Pe cine nu-l lasi sa moara

Intre timp am mai primit de la minunatii de a sasea niste "madeleines" facute de o fatuca si mama ei, cam cu 10 o venit, m-am simtit obligata sa impart cu tinerii care roiau in pauza pe langa mine, dar am reusit sa ii depasesc, am mancat trei numai eu. Am mai avut onoarea sa degust si niste "mon chéri" sau cum naiba la zice ciocolatilor alora cu ceva alcool in ele, din alea nu am dat decat trei elevilor, eu m-am multumit cu 7 de data asta. Dar am si stat la scoala martea aia de ma omoara, pana la 5 jumate, deci nici nu am avut nevoie de alta scuza. Decat ca erau bune.

 

In alta ordine de idei, sa nu pierd firul principal, iar m-am dat eu voluntara cu chestii, ca asa vreau eu sa ajut oamenii, mai ales pe astia mici-marii de la scoli. Am auzit vineri ca mai sunt ceva elevi care nu au "stage" (ca aici astia mari de a treia fac o saptamana un stage de observatie in "lumea adevarata", cu raport, sustinere de raport, nota, alea alea, ca sa le dea o idee ce-i aia lucru), si am discutat cu hazbandul daca nu ar putea sa ia el unul, nu dintre cei mai usori, dar na, nu cei mai usori au nevoie de ajutor. Zice ca OK, luni sun la scoli sa le zic, marti ma intalnesc cu unul din ei, ii povestesc de cum sta treaba, marti dupa masa mai discut o data cu sus numitul hazband, care de fapt nu poate sa il primeasca. Vina mea, ca nu am povestit in detaliu, m-am aruncat ca prostu' sa zic ca se poate, fara prea multe discutii de ce o sa faca saptamana viitoare, trei zile de sedinte cu seful, deci nu foarte interesant pentru tanar. Na, ma scot cum pot in fata directoarei, sun tanarul acasa sa-i explic cum sta treaba, si bineinteles ca nu pot sa inchid ochii toata noaptea, ca ma simteam super vinovata, asta micu' conta pe ajutorul meu, o fost ca o minune faptul ca a gasit un "stage" cand chiar credea ca nimeni nu-i oferea unul. Nu, nu a cautat singur, ca nu e ajutat de parinti, astepta sa-i pice de undeva.

 

Vinovata asadar si cu ochii cat cepele, cearcane cacalau, caci anticearcanul nu mai functioneaza de la o anumita nuanta de verde inchis, plec de la 9 jumate pe la agentiile imobiliare de langa mine, ma gandesc sa ma duc si in centrul comercial, sa vad pe la buticuri de telefoane, haine alea alea.

 

La agentii ma primesc aproape cu bratele deschise, ca mi-am pregatit un discurs induiosator, neuitand sa mentionez ca nu-s diriginta tanarului si ca are o situatie familiala dificila. Toti clientii de pe acolo ma priveau cu intelegere, dar "nu", ca sa ma duc la sediul care era la dracu-n praznic de fiecare data, unde naiba sa plec cu astia doi ai mei dupa mine, ca nici nu au vrut sa sune, au zis ca e mai bine sa vorbesc direct. Mersi.

 

La una din agentii, mai mica, deci nu chain shit, am obtinut ca mesio ma suna dupa-masa, dupa ce vorbeste cu madam nevasta-sa, am luat totusi numarul de telefon, ca na, mai degraba sun eu decat ei, si intru in laboratorul de langa. Discursul era mai mult decat rodat deja, si aud ca au un "troisième" in stage. Aaaaa, pai o sa fie mai bine pentru tanarul meu, ca o sa vada ce-i aia munca in binom, si asa ii timid, o sa il ajute sa fie cu un camarad de generatie, pot sa va aduc actele sa le semnati in dupa-masa asta (in timp ce ziceam ma gandeam ca de fapt poate nu pot, dar pasarelele ieseau una cate una, pana m-am plictisit sa le numar), tanarul are nevoie de insertie profesionala pentru proiectul lui de cariera (nu stiu cate nevoie are, dar nu strica sa mai adaug un strat, ca sa fie, nu de alta), daca ramane fara stage, o sa fie si mai greu pentru el, deja nu ii este foarte usor (nu prea stiu cum ii este, dar de ce sa renunt acum in elanul asta de minuni de convingere, nu mai puteam sa ma opresc). Mesio, sub presiunea privirilor madamelor de la coada, imi zice ca "ok". Hell yes, imi fac bagajele in 2 secunde sa nu se razgandeasca, ii multumesc pana simt ca incepe sa fie stanjenit, dar destul ca sa nu mai poata da inapoi, si ies. Sun repede la scoala, ii dau ordine precise secretarei sa vina tanarul la 4 cu actele ca sa semneze laboratorul, aveam de gand sa ma duc cu el, ca cine stie ce prostii zicea, sau nu zicea nimic. Imi lasa secretara mesaj ca totul e ok, vine. Si vine la 4 si 10, nu-mi place, ca eu eram deja acolo cu 10 minute inainte de randevu, dar se cam pierduse, na, ma rog, asta este. Mergem, multumesc inca o data mesioului, le las o cutie de ciocolata, toata lumea ii fericita, tanarul imi multumeste si el, karma points osta de mii pe putin plus ca o sa pot dormi mai bine la noapte.

 

Mai intru si la imobiliara lui madamesio, ca mai sunt tineri din astia care nu au stage, si obtin sa sun maine dimineata sa mai discute o data inrte timp. Deci un loc de stage si aproape jumate, nu-i rau pentru o juma de ora.

 

Probabil ca o sa traiasca mult si bine tanarul meu, eu la fel, o sa ii fac instructie vineri, sa nu se duca cu adidasii aia jerpeliti la "lucru", nici cu nadragii pana la genunchi, sa fie politicos si punctual. O sa il si vizitez miercuri, sa vad daca se tine de cuvant.

Ma asteptam sa ma simt mai ca un fel de eroina dupa faza asta, ma simt mai mult usurata, si imi mai repet pentru a nu stiu cata oara ca o sa fiu mai atenta cand ma ofer voluntara, dar probabil ca lectia pe ziua de azi e "invata sa traiesti cu voluntariatul de cacat".