Moment gogoasa

Atentie, postare cu o latura kodak languroasa de nu se poate.

Vine Laura azi, cum ne-am inteles, ca tre'ia sa ma spal pe cap, sau iau hartie igienica, sa fac bagajele tinerilor pentru weekendul prelungit si o tocana de cartofi. Il iau pe Vic cu mine la cumparaturi (tura doi) si purcedem catre supermarchet. Il luam si pe Tedy in caruciorul roz. Pe drum gaseste o pana, o ia cu noi, o scapa pe jos de fo shpe ori, o ia la loc, si tot asa pana ajungem. Ajungem. Imi vine sa-i fac placere, si ii propun un "jus qui pique", luam o sticla de Orangina si doua gogosi, un pai, si ne punem la masa. Are el un loc preferat, pe niste tabureti din aia inalti, mancam gogosile cu zmeura, bem "jus qui pique", ne strambam cand pisca, radem, fain. Mai erau ocupate 2 mese, de mame cu copii la gustare, isi sorbeau odraslele din ochi, si odraslele se simteau cum nu se poate mai importante, ca stau la masa pe scaune normale si iau o gustare "de om mare". Vic vrea sa isi dea haina jos, gen "fais comme petite fille là-bas", si-o da, ii super mandru. Trecem peste scena cand imi trage sticla de la gura (de doua ori) ii zic ca este destul pentru amandoi, intelege, se potoleste.

Vorbesc cu el linistita despre cum se  poarta cu Laura, ca o cam refuza de un timp, nu pre stiu de ce, la inceput totul era minunat. Le aduce gustari si ciocolata si chestii aproape in fiecare zi cand vine, ii dragaleste de numa', se ocupa super bine de Lili, ca el e obiectul principal al muncii ei. E persoana care are gena aia de o face sa se minuneze la orice bebe ca ce fain ii, pe Lili il pupa de numa' (e si foarte pupabil, moale si pufos, acu' da si el pusi sub forma de casca gura si iti lasa saliva pe amandoi obrajii invariabil). Eu nu am gena respectiva, bebeii nu-s specialitatea mea, e clar. Imi zice ca nu vrea sa stea Laura in casa lui, ii explic ca il iubim si nu vrem sa stea singur, si ca Laura vine sa stea cu el cand noi nu suntem acasa, cateodata vin bunicii si de mai multe ori vine Laura. Sper ca a inteles, parea mai putin pornit impotriva ei.

Terminam destul de repede, ca-l scapa pipi, mergem la veceu, se sperie de aparatul de uscat mainile si ii zic sa iesim repede ca sa il pun in masina, ca au astia niste cosuri de cumparaturi cu masinute. Ma lupt ceva timp cu sistemul de deblocare, noroc ca apar unii care stiu cum se procedeaza, normal, tre' bagat mai intai in dreapta un ban, dupa aia in stanga altul, desi pe instructiuni zicea exact invers ordinea. Mai asa, de linistit nu a stat la cumparaturi in viata lui. Ne-am plimbat printre rafturi, am povestit despre ce e pe ele, am ales hartia igienica impreuna, dulceata, a vrut si niste oua cu surprize, i le-am luat, sub rezerva de purtare impecabila. Iesim, zice "bonjour" la casier, dupa aia "au revoir", inchide si deschide usa de la masina, ca are un fel de zavoras interesant, sta inauntru fara un zgomot, o punem la loc de maniera impecabila, ne pupam, il iubesc si il ador de mor.

Purcedem inspre casa, pe la jumatea drumului isi aduce aminte de pana pe care a luat-o cu el la inceput si o cere. urland. Ii dau alta, nu o vrea, se pune pe jos in cur si urla. Ii explic fara nici o urma de suparare ca daca nu vine nu primeste surpriza, si nici nu mai face "apéro" cu noi in seara asta. Continua sa urle, reusesc sa ii distrag atentia cu ceva, nu mai stiu ce, si plecam catre casa. Totul se petrece destul de bine, in parametrii acceptabili. Cand ajungem cere surpriza cu juma de voce, bineinteles ca nu o primeste. Acu' doarme. Eu am terminat gogoasa cu zmeura in cinstea lui, il iubesc si il ador de mor, cacu-ma in ea pana. O sa refacem momentul in fiecare miercuri cand se poate.