologica foarte faina, intr-o pestera, francejii jurau in ghid ca pestera e luminata si stalactita superba, ei bine, nu era/u. Am vazut formatiunea in poze pe comp acu 2 zile. Caca maca, dar na, era in pestera francejilor. Am fost la muzeul Vache Qui Rit, 7 euro de persoana, nu am intrat, culturalizarea s-a produs la buticul aferent si in parculetul cu tobogane si hinte de langa. In rest, am apucat sa ma bronzez, am trecut cu brio de faza roz aprins cu dureri nespuse spre o culoare vag atribuibila unui soare clement si unei lotiuni de plaja de treaba.
Program nocturn: Victor are nevoie de ceva timp sa se obisnuiasca in locuri noi, de unde urlete in primele doua nopti, pana pe la 12. Philippe a urlat de la 4 in urmatoarele doua nopti. Fo' doua nopti am dormit mai cursiv, ca s-a implicat mama direct in linistirea neadaptatului si a protestatarului.
De apreciat apa lacului, care desi la munte, era calduta si de o culoare de parca eram in Caraibe sau pe plajele alea din vederi. Plina de calcar, se vedea si pe maini, am consumat un tub intreg de crema de maini sa inlatur efectele astuia, dar in apa dadea bine. Am avut si vreme faina.
Dupa o saptamana a urmat returul, in masina, cu desenele care nu-i placeau astuia mare si asta micu' de protesta vehement impotriva a tot si toate. Nu m-am ingrasat, am incaput de minune intre scaune. Atat de bine, incat am hotarat sa repetam experienta si sa plecam in Bretagne dupa o alta saptamana. Vin detaliile si pozele semnificative.
O luam si pe mama cu noi, NU ca sa scapam noi de fugit dupa al' mare si hatzanat al' mic, ci asa, din generozitate. Am zis ca plecam pe la 9 dimineata, zis si facut. Piticu' se trezeste de la 4 asadar si urla, se linisteste pe la 6 fara 5, adoarme in bratele mele care eram pe fotoliu in salon si il hatzanam. La 6 il trezesc sa ii dau biberonul de 6, normal. Dupa aia ma culc si eu pe canapea, ala micu' creca a fost recuperat de mama sau consort, nu am recunoscut figura care se apleca sa il indeparteze de la mine, eu ma gandeam in cat timp decedez daca ma arunc de la etajul trei, poate asa apucam sa ma odihnesc si eu putin. Am plecat pe la 12.
Ne urcam in masina, la care constat cu multumire ca intr-adevar am slabit cum trebe, incap numai bine pe bancheta din spate intre cele doua scaune ale juniorilor. Un milimetru in plus pe buci si eram expulzata datorita fortelor fizice care se aplica in masina cand stai intre doua scaune de bebe. 4 ceasuri. Victor se uita la desene pe ipod (mareata inventie), cam 10 minute, dupa aia urla ca taxu nu le pusese pe alea la care se uita el de obicei. Philippe doarme, cam 10 minute, dupa aia se trezeste si urla, nu am inteles de ce. Si tot asa. 4 ceasuri.
Ajungem la munte, casa de vacanta - superba (desi nu inteleg cum pot francejii astia sa puna gresie in salon, ii rece ca naiba), lacul - superb, la 50 de metri de casa. Program diurn: dimineata chestii, dupa masa baie si plaja in lac. Chestiile dupa cum urmeaza: am vizitat o biserica din secolul 11, in renovare. Muncitorii, milosi, ne-au deschis usa sa vedem si inauntru ceva, nu era nimic, in afara de galeti cu vopsea si diverse pensule si perii. Am mai vizitat o formatiune geologica foarte faina, intr-o pestera, francejii jurau in ghid ca pestera e luminata si stalactita superba, ei bine, nu era/u. Am vazut formatiunea in poze pe comp acu 2 zile. Caca maca, dar na, era in pestera francejilor. Am fost la muzeul Vache Qui Rit, 7 euro de persoana, nu am intrat, culturalizarea s-a produs la buticul aferent si in parculetul cu tobogane si hinte de langa. In rest, am apucat sa ma bronzez, am trecut cu brio de faza roz aprins cu dureri nespuse spre o culoare vag atribuibila unui soare clement si unei lotiuni de plaja de treaba.
Program nocturn: Victor are nevoie de ceva timp sa se obisnuiasca in locuri noi, de unde urlete in primele doua nopti, pana pe la 12. Philippe a urlat de la 4 in urmatoarele doua nopti. Fo' doua nopti am dormit mai cursiv, ca s-a implicat mama direct in linistirea neadaptatului si a protestatarului.
De apreciat apa lacului, care desi la munte, era calduta si de o culoare de parca eram in Caraibe sau pe plajele alea din vederi. Plina de calcar, se vedea si pe maini, am consumat un tub intreg de crema de maini sa inlatur efectele astuia, dar in apa dadea bine. Am avut si vreme faina.
Dupa o saptamana a urmat returul, in masina, cu desenele care nu-i placeau astuia mare si asta micu' de protesta vehement impotriva a tot si toate. Nu m-am ingrasat, am incaput de minune intre scaune. Atat de bine, incat am hotarat sa repetam experienta si sa plecam in Bretagne dupa o alta saptamana. Vin detaliile si pozele semnificative.
jeudi 14 juillet 2011
Intalniri de gradul ics II
RONII, RONII, RONII
La notar:
- Buna ziua
- ...
- Imi spuneti si mie va rog de ce documente as avea nevoie pentru o imputernicire? Am depus actele pentru transcrierea in Romania a unui certificat de nastere si nu pot sa il ridic in persoana.
- 50 de lei.
MAMITA SI DL GOE
Dupa urlete ca nu voia sa iasa din piscina dupa 2 ceasuri, alte urlete ca nu vrea sa manance nimic, altele ca nu vrea sa mearga in carucior pana la parc samd, ajungem totusi la parc.
- Vai ce draguti suntem, cat timp avem?
- Pardon?!
- Aaa, cati ani are?
- A, doi in septembrie.
Urlete ca bunicuta nu vrea sa se dea din calea caruciorului de papusi. O calca pe picioare de doua ori. Urlu eu la el de data asta:
- Nu-i voie sa o calci pe doamna pe picioare, o doare, treci in iarba!!
- Vai, dar nu ridicati vocea la el va rog plus pufaituri si uitat vag superior peste umarul drept catre ceruri, de unde vine salvarea pentru alea ca mine, care urla asa, fara motiv la inocentul de copil.
RIDICA-NE LA CER
Pe scara avionului, o madam vrea sa intre cu o valiza cam maricica. Baiatul care pune bagajele in avion:
- Doamna, valiza e cam mare, lasati-o la mine, o pun jos in avion si o luati cand va dati jos.
- Dar incape perfect sub scaun, asa am venit cu ea bla bla bla
- Dar va rog bla bla bla
Alta madam catre amica ei, cu capul lasat in jos, mana la gura, intr-o soapta cam tare, sa fie auzita din greseala de catre partea recalcitranta:
- Sa n-o lase draga, uite cat e de mare valiza, eeei, asta-i culmea!
- Da, da, ai dreptate, de ce o lasa, mai, de ce, nu inteleg bla bla bla
Foiala maxima, stanjeneala, imbulzeala pe scarita, nimic nu se iarta, se iau masuri in semi-soapta plus priviri ucigatoare. Dupa 5 minute de foiala nimeni nu mai zice nimic, momentul trece, ajungem la locurile noastre.
RESTUL: ADEVARUL E DINCOLO DE NOI
La restaurant, un cuplu de englezi. Consuma de 60 de roni, asteapta restul de la 100. Nu vine. Se duc dupa el: chelnerul ocupat, abia le raspunde ceva cum ca care rest. Ala la care avem dreptul in urma operatiei de scadere. Ca car ca mar, scoate banul pana la urma.
Alt restaurant, eu plus prieteni de data asta. Consumam de 130 si ceva de roni, dam 150, asteptam restul. Nu vine. Unul din convivi ne explica treaba: daca pui banii in cartulia aia si zici "multumesc", nu mai aduc restul. Gestul si parola respective inseamna in chelnereasca "tine tu banii". Suntem in Romania, orice e posibil.
INOCENTA INTRUCHIPATA
E copiii nostri, lumina ochilor, viitorul tarii. Care se joaca pe un teren special dedicat, in spatele cimitirului. E dotat cu pubele rosii, pe langa care troneaza coji de seminte si mucuri de tigari, normal. Pe masina de lemn cu scaun de metal care arde ca naiba pe cele saptesutesiceva de grade de afara s-a notat pentru posteritate "muie to all". Alte urari incarcate de inocenta si bun gust se gasesc pe tobogan si pe zidul care desparte jocurile de locurile de veci.
CLIENTUL NOSTRU...
A nu se intra in magazine decat cu scopul clar de a cumpara multe si scumpe. Nu e voie sa:
- te uiti
- cumperi produsul mai ieftin din cele 2 la care te uiti, chiar daca e cel care iti place cel mai mult
- folosesti persoana a doua plural cand vanzatoarea super draguta ti se adreseaza cu "ceeeeeau"
- astepti rest, mai ales daca e din ala exprimat in unitatile mai greu divizibile ale monedei nationale
- pui intrebari stanjenitoare, de genul "aveti si alte culori", cand de fapt e clar ca NUUUUU, ca TOOOOATE culorile sunt pe raft, LA VEDERE, DAAAA?
VOCEA NATIUNII
La televizor, Pro(moartea)TV a trecut de la decese relativ normale, de foame sau dorinta nestavilita de imperechere urmata de topoare in cap, la decese de copii, de toate varstele, in utero pana la adolescenta, in urma: neglijentei, apelor nush caror rauri, mizeriei, vitezei si bauturii la volan si altele. In rest, cod galben si auriu la tot felul de catastrofe naturale.
Tocsourile tot asa-s de cand ma stiu eu, doi-trei invitati oe care ii cearta intervievatoarea si le taie scurt cuvantul ca sa bage publicitate.
Presedintele tarii vrea sa se inspire de la vecinii irlandeji si sa faca protocoale de ingrijiri medicale in spitale (ca de dooj de ani incoace, natia a fost ingrijita dupa ureche se pare, si probabil ca se poate si mai bine) si de la aiaresu
american, ca sa nu il mai fure evazionistii aia fiscali, tu-le mama lor de nesimtiti, se ascund asa si nu stie nimeni ce fac. Sa vezi in cam o suta de ani ce bine o sa fie la noi in tara, iui.
Mama astepta cu nerabdare Arma Mortala 4 si Greu de Ucis 3, caci spre disperarea ei, nu-si mai aducea aminte de replica exacta de la minutul 45 si respectiv 53.
In rest, plai mioritic, ciobani suicidari si oi tacute dar multe.
La notar:
- Buna ziua
- ...
- Imi spuneti si mie va rog de ce documente as avea nevoie pentru o imputernicire? Am depus actele pentru transcrierea in Romania a unui certificat de nastere si nu pot sa il ridic in persoana.
- 50 de lei.
MAMITA SI DL GOE
Dupa urlete ca nu voia sa iasa din piscina dupa 2 ceasuri, alte urlete ca nu vrea sa manance nimic, altele ca nu vrea sa mearga in carucior pana la parc samd, ajungem totusi la parc.
- Vai ce draguti suntem, cat timp avem?
- Pardon?!
- Aaa, cati ani are?
- A, doi in septembrie.
Urlete ca bunicuta nu vrea sa se dea din calea caruciorului de papusi. O calca pe picioare de doua ori. Urlu eu la el de data asta:
- Nu-i voie sa o calci pe doamna pe picioare, o doare, treci in iarba!!
- Vai, dar nu ridicati vocea la el va rog plus pufaituri si uitat vag superior peste umarul drept catre ceruri, de unde vine salvarea pentru alea ca mine, care urla asa, fara motiv la inocentul de copil.
RIDICA-NE LA CER
Pe scara avionului, o madam vrea sa intre cu o valiza cam maricica. Baiatul care pune bagajele in avion:
- Doamna, valiza e cam mare, lasati-o la mine, o pun jos in avion si o luati cand va dati jos.
- Dar incape perfect sub scaun, asa am venit cu ea bla bla bla
- Dar va rog bla bla bla
Alta madam catre amica ei, cu capul lasat in jos, mana la gura, intr-o soapta cam tare, sa fie auzita din greseala de catre partea recalcitranta:
- Sa n-o lase draga, uite cat e de mare valiza, eeei, asta-i culmea!
- Da, da, ai dreptate, de ce o lasa, mai, de ce, nu inteleg bla bla bla
Foiala maxima, stanjeneala, imbulzeala pe scarita, nimic nu se iarta, se iau masuri in semi-soapta plus priviri ucigatoare. Dupa 5 minute de foiala nimeni nu mai zice nimic, momentul trece, ajungem la locurile noastre.
RESTUL: ADEVARUL E DINCOLO DE NOI
La restaurant, un cuplu de englezi. Consuma de 60 de roni, asteapta restul de la 100. Nu vine. Se duc dupa el: chelnerul ocupat, abia le raspunde ceva cum ca care rest. Ala la care avem dreptul in urma operatiei de scadere. Ca car ca mar, scoate banul pana la urma.
Alt restaurant, eu plus prieteni de data asta. Consumam de 130 si ceva de roni, dam 150, asteptam restul. Nu vine. Unul din convivi ne explica treaba: daca pui banii in cartulia aia si zici "multumesc", nu mai aduc restul. Gestul si parola respective inseamna in chelnereasca "tine tu banii". Suntem in Romania, orice e posibil.
INOCENTA INTRUCHIPATA
E copiii nostri, lumina ochilor, viitorul tarii. Care se joaca pe un teren special dedicat, in spatele cimitirului. E dotat cu pubele rosii, pe langa care troneaza coji de seminte si mucuri de tigari, normal. Pe masina de lemn cu scaun de metal care arde ca naiba pe cele saptesutesiceva de grade de afara s-a notat pentru posteritate "muie to all". Alte urari incarcate de inocenta si bun gust se gasesc pe tobogan si pe zidul care desparte jocurile de locurile de veci.
CLIENTUL NOSTRU...
A nu se intra in magazine decat cu scopul clar de a cumpara multe si scumpe. Nu e voie sa:
- te uiti
- cumperi produsul mai ieftin din cele 2 la care te uiti, chiar daca e cel care iti place cel mai mult
- folosesti persoana a doua plural cand vanzatoarea super draguta ti se adreseaza cu "ceeeeeau"
- astepti rest, mai ales daca e din ala exprimat in unitatile mai greu divizibile ale monedei nationale
- pui intrebari stanjenitoare, de genul "aveti si alte culori", cand de fapt e clar ca NUUUUU, ca TOOOOATE culorile sunt pe raft, LA VEDERE, DAAAA?
VOCEA NATIUNII
La televizor, Pro(moartea)TV a trecut de la decese relativ normale, de foame sau dorinta nestavilita de imperechere urmata de topoare in cap, la decese de copii, de toate varstele, in utero pana la adolescenta, in urma: neglijentei, apelor nush caror rauri, mizeriei, vitezei si bauturii la volan si altele. In rest, cod galben si auriu la tot felul de catastrofe naturale.
Tocsourile tot asa-s de cand ma stiu eu, doi-trei invitati oe care ii cearta intervievatoarea si le taie scurt cuvantul ca sa bage publicitate.
Presedintele tarii vrea sa se inspire de la vecinii irlandeji si sa faca protocoale de ingrijiri medicale in spitale (ca de dooj de ani incoace, natia a fost ingrijita dupa ureche se pare, si probabil ca se poate si mai bine) si de la aiaresu
american, ca sa nu il mai fure evazionistii aia fiscali, tu-le mama lor de nesimtiti, se ascund asa si nu stie nimeni ce fac. Sa vezi in cam o suta de ani ce bine o sa fie la noi in tara, iui.
Mama astepta cu nerabdare Arma Mortala 4 si Greu de Ucis 3, caci spre disperarea ei, nu-si mai aducea aminte de replica exacta de la minutul 45 si respectiv 53.
In rest, plai mioritic, ciobani suicidari si oi tacute dar multe.
Inscription à :
Articles (Atom)
Cât câcat de timp liber fara retele sociale
Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...
