Figuri geometrice parentale

Dixit pedopsihiatra ca la noi nu e un triunghi parental, parintii in varf si copii in rest, ca cica seamana mai mult cu un paralelipiped: hazbandu' cu Victor, eu cu Philippe. Nu am facut in mod constient si super voit schimbarea de figuri geometrice, dar cand era Lili mai mic, era mai usor sa stau eu mai mult dupa curul lui, cu alaptatul si biberonatul si restul, mai ales ca eram acasa. Si un bebe e mult mai mult pui de maimuta agatat de ma-sa decat unul cu un an jumate mai mare. Si asa a ramas: eu il culc pe Lili, ii dau sa manance, Vic mananca singur, il culca taxu, el il duce la scoala, mananca micul dejun cu el, eu sunt plecata la ora cand se scoala.

Si cum Vic are reactii monstruoase cand e vorba de schimbare, nici macar nu am incercat sa il culc eu, sau sa ii dau eu medicamentele de seara, de frica urletelor si a stricarii micului moment de liniste inainte de culcare. Dar nu-i bine. Nu-i bine pentru Vic, pentru ca el "decide" ca-i taxu care il culca, el ii duce pe amandoi cu gunoiul, la cumparaturi alea alea. Azi dimineata am schimbat. Dupa un pranz copios dar nu prea gustos la socrii, hazbandu' a cazut brusc la pat, cu o lipsa acuta de energie si chef de orice. L-am decretat bolnav. Nu si Victor. A hotarat ca vrea sa stea in pat cu el, si sa nu vina la cumparaturi cu mine. Il iau pe sus cu haina si papucii in plasa, ca tre' totusi sa vina sa-l lase pe taxu sa respire. Na, urla pana la parter, cand ma gandesc ca nu pot pleca cu el in halul ala, si ma urc inapoi cu ei, il pun in camera lui si ii zic ca nu are desene 2 zile pentru magariile pe care le-a facut. Cand ma intorc nici nu il bag in seama, freaca doua-trei jucarii in salon si adorme pe canapea. Cand se trezeste vine si se miortaie la mine ca vrea mar, eu mancam un mar. 

- Astept sa iti ceri scuze pentru ce-ai facut azi dimineata.

- Pardon, mama.

- Pardon pentru ce?

Se duce inapoi in canapea. Vine taxu in salon, are ordin clar sa nu vorbeasca cu el pana nu zice pentru ce isi cere scuze. Incepe sa vorbeasca

- Pardon, mama

- Pentru ce "pardon"?

- Pentru plans

- Si de ce ai plans?

- Fost magar.

- De ce ai fost magar? Cand ti-am zis ca dada ii bolnav si vrea sa il lasi linistit, l-ai lasat?

- Nu.

- Si cand ti-am zis sa vii cu mine si cu Lili, ai venit?

- Nu.

- Si ii cuminte ce-ai facut?

- Nu cumit.

- De-aia iti ceri scuze. Cand mama si dada iti zic ceva, tu faci ce iti zicem noi, e clar?

- Clar.

- Cine hotaraste atunci, Vic sau mama si dada?

- Mamadada.

Set si meci.

Cu ocazia baii, reincep urlete. Meciul doi. Se juca cu dusul, taxu i-a zis sa nu se mai joace, ca iasa din cada, a continuat sa se joace, a iesit. Ca nu vrea sa se imbrace cu mine. Ete fleosc. Ii zic sa vina in salon sa urle in curul gol cat vrea el. Nu vine, sta la el in camera si urla incetisor. Ma duc cu taxu la el, ii mai explicam o data cum sta treaba cu cine hotaraste, il imbrac, termina cu urletele, ii zic sa isi ceara iar scuze, cu accent pe ultima parte, mama si dada care hotarasc, nu el. Intind coarda: "si daca am chef in seara asta, eu te culc, nu dada, ii clar"? Cica ii clar.

Cand vine ora de culcare, vreau sa il iau eu, nu, ca vrea dada. Ii fac un teatru mic cu Tedi peste canapea, o luam in gluma, hihihihahaha,Tedi ii obosit si vrea sa ii citeasca mama o poveste. Il iau in brate cu Tedi cu tot, si mergem in camera, il pupa pe dada, si il culc in conditii ideale, deci normale. 

Nu imi vine sa cred, chiar functioneaza! Cand ii zic ca poate sa urle cat vrea el, se linisteste repede de tot, cand suntem si eu si taxu uniti in fata lui, cedeaza, cand ii cer sa imi explice de ce isi cere scuze, o face. Aici cu scuzele ii fac un MCQ, conform sfaturilor tutoresei de anul trecut, ca pe elevi tre' sa ii ajuti sa inteleaga, nu sa ii testezei tot timpul. Nu ii intrebi "ce document este asta de incercati sa il cititi (dar nu puteti fiindca va jucati cu lipiciul/creioanele/musca din clasa - dar sa nu intram in detalii extratematice)" ci "documentul este a) o poezie b) o biografie c) un interviu". Si cei mai slabi elevi reusesc sa aleaga raspunsul bun, si Victor reuseste sa zica de ce nu-i bine sa planga ca un magar pentru niste prostii. Ma rog, chestia asta functioneaza la copilul meu, nu am pretentii de gaselnite universal-valabile.

Am reusit sa restabilim o figura geometrica familiala mai oabla de cand cu crizele recente, sper sa gasesc la fel de repede solutii adaptate cand astea de acum nu o sa mai functioneze (am vazut ca solutiile la o problema au o viata destul de scurtuta de felul lor, tre' sa fiu mereu pe faza sa gasesc altele, cam o data la doua saptamanai daca am noroc, daca nu, in fiecare zi).