In pas indian

Cum sunt in concediu de boala (s-or infectat bubele si doctorul a zis ca-s contagioasa) saptamana asta, dar autorizata sa ies, m-am gandit sa fac un curry ca ala de-l mancasem la sor-mea, unde pusese jpe mii de condimente, rosii cubulete si kefir. Am inceput sa-mi fabric kefirul, rosiile nu-i problema, asa ca pune-te si cauta listuta aia de condimente. Am vrut sa ma duc la indieni, la Gara de Nord, dar ma convinge hazbandu' sa nu, ca-i mult de mers si cica sunt doua buticuri pe langa noi, unde sigur o sa le gasesc. Il iau pe Vic ieri de mana, sa plecam la cumparat condimente. Magazinul e numai antilez, deci vax curry, dar am bagat o ciocolata calda si o gogoasa la centrul comercial. Vic nu a mai mancat nimic seara, dar inainte de aia a urlat, normal. Ca vrea in brate. Am mers fix dooj de minute pe jos pana la magazin, drum pe care de una singura il fac in 10 minute maxim. Dupa aia ne-am hodinit la gogoasa, am luat ceva de la magazin, l-am pus iar in cos din ala masina, deci picior de Vic nu a atins pamantul timp de o juma de ora. La intoarcere, urla ca vrea in brate. Eu aveam caruciorul lui Tedy de dus (ca se plictisise sa-l impinga personal), punga cu doua conserve si geanta mea, si sa-l mai iau si pe el, care nongras cum e, tot atarna ceva. Beeeeei, s-a chitait tot drumul, nu a fost o criza din aia criza-criza, dar tot mi-a impuiat urechile. Nu am cedat.

Azi ma duc la magazinul alalalt, recomandat de hazband. Vad unul pe unde a zis ca ar trebui sa fie, intru, caut, dar si ala mai mult exotic nush de care e, nu indian. Ies si sun consortul, ii spun ca in magazinul de la inceputul strazii nu e nimic, zice sa ma duc mai departe, ad litteram, mai in susul strazii. Il iau pe asta de mana, deja chiraia ca sa-l duc in brate, umblu pana nu mai vad nimic pe partea stanga si facem o pauza la un parculet de copii. Ma intreaba Vic unde sa faca caca. Ma ia cu transpiratii, ca unde naiba sa-l pun sa se cace in parc? Esti sigur ca vrei sa faci caca "Si, où fais caca?". La veceu, acolo unde fac toti oamenii. Acasa gen. Ii trece. Imi trece. Mai mergem o tzar, ca de, hazbandul stie ce zice cand ma trimite la magazin in susul strazii, nu-i nimic la orizont, luam autobuzul si ne intoarcem (4 statii am mers pe jos carevasazica). Se mai da o tura pe hinta, si incepe iar cu caca, ca face caca. Il iau pe umeri, sa ajungem mai repede, ca-n brate nu pot sa-l tin cu haina de iarna. Ii oribil de greu, se plange ca-l dor picioarele, il iau pana la urma in brate, ca urla, normal. Ajungem acasa, ii fac dus, mananca (peste cu cartofi prajiti - o premiera), vine consortul. Ca la ce magazin m-ai trimis, ca nu mai e nici unul "in susul strazii". Ca nu-i nici unul, ala e. Pai cand te-am sunat din fata lui si ti-am zis ca nu am gasit ce vreau, ce alt magazin sa caut? Pai el mi-a zis ca-i magazin "exotic" (foarte exotic, dar nu indian-exotic). Pai eu am vrut indian. Ma rog. Nu-i ca si cum nu-mi mai tremurau inca bratele de dus infofolitul ala mic pe sus nush cat. Partea pozitiva e ca a plecat la club foto si m-a lasat cu Vic, care a urlat o juma de ora, cu ochii pe ceas. Cand a terminat, am inceput eu sa plang, ca simteam ca-mi pleznesc creierii. Is curioasa cat o sa mai dureze faza asta cu "am corzi vocale de ce sa nu le fac timpanele/creierii ciulama tuturor". "Curioasa" e un mod de-a zice, sunt cam neantizata de fapt de urletele lui. Nu mai stiu ce sa fac cand urla, in afara de a-mi baga mainile in urechi si sa astept sa treaca. Trece foarte greu, cam dupa o juma de ora accepta sa il iau in brate si se linisteste. Sa vedem daca pedopsihiatra are loc sambata, ca eu nu stiu cat mai rezist asa. 

Bineinteles ca nu o facut caca.