Coco

Am supravietuit vacantei de doua saptamani, si amandoi tinerii is intregi si nevatamati, realizarea mea cea mai mare din 20 decembrie pana in 5 ianuarie. Is vii, adica. Traiesc. Cu pretul a circa un numar nedefinit dar destul de mare de retele neuronale d-ale mele complet iesite din uz, dar ei sunt inca aici.

 

Plus ca in vacanta l-am avut pe Coco cu noi, mascota clasei lui Vic, care nenorocos cum e, l-a avut pe vacanta si nu intr-un weekend, ca majoritatea colegilor lui. A inceput bine treaba, seara il dezbraca de costumul de Mos Craciun si ii punea pijamaua. 9 nasturi cu diametrul de 4 milimetri avea de inchis la bluza de pijama. Noua. Ii multumeam frumos aluia de-a avut ideea sa ii puna o bluza cu noua nasturi cu un diametru de 4 milimetri papusii care urma sa fie imbracata de copchii de grupa mijlocie care inca nu stiu sa se stearga la cur singuri. Deci am adaugat si ritualul imbracarii/dezbaracarii lui Coco la ala al dezbracarii tinerilor, care nu am putut sa fac decat sa ma uit la el deznadajduita de fiecare data, ca voia sa faca singur. A acceptat sa-l ajut dupa fo doua-trei zile, norocul meu.

 

In rest, l-am plimbat peste tot cu noi, grija sa il luam si pe Coco in rucsac, nu numai jumatea din apartament obisnuita cu ocazia iesirilor de orice fel. Care am mai adaugat si niste pantaloni si sosete, ca ultima data a fost in padure si banuiesc ca si-a facut dusul sau baia prin balti, ca numa i-am pus haniele la usacat (toate) cand a intrat in casa.

 

Am fost cu el la restaurant, altul decat la Provins, unde nu i-a zapacit decat pe doi comeseni care isi luau apéro-ul pe terasa, le facea "cucu" dinauntru si "bisous", nu a mancat mai nimic, de altfel si-a adus aminte doar ce desert a mancat cand am completat caietul lui Coco. A, Coco are un caiet in care tre'  lipite poze si povestite aventurile cu el.

 

L-am luat cu mine la Fnac, am trecut pe la Montparnasse, sa se uite la TGV-uri, a concluzionat ca si Coco a fost foarte fericit ca i-am aratat TGV-urile.

 

De Craciun l-a luat la bunici, i-a aratat cadourile si i-a prezentat verii, s-au uitat impreuna la desene, au scris pe pereti si pe masa, mai putin pe hartia pe care le-a dat-o bunicu-so, ca probabil era de calitate mai indoielnica decat peretii proaspat zugraviti. Carioci lavabile, dar totusi lasa ceva urme si dupa ce le stergi de pe pereti.

 

De revelion a stat cu noi pana pe la 9 jumate, si dupa ce l-am scos de sub masa de jde ori si a facut turul salonului in sprint fortat tot de cam jde ori, l-am pus la masa, unde a luat o "huître" si a intins-o ca pe mucii care este, cu furculita din gura, intre dejte, pe farfurie, si pana la urma a mancat chipsuri si o felie de paine cu jambon. Si Coca-Cola zero si fara cafeina. Restul nu i-a placut nimic.

 

Dupa aia toata lumea s-a culcat, Coco cu Tedy mic, el cu Tedy mare, si de data asta i-am incheiat eu nasturii la bluza de pijama, el i-a pus numai pantalonii.

 

Ieri am facut caietul lui Coco, el a decupat pozele, pana cand i-au amortit dejtele, ca banuiesc ca strange la foarfeca aia de daca era vie sucomba dupa 5 secunde in mainile lui, am povestit aventurile, si cel mai mult i-a placut cand am facut poza cu TGV-ul in gara. Nu are pasinui multe, dar asta cu trenurile ii ocupa tot timpul liber si creierutul lui. Poze cu Coco:

 

Ritualul imbracarii in hainele de zi:

In tramvai, in drum spre restaurant

Poza cu tramvaiul, caruia i se vedeau farurile, chestie extram de mult apreciata de Victor si Coco (asa zice Vic, ca ii plac luminile tramvaiului lui Coco)

La restaurant, cu urmele desertului pe masa, si o lumanare, care iar i-a placut enorm lui Coco

La iesirea din tren, foarte impresionant pentru Coco, ca avea doua etaje:

Cu TGV-ul la Montparnasse, punctul culminant al vacantei lui Coco:

Cu bradul si fraxu la bunici:

Verisorii si Coco:

Cu amarata aia de "huître", inainte de pita cu jambon:

 

 

 

Excursie

Am plecatara sambata catre Provins, dupa ce ne-am decis in felul urmator "ploua, nu ploua, ploua, nu ploua, ploua, nu ploua, ploua, nu ploua". Ne-am urcat in masina, nu ploua, am ajuns la Provins, nu ploua, am intrat in restaurant, ca era ora de masa, nu ploua. Am iesit din restaurant, ploua.

 

Intre timp, la restaurant, nu mi-am dorit sa se deschida pamanatul si sa dispar in mod cat mai subtil si mai fara de suferinta posibil decat de fo 5 ori, nou record batut, fata de cele jde ori de ultima data, mai bine nici nu-mi mai aduc aminte. Victor a stat ce-a stat linistit, Philippe numai prostii, din doua in doua minute sau mai des, depinde de cat chef aveam sa ne luam de el. Jucat cu furculita in radiatorul de langa el, cautat nush ce pe sub masa, a noastra, a vecinilor, restul meselor, scris cu un pix pe hartia din fata lui, plictisit de scris pe hartie, scris pe fata de masa, neputut sa se joace cu telefon, ca pe al meu inca nu am pus jocuri, deci nu puteam sa dam numai unul si alalalt sa stea sa urle.

 

Am terminat in cele din urma mancarea, adica nush de ce am mai comandat pentru mine, ca puteam sa ma satur linistita cu ce o ramas de la tineri. Cand Victor a vzaut clatita cu zahar, a zis ca ce-i aia, ca lui nu-i place, desi el a vrut clatita (oricum nu cred ca stie ce e aia, da i se parea lui misto cand o auzit ca-i cu zahar), pana la urma a mancat-o toata. Sa le fie de bine, dam sa iesim din restuarant, se porni o ploicica mocaneasca, fara vant sau temperaturi extreme, dar cadea des si cu spor. Si tot asa a cazut pana am terminat vizita, cam doua ceasuri, ca am mers incet si la deal. Phil a dormit in carucior, Vic a fost cam dezamagit ca i-am zis ca mergem sa vizitam un castel, si nu a vazut nici un castel. Destul de dezamagita am fost si eu, desi vedeam pe harti cam cum venea treaba cu castelul ala, ne-am dus pana la urma sa ne uitam la ziduri, de pe dinauntru si dinafara, Vic a fost in culmea fericirii ca a putut sa intre in toate baltile in care a vrut, ca avea cizmele de cauciuc. Am vrut sa urcam si in turn, aviz pentru data viitoare, nu mai zi ca este un turn daca nu stii cand ii deschis, deci asta era, normal, inchis. Am intrat intr-o biserica, Victor a parut multumit cand i-am zis ca biserica aia ii cam ca un turn, macar inauntru nu ploua, si nefiind multi vizitatori pe ploaia aia, a profitat la (aproape) maxim de ecoul dinauntru. Am avut parte si de o mini evanghelizare, ca se invartea pe acolo un mos cam tare de urechi, ca a continuat cu povestea Craciunului si a sfantului Luc care nu stiu exact ce a facut, si dupa ce i-am zis ca nu suntem credinciosi. Si-a terminat povestea zicandu-i lui Vic sa-i multumeasca unui mesio de acolo de sus (arata catre ferestre) pentru cadouri, eu i-am zis in drum spre iesire ca Mosul i le-a adus, nu-i nici un mesio nicaieri acolo sus in ferestre, ca se uita dupa el cu gat cam lung. Vad eu cum ii zic mai incolo ca nu-i nici mos nush pe unde.

 

Aviz pentru data viitoare: cand zici ca vizitezi galerii subterane, sa verifici inainte ca si alea is deschise, care evident nu erau, adica nu era loc la vizitat decat la ora 5, si nu stateam o ora jumate in ploaie ca sa mergem in galeriile alea. Scos tanarul pe sus din subsolul ala, ca el voia sa viziteze, ca cum zic ca nu este loc, uite cat loc este. Explicat ceva, inteles probabil ceva ceva, ca a incetat cu urletele cam dupa 5 minute, si am purces catre masina.

 

Care mi-am zis ca primul lucru cand ajung acasa imi pun jocuri pe telefon, ca sa aiba ce face in masina, desi o ora ii un traseu normal, acu' am facut o ora jumate si fix in jumatea de ora dupa ora normala mi-a venit cam de 10 ori pe minut sa deschid usa si sa ies la o gura de aer proaspat, si eventual sa continui traseul pe jos, si probabil si in alta directie, in padure gen.

 

Poze drept dovezi:

Madam mama cu Lali, inainte de ploaie

Vic care a gasit o matza flocoasa si care a si stat sa o mangaine o tzarasica

Lali la resto

Io cu madam mama

Zidurile si ploaia

Zidurile din partea aialalata si ploaia

Io si madam mama si ploaia

Lali in ploaie

Vic in ploaie

Biserica ce-a tinut loc de turn medieval

Tot ea

 

La coafor, dentist, cu trotineta

Am fost recent la coafor...glumesc, normal, ca de fiecare data:

...ultima data cam acu doi ani, si de atunci mi-am lasat si varfurile sa se imparta in cate vor ele. Le-am ciopartit eu azi in oglinda, macar ii gratuit si stiu exact pe cine sa injur daca nu iese cum vreau eu.

 

In alta ordine de idei, cu totul diferita, oare nu le zice nimeni niciodata (banuiesc ca nu) dentistilor sa nu mai puna intrebari deschise gen, sau sa constate chestii cand pacientul ii intins pe spate pe un scaun/fotoliu care nu are brat in dreapta, deci tine mana dreapta cu aia stanga, si mai tine si matul ala de aspira saliva in gura (care face zgomot ca un mini aspirator sau ceva) si mai aude si masinariile alea care il fac sa isi doreasca o moarte rapida si fara dureri mai mult decat inca 5 minute pe scaunul/fotoliul ala fara brat in dreapta, cu mini aspiratorul in gura si zumzaitul care fac 10 minute sa para ceva care sa faca sa paleasca eternitatea. Sa le zica cineva asadar, ca eu am fost deja mai mult decat nepoliticoasa cand incercam sa ihihai fara sa dau din cap, sa nu deranjez aspiratorul, ca sa continui conversatia madamei dentiste totusi, foarte de treaba de altfel.

 

Tot in alta ordine de idei, ieri am fost la parc cu trotineta. Asa senzatie nu am mai avut de niciodata, ca nici cand eram mica nu am avut trotineta, numai tricicleta, pe care mi-au furat-o a doua zi din fata blocului. Mai aveam si patine, dar pe zapada din fata blocului nu se compara. Plus ca batea vantul si trotuarul era usor in panta, in directia in care batea vantul, deci doua impinsaturi si pauza pe cam juma de strada. La parc, aceeasi poveste, nu stiu cum pot unii sa nu mearga cu trotineta la lucru cand sunt distante rezonabile, doua trei statii de autobuz gen, ca eu nu mi-as mai lua piciorul de pe ea. Pacat ca nu pot sa urc dealul meu cu trotineta, m-as duce cu ea in fiecare zi la scoala.

 

Si totusi cel mai important ar fi sa le zica cineva ceva dentistilor...

Madame, I love you!

Ieri a fost party la scoala, profesorii si restul non-elevilor. Am plecat in tramba, dar am avut dreptul la "maman, t'es très belle aujourd'hui" din parte lui Vic, ca mi-am pus si eu rochia faina de dantela neagra si mi-am aranjat parul, care vreau sa zic ca daca nu imi zicea, as fi fost destul de trista totusi :)

 

La party-ul respectiv mi-am dat seama ca am imbatranit (usor), ca nu mai stiam ce-i cool in muzica, eu am ramas cu Placebo-podul meu, ultimul album inclus, dar totusi Placebo-pod la baza. Am auzit si eu cum le zice duios Macklemore, care una chiar mi-a placut, am si dansat, muzica din anii 80, normal, mai mult frantuzeasca, normal, care nu prea au reusit colegii sa imi dea destul context sa inteleg de ce ii distreaza asa de tare, ca nu intelegeam nimic din versuri, dar ritmul era extrem de asemanator cu al alora americane din anii 80, deci dadeam si eu din cap, si faceam la-la-la-la ca majoritatea dintre ei. Ne-am retras cuminti pe la 10 jumate, dupa 3 pahare de punch si doua de vin, am insistat cu punch-ul, desi rational imi ziceam "stop, ca-i dulce, si nu simti cat ii de tare", dar dejaba, deci doua ibuprofene cand am ajuns, plus trezit de la 2 ca Lali a venit sa vada daca ne-am intors si nu a mai plecat din pat. Nu se doarme bine cu pistocul, ocupa tot patul, plus ca se invarte ca un titirez, plus ca sforaie, plus ca ma durea capul.

Inca ma durea si azi dimineata, dar nu am avut prevazut cine stie ce pe la scoli, o prezentare de Craciun in UK si o colinda-doua. Totul a mers super-bine, surpriza placuta din parte alora mici pe care ii iubeam uuuuuun pic mai putin, au fost excelenti, deci ii iubesc acu' la fel de mult ca pe ceilalti. Ceilalti au pregatit o scena de Craciun, cu iubiritzul meu cu par lung si ochi negri ca Mos Craciun, toti au cantat "Petit Papa Noël", si iubiritzul, cu barba si sprancene de mos trecea printre ei si le dadea bomboane. Nu pot sa pun filmul si poze cu piticii, ca drept de imagine, da' au fost superbi, pe cuvant.

Am avut dreptul la prajituri facute de o eleva, care mi-a interzis sa le impart cu colegii ei, am reusit sa strecor totusi doua-trei in mainile celor care stateau in jurul meu, fara sa vada ea, niste ciocolata de la un altul, o felicitare de Craciun de la alta, facuta de ea insasi, pe care le tin cu pretiozitate (in afar' de ciocolata si prajituri, care is gata deja). Si am mai avut dreptul si la pupaturi si imbrastisari, desi regulamentul interior le interzice, ca personal cred ca unii din ei au nevoie de imbratisari si pupaturi la fel de mult cat de educatia din manuale. Una din ele m-o strans de mi s-o taiat rasuflarea, dar am lasat-o atarnata de mine pana a plecat singura, ca avea nevoie mai mult de asta decat mine, am facut si poze, si ne-am urat Merry Christmas si Happy New Year pana o sunat de intrat in clase la cursul urmator (dooj de minute).

Inainte sa plece, maruntica de-mi face inimi pe tabla la sfarsitul cursurilor mi-o sarit de gat, si mi-a zis mantra "Madame, I love you" la care o sa ma gandesc la fel de des ca la "Maman, t'es très belle aujourd'hui", si care au functionat deocamdata impecabil cu nenumaratele ocazii in care le-am incercat. Mai jos niste poze de la party, cu un supraveghetor care cred ca a pus o tona de luciu pe papuci, si cu gardienne, care lunea si joia se trezeste de la 6 jumate special pentru mine, ca sa-mi deschida usa la 7 ca incep cursurile la 8. Cu aia micii si iubaretii, normal.

 

 

 

Mosule, 3 trenuri din 3 la anul

Nu pentru mine, ci pentru nefericitii care au cu trej de kile prea mult ca sa incapa in cei 10 centimetri patrati de RER B la orele de varf, care mai raman dupa ce urca slabanogii. Si care cred ca urmatorul tren, cand circula unul din trei, o sa fie mai gol. Ca eu am incaput. Poate ei o sa incapa la anul. Sper.

Cu care tren m-am dus la dracu-n praznic dupa ce am asteptat doojcinci de minute in frig RER-ul C. Care a venit, unul din trei. Care se oprea in statii cate 3 minute. Care nu aveam loc sa ma tin de bara, si m-am pravalit peste vecinul care statea in buzunarele mele inainte sa-mi termin gandul ca "poate daca nu ma tin de bara, nu ma pravalesc totusi peste vecinul din buzunarele mele daca pune frana brusc".

 

Nu am intarzaiat la "formation" decat o juma de ora, ceea ce a fost minunat, vazand ca mai mult de jumate din cei care erau acolo luni, nu erau joi. Dar m-am plictisit tot timpul, de unde am hotarat sa ma cer inainte de termen, ca mai bine stau in gara la -3 grade si ma uit la tinerele in balerini fara sosete, dar cu fularele de 5 kile la gat. Ceea ce am si facut, timp de alte dooj de minute, ca tot unul din trei circula, cu exceptia ca unul din trei din cinci se oprea in gara unde eram eu. Tot 3 minute statea in statii, de unde am facut un ceas pana la RER C, la care am gresit peronul, normal. Noroc ca nu m-am urcat in f-un tren, care unul din trei cum veneau, cine stie cand mai aveam unul ca sa ma intorc doua-trei statii, cat m-ar fi trebuit sa-mi dau seama ca nu-s in trenul bun, care de plictiseala inchideam ochii si motaiam, ca ce sa fac un alt ceas in el altceva.

 

Fuga repede pe scari la hal'lalt tren, care taman intra in statie, norocul meu. A, poate Mosul sa-mi aduca si un sfert de simt al orientarii cu ocazia celor trei trenuri din trei, ca in loc sa cobor scarile cand am ajuns, am urcat altele, pe care le-am coborat cand m-am trezit ca unde naiba sunt pe dealul ala. Hei-rup la vale, pe jos dooj de minute, pe -5 de data asta, fara manusi, ochelari, caciula, ca tocmai imi spalasem parul, si aveam ibuprofen cacalau acasa, deci nici nu se punea problema de caciula. Am luat doua pana la culcare, ca nush de ce creierul imi zvacnea in mod ciudat pe la tample si in general prin tot craniul. Mai mult frontal decat tamplar, deci am dat si cu untura Tiger, din care nu mai am cacalau asa de mare, deci am pus-o si pe aia pe lista.

 

In rest, "formation" destul de lenta ieri, am ajutat-o pe colega de grup sa-si faca niste cursuri, ca ea "si le-a uitat" acasa sau la scoala, deci nu mai stia exact "ce a facut si ce nu", si cand am decis ca curu' meu, ajunge, am plecat.

Pe cine nu-l lasi sa moara

Intre timp am mai primit de la minunatii de a sasea niste "madeleines" facute de o fatuca si mama ei, cam cu 10 o venit, m-am simtit obligata sa impart cu tinerii care roiau in pauza pe langa mine, dar am reusit sa ii depasesc, am mancat trei numai eu. Am mai avut onoarea sa degust si niste "mon chéri" sau cum naiba la zice ciocolatilor alora cu ceva alcool in ele, din alea nu am dat decat trei elevilor, eu m-am multumit cu 7 de data asta. Dar am si stat la scoala martea aia de ma omoara, pana la 5 jumate, deci nici nu am avut nevoie de alta scuza. Decat ca erau bune.

 

In alta ordine de idei, sa nu pierd firul principal, iar m-am dat eu voluntara cu chestii, ca asa vreau eu sa ajut oamenii, mai ales pe astia mici-marii de la scoli. Am auzit vineri ca mai sunt ceva elevi care nu au "stage" (ca aici astia mari de a treia fac o saptamana un stage de observatie in "lumea adevarata", cu raport, sustinere de raport, nota, alea alea, ca sa le dea o idee ce-i aia lucru), si am discutat cu hazbandul daca nu ar putea sa ia el unul, nu dintre cei mai usori, dar na, nu cei mai usori au nevoie de ajutor. Zice ca OK, luni sun la scoli sa le zic, marti ma intalnesc cu unul din ei, ii povestesc de cum sta treaba, marti dupa masa mai discut o data cu sus numitul hazband, care de fapt nu poate sa il primeasca. Vina mea, ca nu am povestit in detaliu, m-am aruncat ca prostu' sa zic ca se poate, fara prea multe discutii de ce o sa faca saptamana viitoare, trei zile de sedinte cu seful, deci nu foarte interesant pentru tanar. Na, ma scot cum pot in fata directoarei, sun tanarul acasa sa-i explic cum sta treaba, si bineinteles ca nu pot sa inchid ochii toata noaptea, ca ma simteam super vinovata, asta micu' conta pe ajutorul meu, o fost ca o minune faptul ca a gasit un "stage" cand chiar credea ca nimeni nu-i oferea unul. Nu, nu a cautat singur, ca nu e ajutat de parinti, astepta sa-i pice de undeva.

 

Vinovata asadar si cu ochii cat cepele, cearcane cacalau, caci anticearcanul nu mai functioneaza de la o anumita nuanta de verde inchis, plec de la 9 jumate pe la agentiile imobiliare de langa mine, ma gandesc sa ma duc si in centrul comercial, sa vad pe la buticuri de telefoane, haine alea alea.

 

La agentii ma primesc aproape cu bratele deschise, ca mi-am pregatit un discurs induiosator, neuitand sa mentionez ca nu-s diriginta tanarului si ca are o situatie familiala dificila. Toti clientii de pe acolo ma priveau cu intelegere, dar "nu", ca sa ma duc la sediul care era la dracu-n praznic de fiecare data, unde naiba sa plec cu astia doi ai mei dupa mine, ca nici nu au vrut sa sune, au zis ca e mai bine sa vorbesc direct. Mersi.

 

La una din agentii, mai mica, deci nu chain shit, am obtinut ca mesio ma suna dupa-masa, dupa ce vorbeste cu madam nevasta-sa, am luat totusi numarul de telefon, ca na, mai degraba sun eu decat ei, si intru in laboratorul de langa. Discursul era mai mult decat rodat deja, si aud ca au un "troisième" in stage. Aaaaa, pai o sa fie mai bine pentru tanarul meu, ca o sa vada ce-i aia munca in binom, si asa ii timid, o sa il ajute sa fie cu un camarad de generatie, pot sa va aduc actele sa le semnati in dupa-masa asta (in timp ce ziceam ma gandeam ca de fapt poate nu pot, dar pasarelele ieseau una cate una, pana m-am plictisit sa le numar), tanarul are nevoie de insertie profesionala pentru proiectul lui de cariera (nu stiu cate nevoie are, dar nu strica sa mai adaug un strat, ca sa fie, nu de alta), daca ramane fara stage, o sa fie si mai greu pentru el, deja nu ii este foarte usor (nu prea stiu cum ii este, dar de ce sa renunt acum in elanul asta de minuni de convingere, nu mai puteam sa ma opresc). Mesio, sub presiunea privirilor madamelor de la coada, imi zice ca "ok". Hell yes, imi fac bagajele in 2 secunde sa nu se razgandeasca, ii multumesc pana simt ca incepe sa fie stanjenit, dar destul ca sa nu mai poata da inapoi, si ies. Sun repede la scoala, ii dau ordine precise secretarei sa vina tanarul la 4 cu actele ca sa semneze laboratorul, aveam de gand sa ma duc cu el, ca cine stie ce prostii zicea, sau nu zicea nimic. Imi lasa secretara mesaj ca totul e ok, vine. Si vine la 4 si 10, nu-mi place, ca eu eram deja acolo cu 10 minute inainte de randevu, dar se cam pierduse, na, ma rog, asta este. Mergem, multumesc inca o data mesioului, le las o cutie de ciocolata, toata lumea ii fericita, tanarul imi multumeste si el, karma points osta de mii pe putin plus ca o sa pot dormi mai bine la noapte.

 

Mai intru si la imobiliara lui madamesio, ca mai sunt tineri din astia care nu au stage, si obtin sa sun maine dimineata sa mai discute o data inrte timp. Deci un loc de stage si aproape jumate, nu-i rau pentru o juma de ora.

 

Probabil ca o sa traiasca mult si bine tanarul meu, eu la fel, o sa ii fac instructie vineri, sa nu se duca cu adidasii aia jerpeliti la "lucru", nici cu nadragii pana la genunchi, sa fie politicos si punctual. O sa il si vizitez miercuri, sa vad daca se tine de cuvant.

Ma asteptam sa ma simt mai ca un fel de eroina dupa faza asta, ma simt mai mult usurata, si imi mai repet pentru a nu stiu cata oara ca o sa fiu mai atenta cand ma ofer voluntara, dar probabil ca lectia pe ziua de azi e "invata sa traiesti cu voluntariatul de cacat".

Merry Christmas, Madame Loanna

Saptamana trecuta am terminat appraisal interview pe anul asta, uite rezultatul:

Bonjour,

C'est Sonia,

Je vous envoie ce message pour vous dire :

" You are my favorite English teacher and I love you!
Too bad you do not soyer the 09/12/13 and the 12/12/13.
You are truly the best teachers !"

 

Saptamana asta am luat cu mine la scoala niste panglici aurii si argintii si niste stelute primite de la Yves Rocher, care ma imbiau sa cumpar trei produse ca-mi dau panglicile cadou, n-am putut sa rezist, normal, daca e gratis, dau si un ban. Le-am dus pe toate, si o coroana de brad la scoala, sa le impodobesc. Cand le-au vazut aia micii, au sarit pe mine, sa-i las sa decoreze ei, i-am lasat, ca-i ador, normal. Mi-au consumat o rola nou-nouta de scotch ca sa lipeasca panglicile alea peste tot, din care trei sferturi au cazut deja, da' nu-i bai, s-au distrat in pauza. Care pauza, apropos, o fac acu' in clasa cu ei, ca nu mai vor sa plece, nici eu nu as pleca de langa ei :) 

 

Cand suna, francezo-romancele din clasa pe care o iubesc (umpicut mai mult) vin sa ma pupe, si sa ma intrebe daca pot sa stea sa imi desenez ceva. No, urasc cand copiii vor sa-mi deseneze chestii, deci le-am zis sa stea acolo pana maine daca vor. Le-am pus colinde in engleza si am mancat biscuiti si bomboane. Nu multe, ca stiu ca dupa aia nu mai mananca nimic la cantina, am asa ca un déjà-vu la faza asta.

 

Si au stat si azi, sa-si termine desenele, au venit fatucile cu ceva carti cu decoruri de Craciun, stelute, inimioare alea alea, mi-au umplut dulapul de ele, plus pe usa afara, plus au executat ceva felicitari de Craciun, fiecare in felul lui, de care is mai mult decat mandra, si nu stiu cum am facut sa nu-mi de lacrimile cand doua din cele mai timide fete mi le-au adus si mi-au zis "je vous aime beaucoup", uite-le. Nu-s multe, da' mai avem 2 saptamani de scoala cu pauze din belsug:

 

Asta-i de la mega iubirea mea de un metru douazeci maxim, super inteligenta si simpatica (nu le zic, normal, ca am mini, maxi si mega iubiri, nu ma comport cu ea in mod diferit, numa zambesc mai mult in capul meu cand o vad)

 

Asta e de la maxi iubirea mea, blondinet cu ochi verzi, maxi agitat si mega simpatic:



Matzo-vampirul asta e de la maxi iubirea mea brunet cu par lung, maxi agitat si el, super simpatic

 De la timida desteapta si simpatica, o desenat la ea toata pauza, in plus fata de ce a imprimat acasa:

De la alta super timida, dar care face tot ce poate sa participe la oral de cate ori o intreb, si care nici macar nu s-a suparat pe mine cand a luat o nota mai putin buna ca nu si-a invatat lectia (adica 1/20), dar are timp sa recupereze, nu-i asa bai mare. Imi zice Loanna, ca pe site-ul scolii e trecut "Ioanna" si probabil ca nu isi dau seama ca nu-i L, si stiu ei de o Loana de la un reality show Big Brother gen sau ceva, una cu tzatze mari, blonda si semi depresiva. Banuiesc ca e singura Loana de care au auzit in viata lor, dar uite ca isi aduc aminte de ea cu fiecare ocazie, si atunci cand profesoara nu-i blonda si nu beneficiaza de chestii naturale super mari:

 

Abia astept sa inceapa scoala in ianuarie :)