In cinci la munte

Am cam ramas in urma cu una alta, ca am fost in vacanta, lucru placut si folositor la casa omului. Am inceput cu o saptamana la munte, cu masina noua care are portbagaj, nu o gaura in care abia incap doua valize si ceva pungi de un leu (pline).

O luam si pe mama cu noi, NU ca sa scapam noi de fugit dupa al' mare si hatzanat al' mic, ci asa, din generozitate. Am zis ca plecam pe la 9 dimineata, zis si facut. Piticu' se trezeste de la 4 asadar si urla, se linisteste pe la 6 fara 5, adoarme in bratele mele care eram pe fotoliu in salon si il hatzanam. La 6 il trezesc sa ii dau biberonul de 6, normal. Dupa aia ma culc si eu pe canapea, ala micu' creca a fost recuperat de mama sau consort, nu am recunoscut figura care se apleca sa il indeparteze de la mine, eu ma gandeam in cat timp decedez daca ma arunc de la etajul trei, poate asa apucam sa ma odihnesc si eu putin. Am plecat pe la 12.

Ne urcam in masina, la care constat cu multumire ca intr-adevar am slabit cum trebe, incap numai bine pe bancheta din spate intre cele doua scaune ale juniorilor. Un milimetru in plus pe buci si eram expulzata datorita fortelor fizice care se aplica in masina cand stai intre doua scaune de bebe. 4 ceasuri. Victor se uita la desene pe ipod (mareata inventie), cam 10 minute, dupa aia urla ca taxu nu le pusese pe alea la care se uita el de obicei. Philippe doarme, cam 10 minute, dupa aia se trezeste si urla, nu am inteles de ce. Si tot asa. 4 ceasuri.

Ajungem la munte, casa de vacanta - superba (desi nu inteleg cum pot francejii astia sa puna gresie in salon, ii rece ca naiba), lacul - superb, la 50 de metri de casa. Program diurn: dimineata chestii, dupa masa baie si plaja in lac. Chestiile dupa cum urmeaza: am vizitat o biserica din secolul 11, in renovare. Muncitorii, milosi, ne-au deschis usa sa vedem si inauntru ceva, nu era nimic, in afara de galeti cu vopsea si diverse pensule si perii. Am mai vizitat o formatiune geologica foarte faina, intr-o pestera, francejii jurau in ghid ca pestera e luminata si stalactita superba, ei bine, nu era/u. Am vazut formatiunea in poze pe comp acu 2 zile. Caca maca, dar na, era in pestera francejilor. Am fost la muzeul Vache Qui Rit, 7 euro de persoana, nu am intrat, culturalizarea s-a produs la buticul aferent si in parculetul cu tobogane si hinte de langa. In rest, am apucat sa ma bronzez, am trecut cu brio de faza roz aprins cu dureri nespuse spre o culoare vag atribuibila unui soare clement si unei lotiuni de plaja de treaba.

Program nocturn: Victor are nevoie de ceva timp sa se obisnuiasca in locuri noi, de unde urlete in primele doua nopti, pana pe la 12. Philippe a urlat de la 4 in urmatoarele doua nopti. Fo' doua nopti am dormit mai cursiv, ca s-a implicat mama direct in linistirea neadaptatului si a protestatarului.

De apreciat apa lacului, care desi la munte, era calduta si de o culoare de parca eram in Caraibe sau pe plajele alea din vederi. Plina de calcar, se vedea si pe maini, am consumat un tub intreg de crema de maini sa inlatur efectele astuia, dar in apa dadea bine. Am avut si vreme faina.

Dupa o saptamana a urmat returul, in masina, cu desenele care nu-i placeau astuia mare si asta micu' de protesta vehement impotriva a tot si toate. Nu m-am ingrasat, am incaput de minune intre scaune. Atat de bine, incat am hotarat sa repetam experienta si sa plecam in Bretagne dupa o alta saptamana. Vin detaliile si pozele semnificative.