M-am invatat de minune cu curul intre doua scaune de bebeu in masina, d-aia am zis ca da, hai sa mai mergem si in Bretagne, sa stam cu familia. De data asta am pus desenele alea bune pe ipod-ul lui Victor si nea Philippe a dormit in scoica aia de scaun a lui, cinste, eu nu cred ca as putea sa stau in pozitia respectiva nici macar 2 minute, daramite sa mai bag si soamne.
Ajungem, fain, Totorolu' a recunoscut locurile, nu a mai facut scandal noaptea, numai a tusit, ca racise inainte, deci tuse astmatica: 2 nopti de behait, inhalatii de 4 ori pe zi, na, tot tacamul. Asta micu no problemo, 3 sieste pe zi, noaptea trezit de cate 3 hai 4 ori sa nu uitam cum sta treaba. Si dupa aia incepe derularea vacantei: mancat micul dejun (apropo, francejii zic "sa mic dejunam" haha), mers la piata, luat mancare pentru pranz, facut pranzul, mancat, siesta eu, restul habar-n-am, facut mancare pentru seara, mancat, culcat. Toate activitatile astea extreme sub niste nori ceva ca-n povesti, cu ploaie, vant si temperaturi ca vara la Polul Nord. Bineinteles ca nu aveam hainele potrivite la mine, dar alea neadecvate erau in cantitate rezonabila, am purtat puloverele soacrei.
Am recitit doua carti faine, Freakonomics si Predictably Irrational si ziarele locale, ca nu exista televizor, de unde scurtimea serilor in grup si uitat la filme pe comp in dormitor. Si cam atat. Ne-am intors eu cu cel putin cateva kile in plus de la mancat prea mult, prea des, prea non regim, cu dureri in cur, ca de, constipata (chiar, oare cum o fi sa fii proctolog? Se face sa vorbesti despre hemoroizi la masa? La desert poate?!), Totorolul a ramas la bunici, ca pe el nu-l deranjeaza vremea, poate sa intre in apa pe orice temperaturi, deci saptamana asta continui vacanta acasa cu Philippinu'.
A, am inceput sa ii fac masaj, cica ajuta la somn: mor de placere cand pun mana pe burtongu' ala al lui rotund si cu celulita pe el, pe cracutii aia dolofani si spatele ala mic, cu un dejt mai mare decat palma mea. I-as masa si bucile, dar nu-i dau scutecul jos, am facut-o de 2 ori si de fiecare data m-a onorat cu continutul vezicii, generos si iesind cu presiune maxima. Ii un purcel mic si inca paros, ce fericite o face el niscai domnisoare mai incolo, inca mai are par pe umeri, picioare si deasupra bucilor, noroc ca nu-i fata...
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
Cât câcat de timp liber fara retele sociale
Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...
-
Daca tot ma bucur de niscaiva liniste generata de descoperirea din partea juniorului a unei gropi cu nisip in curte si petrecerea dupa mesei...
-
Imi venea sa zic "imbatranire" in titlu, dar mi-a trecut repede. Stiu ca adun experienta asadar, cand constat ca ceva care a...
-
Azi bunica a fost dusa catre groapa, cu multe coroane zice mama, care i-ar fi placut foarte mult, semn ca oamenii se gandesc la ea. Desi ei ...
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire