Cine pleaca-n America

Vine consortul cu veste: a primit oferta de lucru la Boston, daca vreau sa plec. Ai de capu' meu cum era cat p-aci sa sar din fotoliu de bucurie, alea alea, eu am vrut sa merg in America toata viata, acolo-i fain, nu alta. Am schimbat canalul (ca mie imi place sa ma uit la televizor) si am dat mai incet ca sa discutam detalii. 

Stiam eu de ce numa' era cat p-aci sa sar din fotoliu, si nu am efectiv sarit ci am preferat doar sa schimb canalul. Deocamdata cineva i-a propus o chestie gen plecat la Boston ca i-au citit CV-ul pe net sau nush pe unde pe net. Si dupa aia valuri valuri: gradinita costa, cine ne plateste casa, asigurari medicale, ce facem cu apartamentul si cu ratele lui, tre' sa stau acasa cu Pili, ca cresa costa si aia, nu o sa pot lucra, ne tre' masina, costa si aia, to'ma am gasit o fata sa stea cu Pili din septembrie si nu mai sunt chiar treij de grade afara si innabusitor de cald. Azi dimineata au cazut si ceva stropi de ploaie, imi revin.

Am reschimbat canalul sa ma gandesc mai bine dupa ce am zis ca-s gata sa plec din septembrie. Mnoa, serios, nu asa. Nu mi-a venit sa cred la ce concluzie am ajuns: imi place aici, cu pizdicii si restul francezilor, si cu hazbandul, pe care, in treacat fie spus, il iubesc. Daca aici mi-i bine, mi-i bine oriunde, daca oriunde mi-i bine, mi-i bine si aici. Bag pula-n ea America.