Ca-i Canada, ca-i Alaska

Azi am facut o chestie despre Alaska cu astia de a patra: le-am aratat niste poze si le-am zis ca reprezinta o agentie de turism specializata in Alaska si ca jobul lor e sa prezinte statul asta ca pe cea mai superdupercool destinatie de vacanta. M-am saturat de New York si Central Park ca si cacaturi de vazut in State, am zis sa o dau mai in nord, si sa vada si un film despre Amish (care apropos am aflat ca se pronunta cu /a/ si nu /ei/ cum ziceam eu, na, si profii mai traiesc cat invata) si o lectura despre Spirit Week si inca una despre Yosemite si Grand Canyon.

Bref, sa nu sarim prea departe de elanii nostri, cum ziceam era intr-o poza o harta cu Alsaka, langa Canada, cum e ea de obicei, inconjurata de ce-i ea inconjurata tot de obicei, si numa' sare unul dintr-un grup cand sa prezinte unde e asezata Alaska respectiva si zice ca-i in Canada. Ii zic sa se mai uite o data, se mai uita o data si tot in Canada zice ca e. Si balena din poza aialalta ii crap rosu cu ochi bulbucati.

Am trecut printe randuri mai departe, si il auzeam cum explica celorlalti din grup ca nu poate fi in America, dat fiind faptul ca-i "tout à fait à côté du Canada, regardez quoi".

Bref, le-am urat un weekend fain si sa ne vedem cu bine luni, pentru un alt curs de engleza.

Creieri pe bigudiuri

Zilele astea junioru' mic ii super agitat, weekendul trecut i-am alsat cu bunicii si i-au dus la parc pe o ploaie marunta, si asta micu' era in sandale, de unde acu are muci cat China, nu manca mai nimic, doarme ca un iepure. 

Printre aventurile perioadei "asta micu are muci" se numara si: cand vin acasa si tre' sa lucrez si contez pe siesta lui ca sa  fac, nu doarme, sau se trezeste dupa o ora si face prostii. Printre prostiile executate cu mare grija, exact in alea 2 minute cand nu ma uit la el: o varsat o sticla intreaga de lichid din ala alcoolizat de spalat pe maini in pat la noi, in geanta mea, pe langa comp (daca era pe comp, ii mancam degetelele lui alea mici care se baga peste tot), pe pat, pe el, si mai ales pe maini pe care dupa aia le baga in gura. 

Alta: ieri ma pregateam sa fac curat si pana m-am dus pana in buca sa ceva, mi-o varsat galeata cu apa de spalat pe jos (in cada), dupa ce o gustat-o, bineinteles. 

Alta: se urca pe chiuveta de la baie si ia tuburile de pasta de dinti si le varsa in chiuveta (nu-s sigura cata pasta de dinti o mancat asa, 2 tuburi o varsat pana acum, dupa ce gusta din ea, normal). 

Sambata dimineata Vic se jucat cu trenul in camera, junioru' s-o dus la el si cand m-am dus sa vad ce fac, era in curu gol pe covor, isi desfacuse body-ul si daduse jos scutecul. Cand crede el ca este prea mult pipi, si-l da jos. Si cand face caca daca nu-l schimb imediat si-l da jos, ultima data nici nu era mizerie pe jos, nu stiu cum o facut sa nu intinda tot produsul pe covoare. 

Plus ca vrea sa manance singur, care nu-i asa de grav, dar din 5 linguri una-i in gura, doua pe jos si doua pe mine, sau pe el. 

Seara ii punem in pat pe la 8 jumate, aseara Lili facea ture de la el din camera la Vic si in salon pana pe la 9 jumate. Cred ca l-am pus inapoi in pat de fo' dooj de ori si nix, pana cand cred ca literalmente nu o mai putut sa se dea jos din pat de oboseala, ca atunci cand face turele de seara, le face alergand, normal. I-am explicat lui Vic ca se duce la el ca vrea sa doarma in camera cu el ca il iubeste, si acu nu-l mai loveste cand i se urca in pat, ba chiar ii place, si povesteste cu el.

Cu lovitul a mai incetat, desi zgarie si ciupeste destul de des. Am vazut ca daca ma fac trista-trista cand loveste si il pup, ii pare rau si o face mai rar decat daca ma enervez si il duc in camera sau ceva. Ii foarte iubaret, cand il cert vine sa ma pupe si sa il iau in brate, si ma pupa si dupa aia ma trage de par. 

Ieri nu am avut energie sa ma duc la parc, m-am saturat si de dusul la parcul asta, ca-s numai doua langa noi, trei, da al treilea ii cam departe, si intr-unul este un robinet cu apa si eu ce fac cand ma duc la parc, stau si pazesc robinetul, ca daca nu Lili nu pleaca de acolo. Voilà, dupa un ceas de stat pe gard langa robinet, a doua zi nu mai am chef. Parcul al doilea are niste hinte intr-o parte si data trecuta l-am scapat pe juniorul mic acolo si normal ca l-a lovit o fetita cu hinta (nu a vrut, da' atat de repede o fost sa se bage sub hinta, ca nu am apucat sa il prind). Astia de au facut parcul sunt destepti dom'ne, ca hintele au o margine de cauciuc destul de groasa si moale, nu isi inghite dintii daca da cu gura de ele. Parcul al treilea nu are loc de joaca, cand ma duc acolo numai fug dupa Philippe, ca se baga peste tot, numai pe cararea oabla nu sta, si dupa cateva zile de parc al treilea ma simt cam epuizata. Hazbandul nu intelege de ce in weekend cand aud de iesit la parc prefer sa stau pe canapea sa ma uit la teleshopping gen. 

Mnoa, asa am capatat niste creieri creti, creti, creti de la astia doi:

Iubire mare cu Isabelle in fata la Pompidou:

Elevii la sfarsit de an scolar

...devin o specie aparte, de nerecunoscut fata de ce stiam pe vremea cand mai puteam sa le dau note. Pentru astia mari notele s-au oprit la inceputul saptamanii trecute, deci ma gandeam (cu extrem de mare naivitate) ca o data ce nu mai este presiunea notelor o sa fie mai ca lumea, relaxati, sa se implice mai mult gen. Vax albina. Le-am zis ca facem ceva activitati de "listening" tip bac si analiza de documente iconografice, si am inceput cu "listening", nu foarte greu dar na, fara fisa, acultau de 3 ori, ascultarea de la mijloc intrerupta ca sa poata lua note. Mda. Nimeni nu a facut nimic, nici macar caietele nu le deshisesera, stateau cu capul pe banca sau povesteau, cam in lehamite si povestile alea. Fo doi, obisnuitii, faceau pe nebunii, i-am scos afara, si am reusit sa fac fo 5 sa lucreze, aia care lucreaza de obicei. Pe la sfarsitul cursului am inceput sa ma anchietez grav, ce mama ma-sii fac cu ei inca 2 saptamani, aka 6 ore?!? Hai ca ultima facem un cantec, dar nu pot sa ma uit cu ei la filme 2 saptamani! Plus ca nu inteleg nimic daca nu pun subtitluri in franceza, care chiar mi se pare exagerat de bataie de joc sa o fac, chiar daca pe ei nu-i intereseaza. 

In rest astia mai micii de a patra (a saptea deci in sistem normal) is din ce in ce mai simpatici, in afara de lunea dupa ce mananca, cand sunt din ce in ce mai insuportabili. Marti verificam lectia si nimeni nu invatase nimic. Le-am zis alora pe care ii solicitasem sa imi prezinte motive pentru non-invatare, fara nici un scrupul, desi de obicei nu intru in detalii personale cu ei, dar deja incep sa intreaca masura. Timp de 10 minute i-am facut sa imi vina cu scuze, ca ce-au facut aseara alea alea, in fraze din ce in ce mai lungi, repetate de mai toti din clasa. Pana la sfarsit scuzele erau mai lungi decat lectia, majoritatea elevilor au luat cuvantul si si-au antrenat memoria repatand ce ziceau vinovatii, deci ma declar multumita. Maine verific sa vad daca au tinut minte scuzele de marti. 

Pana mai-nainte am corectat ultimul proiect de secventa din an (un ordin de misiune pentru un agent secret profesionist) si m-am cam speriat, ca aia de faceau peste 15 de obicei abia au scos un amarat de 7, ca nu invata vocabularul, nici structurile si scriu niste imbecilitati de nici cu cea ma mare ambitie din lume nu pot intelege ce vor sa zica. Pana la urma am avut si 3 cu note super bune, 19 si 20, m-am mai linistit. Nu stiu de ce celorlalti le e asa de greu sa faca asa ca astia trei, ca nici astea nu-s cine stie ce chestii super nemaiintalnite sau ceva, dar respecta instructiunile, vocabularul e corect, structurile la fel, frazele is complexe (ca am introdus "which", "where", "when" si d-alde restul). Unii se aventureaza sa inventeze chestii complicate, pe care nu pot sa le scrie corect ca nu au vocabular, altii insira cuvinte acolo, ca sa fie, fac exact pe dos de cum le-am zis sa faca. In loc sa reutilizeze un maximum de informatii din cursuri, inventeaza chestii de ma fac sa corectez cate 15 minute la 100 de cuvinte, atat de greu pricep ce vor sa zica. Exemple de productii "normale" gasiti pe blogul lor in Final Projects

A, vineri am fost la muzeu, o expo Keith Haring, cu viitorii de a treia euro, mi-a placut super mult sa fiu acompaniatoare de grup, na, importanta mare, sa treaca strada pe verde, sa intre si sa iasa toti din tren, sa adunce gunoaiele dupa picnic, sa taca din gura in muzeu, sa povestim alea alea pe strada si in parc, misto. Deja ma cunosc de la faza cu meciul de badminton, deci nu a fost asa naspa per global, dimpotriva. Daca nu ploua, maine iar fac o partida, ca mi s-au dezmortit bucile intre timp.

Si in 3 saptamani incepe vacanta!!

Faptele bune si pedepsirea lor

Am vrut io draga doamne sa ma apropii mai altfel de copchii pe care ii chinui sa pronunte "th" cu limba intre dinti si alte torturi asemenea, si mi-am zis, vai mie, sa joc badminton cu ei in curtea scolii. 

Jucai ce jucai, unii is buni de tot, ca merg la club si alea alea, plus ca am capatat febra musculara, ma dor bucile si am si basici pe dejtele de la picioare de la jucatul in balerini. Ca doar nu era sa imi pun adidasi sau ceva. Dupa joc toti erau fericiti si multumiti, au plecat pe la cantina sau la cursuri sau sa se ascunda in buda, eu acasa. 

Vin joi la scoala, ma ia portareasa ca na madam, respectivii copchii au continuat sa joace badminton cu ghemotoace de hartie pe care le-au lasat evident pe jos. Pe care le-au strans evident cei care fac curat, care nu au zis evident elevilor sa le stranga ei insisi si dupa aia s-au gandit ca e evident din cauza mea ca au strans ei hartiile pe care elevii mei le-au aruncat pe jos. Urc scarile, ma ia in primire agentul contabil, ca vai madam, asa ceva nu se poate, uite ce au facut elevii dupa partida de badminton. Ca-s elevii mei. Tuse de limpezit vocea si de calmat replica mai putin politicoasa care statea sa iasa printre coardele vocale. Dupa tuse ii zic ceva de genul "ca nu-i vina mea", el o tine pe a lui ca "ba da, is elevii mei". Ma rog, termin discutia in coada de peste, azi cand ies nici nu se uita la mine, nici macar cand ii strig bonjur-orvoar. Cu nenea asta am mai avut o altercatie ca a uitat sa comande o chestie de i-am cerut-o si a avut ceva dificultati cu datul de explicatii convingatoare ca de ce nu a comandat de fapt, s-a enervat singur si tot explica la cacaturi, si imi zice sa vin sa intreb data viitoare cum ii cu comanda, ca sa nu fie nici o problema. A, ca sa nu uit, aici am fost si eu porc, si i-am zis ca sigur, o sa vin sa intreb de comanda dupa ce ii dau in scris exact ce sa comande, daca asa-i procedura, si o inceput iar sa se balbaie ca procedura-n sus si in jos (nu e evident asa procedura) si s-o suparat si mai tare si se balbaia si mai cu forta. L-am lasat intr-un final in pace.

Ziceam...cu hartiile, ma duc in sala profesorilor si ma ia la un aparteu colega de istorie, ca vai, unii elevi de-ai mei au aruncat de pe geamul clasei ei (clasa in care is eu martea) lucrari de control de engleza, dupa ce au rupt coltul unde era scris numele, si ca is elevii mei, sigur. Ioi, ce m-am revoltat, ca bine ca mi-o zis, ca sa stiu la ce sa ma astept, i-am multumit ca mi-a adus la cunostinta, si intre timp ma gandeam ca giginii care fac curat bineinteles ca nu au tinut hartiile alea, ca doar normal ca recunosteam scrisul elevilor "mei" si as fi putut sa ii cert individual, nu asa in grup cum am facut azi. 

Inainte sa incep cursul al doilea, vine alta colega de istorie, ma intreaba savasava, eu ii zic savasava, si dupa aia "esti la curent de chestia cu hartiile aruncate de aici, nu?" cu privirea aia gen "am-o-misiune-importanta-de-realizat-si-o-realizez-cu-inflacarare-desi-nu-ma-priveste-in-nici-un-fel-si-chip-personal". Da cum sa nu, mersi de inca un tras de maneca, chiar imi lipsea si observatia a patra pe subiectul asta al hartiilor post-badminton si post-control, acu' mai lipseste directoare si adjuncta sa discute cu mine despre cum au aruncat elevii hartii si nimeni nu le-a zis fain frumos sa stranga hartiile de pe jos, char daca nu au fost ei aia care au aruncat. Responsabilizarea (tuturor) elevilor vizavi de (mizeria din) locul unde-s scolarizati nu se face decat daca se cunoaste autorul exact al faptelor.

Ca urmare, azi m-am trezit cu doua foi A4 lipite pe tabla, una in care le zice elevilor sa nu mai faca mizeria si alta in care cer profesorilor sa ceara elevilor sa puna scaunele pe mese la sfarsitul cursurilor. Azi a fost un talmes balmes in sala cu pricina, ca jumate le-au pus, jumate nu, ca cica aveau istorie dupa si de ce sa le puna pe mese. Bref, mesajul e cam neclar, sa le puna la sfarsitul fiecarui curs sau la sfarsitul zilei, ma rog (pun scaunele pe mese ca sa poata matura mai bine pe jos femeile de serviciu).

Na, asta e de la scoala, astept interventia directiunii cu privire la hartiile aruncate de elevii "mei" pentru care eu is de vina.

Doruri

Asa ma prinde cateodata un dor de bunica-mea, ca mai-nainte de exemplu, cand mi-am pus pijamaua pe care i-am cumparat-o cu nush ce ocazie si nu a apucat sa o poarte niciodata si am luat-o pentru mine.

Nu-i nimeni ca ea care sa se mire cu asa sinceritate la povestile mele, oricare ar fi ele, de la note, la povesti despre colegi si profesori, colegi de lucru, gagici si altele. Nimeni nu mi-a zis vreodata asa de preocupat: "pai cum numai noua ai luat la romana, nu ti-ai invatat lectia?" si nimeni nu ma asculta cu atata drag cand povesteam despre unul cu par lung si ochi negri care nici nu ma baga in seama desi ii sopteam la fiecare lucrare de control in liceu. 

Ma mai si critica, ma punea sa o vopsesc pe cap, cu culoare "naturala", pe care o amestecam cu oxidant intr-un vas de plastic si i-o intindeam pe cap cu o perie de dinti infasurata in vata, "mai ales pe langa urechi si la radacini, sa nu se vada parul alb asa de repde, da' ai grija la radacini, da un pic si pe piele pe langa urechi...aaaasa...asa-i mai bine acum". Ma lasa sa ii pensez si sprancenele, dar nu intre ele, deasupra nasului, "ca niciodata nu le-am smuls de acolo, lasa-le in pace, ca lu' mosi-tu ii place asa".

Era cred singura persoana care ma intreba ce sa imi faca de mancare si cand ii ziceam "ce vrei tu" gasea imediat ceva de facut, fara sa ma mai interogheze ca ieri am facut aia si alaltaieri aialalta, si m-am plictisit sa fac acelasi lucru, zi si tu o data ce vrei, nu ma mai lasa pe mine sa aleg.

- Cartofi cu paparada?

- Da...

- Ti-i aduc la televizor?

- Mmhi

Si tot ea imi scotea grasimea din salamul de pe vremea lui Ceausescu, bucatica cu bucatica, si imi intindeauntul din coaja in coaja, fara nici o gaura, si invelea senviciurile in servetel albastru, asa cum le avea Laura, cu o jumatate de mar lipita de servetel. Nu stiu de ce tineam sa fie exact ca ale Laurei, ca se uda mereu painea de la jumatea aia de mar, dar asa le facea, cum imi placeau cel mai mult.

Imi pare rau ca nu a avut puterea sa treaca peste boli si suparari mai cu capul sus, sa fie mai ea insasi pana mai tarziu. De iubit i-am zis mereu ca o iubesc. Sper sa o visez la noapte. Te iubesc.

M-am imbunatatit profesional

De doua ori anul asta, ca o data am bolit si nu am putut raspunde la convocare.

Prima data m-am uitat cam cat timp imi ia sa ajung la unde era imbunatatirea, imi zice internetul transporturilor de aici ca intr-o ora jumate si ceva maruntis is ajunsa. Imi iau bilet pana acolo pentru 2 tramvaie si un RER din statia mea de tramvai, sa nu pierd timpul la RER. N-am pierdut timpul, in sensul ca am coborat o data scarile pana la peron unde am ramas cu biletul in mana, nevrand nicicum sa iasa pe partea aialalta ca sa intru pe peronul din care pleca trenul meu pufaind agale. Urc inapoi la ghiseu, aflu ca de fapt tichetul de tramvai nu merge pe RER, da na, tre'ia sa stiu asa dinainte, asa am inteles din privirea ghiseuarului. Imi da ca a fost totusi dragut doua bilete de test, ca deja platisem dus-intors 10 euro. Ma mai scobor o data catre peron, nu inainte de a-mi baga incetisor pula cand am vazut ca statia mea ii penultima de pe B si trebuia sa astept numai 10 minute dupa trenul care mergea pana in dracu in praznicu' ala.

Stau in tren intelectuala cu kindelu, da nu puteam citi ca se reflecta lumina in el, da stau cu el in maini, ca nu stiu ce sa fac cu mainile in transportul public. Ne face sa iesim din tren pe nu stiu unde, sa trecem in trenul de vizavi.

Noroc ca locul de desfasurare a imbunatatirii era chiar la iesirea din gara. Intru, intarzai evident, ca ora jumate aducea mai mult a doua ore, nu-s singura, normal. Cica azi ne ocupam de o chestie care nu ma interesa de loc, da' oricum nu puteai sti daca te intereseaza din titlul lu' formation ala ca despre ce-i vorba. Am ascultat colega povestind despre una alta pana la 4 cand am zis ca vai nu am inteles ca-i pana la 4 jumate, tre' sa plec acum, bai bai.

La a doua formation a fost diferit, m-am dat jos din tren dupa o ora si un sfert, si am purces in directia total opusa, cam pe o lungime de 10 minute. Ma intorc dupa 10 minute deci, si ma gandesc ca puteam sa intreb si o a doua persoana unde ii strada respectiva, ca prima mi-a indicat din mana dreapta o arie de cel putin 180 de grade imprejuru-i, deci am pornit in directia celorlalte 180 de grade. Ma intalnesc cu un coleg, ca m-am hotarat sa intreb deci, care se ducea si el la formation, si care mergea eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeextreeeeeeeeeeeeem de incet, ca era bolnav de nush ce, deci am facut bucata de drum de la gara la scoala in de trei ori mai mult timp decat normal, prin urmare am intarzaiat.

Formation asta deci era ultima parte dintr-una de 3 parti pentru care primele doua nu am primit convocation. Am stat si eu si am vorbit povesti cu colegii de la masa mea, mi-am mancat senvisul cu salam si unt, banana, biscuitii cu ciocolata, am citit niste documente pe care le stiam deja si am facut niste criterii de evaluare pe care le fac de obicei in clasa si am ridicat ancora. Turna nu cu galeata, numa' cu o galetuta mai mica din aia de faci castele cu turnuri la plaja gen, io imbracata mumos cu cacatii aia de Kickersi in picioare care iau apa daca toarna chiar si cu o galeata mai mica, deci am luat apa. 

Acu in iunie is inscrierile pentru formationuri, cine stie ce alte aventuri senzationale ma vor astepta la anul, nici nu cred ca o sa am rabdare pana atunci.

Reveniri

Normal ca imi vine peste mana sa ma reapuc de scris chestii cand a trecut cacalau de timp de cand le-am lasat balta. Ma simt ca atunci cand te intalnesti dupa o caruta de ani cu o persoana cu care povesteai de toate si ti-e teama ca nu ai de fapt nimic de zis, ca nu poti sa innozi (am cautat cam 3 minute pe internet conjugarea verbului "a innoda", care verb nici nu mai stiu daca se scrie cu doi "n" si imi da rezultate bizare, daca gresesc, fie-va mila) o conversatie de doi bani ca sa ii arati ca de fapt ti-a fost foarte dor de ea.

Ma rog, trec peste dulcegariile stangace de introducere asadar cu stangacie. Revin in forta.

In ultmele luni de cand am mutit pe blog am urlat acasa. Cu odoarele mele ambele, care sunt suportabili cam 3 minute pe zi, nici alea unele dupa altele. Stiu ca nu-i bine vazut sa zici asta despre copii, dar sunt sigura ca o data ajunsi la varsta cand o sa ii aiba pe ai lor, o sa inteleaga ce vreau sa zic. Philippe loveste intr-una copiii la aprc si la ludoteca. Ultima data am plecat cu ei pe sus dupa 5 minute de ludoteca, nu eram chiar in lacrimi, dar nici mult nu mi-a trebuit. Victor urla ca voia trenul, Philippe urla ca voia trenul din mana unui copil, care nu i l-a dat, normal, si i-o trantit cu vagonul in cap. Mi-am cerut scuze de la mama, deja m-am obisnuit si ma rog sa fie una care intelege ca nu pot in curu meu sa-i fac nimic, ca tot loveste. Lovea de cand era bebeu si nu mergea inca, nu inteleg cum o prins obiceiul asta. Loveste si zgarie si mai nou musca. Se duce si ii strange in brate pe parinti si ii paruieste pe copii. Probabil ca oi fi eu o mama aiurea, nu m-ar mira.

Victor s-o mai linistit de cand intelege ce ii zici, nu ca ar face prea des ce ii zici, dar na, parca e mai usor sa duci la capat unele chestii, gen imbracat, ascultat sa nu faca prostii alea alea. Ii place la scoala, in fiecare zi ne intreaba daca poate sa mearga la scoala. O inceput sa inteleaga de gluma, cand ii zic ca nu merge ca-i pedepsit imi raspunde "mais non, maman, tu as glumit". Mai greu e cand "se joaca" cu Philippe in camera si fac chestii, si unu' urla, si alalalt urla, si dupa aia urla si iar urla. Am un al nush catelea simt pentru urletele adevarate, nu ma prezint pentru orice vaicareala, si ma gandesc ca ce pacat ca stam numai la trei, ca daca m-as arunca pe geam nu o sa mi se intample nimic definitiv, probabil o sa sfarsesc ca o leguma in pat in camera mea, si o sa ii aud urland toata ziua. 

Philippe nu se joaca cu jucariile, nici Victor, dar parca nici nu facea atatea prostii. Azi o stors in chiuveta de la baie tubul de pasta de dinti si il incepuse pe ala de crema, cu care se da pe maini si in par, nu stiu de ce. Asta cat eu faceam de mancare in bucatarie si eram suparata pe Victor ca il lovise pe Philippe de-i curgea sange din buza. Mai are un hobby foarte interesant, sa traga apa la veceu, dupa ce deruleaza un sul de hartie igienica si il arunca inauntru. Nu intelegeam de ce se termina hartia asa de repede, voilà. Zilele trecute era in buda si isi dadea cu Glade in ochi si pe par, o golit tubul. Nu era toxic pentru ochi, zicea sa speli bine cu apa rece, l-am spalat. In rest, umbla in bucatarie peste tot, ii place sa deschida sticla de ulei, care nu incape in dulapurile de sus, si sa o goleasaca incetisor in sertar. Se joaca cu multa placere cu telefonul, suna pe cine apuca, si zice "alo". I-a bagat in memorie un sir de cel putin zece "3" si l-a memorat pe ultima pozitie. Cu telecomenzile a lasat-o mai moale, desi le ia de cate cel putin 10 ori pe zi. La fel cu deschis-inchisul DVD player-ului, televizorului, scosul cartilor si ruptul paginilor.

Hazbandul a trebuit sa cumpere de la Ikea un raft de baie sa il punem in coltul de sus departe, ca imi golise jumate din sticlele de gel de dus si sampon, ultima data era plin de spuma in cap si pe pulover, imi terminase samponul anti-par-frizat de 10 euro, care oricum nu ajuta cu nimic parul meu, care e frizat ca dracu, ca nu apuc sa il fac bine cu peria cand ma spal, ca tre' sa fug dupa ei, spalatul avand loc miercurea cand is singura cu ei si duminica, cand consortul nu vrea sa asiste la ritalul respectiv si pleca cu unul, de obicei cu ala care merge singur.

Uf, ce bine e sa te plangi cuiva care intelege.

Mai departe: Philippe se trezeste la 7 dimineata, si vine val-vartej peste noi, in fiecare zi. Victor sta in pat ca un adolescent sambata si duminica, pana pe la 9 (si ceva). Asta-i bine.

Cand respectivul hazband vine acasa si ma plang ca nu mai pot, ma intreba ce au facut, evident, si ma trezesc ca nu stiu sa ii raspund exact, stiu doar ca sa mor io daca am avut 2 minute unul dupa altul linistita. Sigur nu imi imaginam asa viata cu copii, si da, mi-am facut-o cu mana mea, si tot imi vine sa ma plang, ca nu puteam sta linistita sa ud planta aia din salon si sa ma uit la copii in parc. Am trecut deja si de sentimentul de vinovatie pentru ce simt acum, sper sa nu ma afund mai tare, si sa nu trebuiasca sa iau si altceva ca sa pot dormi decat niste chestii de plante fara reteta de la farmacie. Oricum nu functioneaza, dar ma simt si mai rau cand nu le iau, asa, din principiu. 

Noroc cu scoala si cu zilele de terapie prin cumparaturi intense de cacaturi de care nu am absolut nici o nevoie dar care o data cumparate ma fac sa uit intr-un mod bizar de probleme. Uitarea dureaza pana ajung acasa, normal, dar chiar ca uit de toate cand am in plasa un tricou, 4 sticlute de oja, un parfum, doua geluri de dus, o pereche de balerini si un sutien roz fluorescent.

Scriu despre scoala mai incolo, ca am un kindle cu care m-am repus pe calea dreapta a lecturii, nu imi pot imagina viata inainte de kindle. Acu' citesc "Thinking, fast and slow" de D. Kahneman, din ianuarie pana acu am citit:

- Zero: The Biography of a Dangerous Idea - Charles Seife

- Life of Pi - Yann Martell

- How We Know What Isn't So - Thomas Gilovich

- The Demon Haunted World - Carl Sagan

- 50 Philosophy Ideas You Really Need to Know - Ben Dupré

- The Science of happiness - David J. Lieberman

- 50 mathematical ideas your really need to know - Tony Crilly

- 50 psychology ideas you really need to know - Adrian Furnham

- The blank slate - Steven Pinker

- Get anyone to do anything - David J. Lieberman

- Make Peace with everyone - David J. Lieberman

- The rational optimist - Matt Ridley

- A brief history of time - Stephen Hawking

- L'élégance du hérisson - Muriel Barbery

- Si ce livre pouvait me rapprocher de toi - Jean Paul Dubois

- inca o carte de asta ultimul, da am uitat cum ii zice, am citit-o intr-un weekend in Normandie

- Les Catilinaires - Amélie Nothomb

Revin cu vesti despre scoala, acolo e mai calm decat acasa.