Schimbari pe ici pe colo in punctele esentiale (copilaresti)

M-am hotarat de alaltaieri (seara), in concordanta cu hazbandul, sa nu il ma lasam pe Victor sa faca ce vrea el, incepand cu mancatul si urlatul de-ampulea. M-am gandit bine, am zis ca merita sa sacrific o saptamana-doua de sieste de-ale tanarului mai tanar daca il trezeste Vic cu urletele si sa ne tinem de promisiune. 

De exemplu, cand il pun la masa ii dau 20 de minute sa termine, cand s-a terminat nisipul din clepsidra, arunc mancarea la gunoi. Am facut ieri la pranz asa, se tot cacaia cu trei macaroane, ca sa ii dau eu, ca vrea nush ce desert, ca vrea sirop, ca vrea suc de mandarine. Nu i-am zis altceva decat ca trece timpul si ca ii arunc mancarea daca nu-i gata. Si nu o fost gata, normal. Am plecat cu ea la buda, in zbieratele lui, am tras apa, ne-am intors in salon, inca zbiera, l-am luat in brate si i-am explicat inca o data cum sta treaba: "ti-am zis ca daca nu te grabesti o arunc, am facut ce am zis ca o sa fac, nu-i nici o problema, te iubesc si te ador de mor, dar cand e gata, e gata. Daca vrei desert, poti sa iti iei desert". O tacut (2 minute de urlete per total). O vrut desert, iaurt cu pai, in care sufla de obicei de varsa jumate pe masa. "Uite iaurtul, daca vad un strop pe masa, pleaca si asta la veceu". Nici un strop, mancat in timp record, gen 2 minute nu o eternitate cat dura de obicei. Dupa aia la siesta, nu i-i somn. Ii zic ca poate sa se joace cu trenul, dar daca il trezeste pe Lili, ii iau trenul. L-o trezit, dar nu o facut expres, povestea singuri si tragea trenul pe sine, dar na, Lili ii umpic bolnav, s-a trezit. Nu l-am certat, dar i-am explicat ca trenul il trezeste pe Lili si ca daca vrea sa se joace cu el, poa' sa vina in salon, gata cu camera. 

Azi la masa i-am dat dooj' de minute, a mancat IM PE CA BIL. Imi zice ca vrea mandarina, ii dau dar nu mananca decat dupa ce termina supa. Incearca sa o bage in gura, ma uit urat la el, nu zic nimic, o pune la loc pe masa; termina supa, mananca mandarina. Vrea si desert ciocolata cu niste bombonele intr-un paharel separat, dar nu mananca ciocolata, numai bomboanele: le baga pe toate in gura. Il las, ca a mancat bine. La un moment dat le scuipa pe toate pe bucata aia de plastic pe care stau farfuriile. Iau plasticul si le duc direct in buda. Nu zice NI MIC. Vrea un iaurt cu pai, ii zic "il bei frumos", il bea foarte frumos. Pleaca la siesta, il aud jucandu-se cu trenul. Ma duc la el, ii amintesc ca ieri l-a trezit pe Philippe si ca nu se joaca cu el la siesta. Pun trenul in cutie, imi zice "te log mama, laisse rails", is las sinele, il pup, ii zic ca il iubesc si il ador, acu' doarme linistit.

Si eu ma gandeam ca ne tre' doua saptamani. Daca stiam faceam asta mai de multisor, dar nu cred ca e pre tarziu nici acum. Las mesaj la bunici si la Laura sa faca la fel, sa nu se supere si sa il certe, doar sa faca ce zic ca o sa faca daca nu asculta. Sunt sigura ca o sa mai fie probleme, altele sau tot alea vechi, dar macar stiu ce tre' sa fac. Uuuuf, o trecut si asta!