Nunta la franceji

...incepe ca orice eveniment important cu pregatirile. Ar fi fost mai fain si usor daca nu as fi calcat camasa consortului pe pat producand dungi nescotzabile nici cu bulodzerul si creca tot mai fain si usor ar fi fost daca nu as fi pus apa pentru fier in sticla in care a fost socata (facuta de mama, incalzita de soarele de p-acisilea, mmmm, un deliciu). Eu am "reciclat" o rochie de o mai purtasem o data de doua ori, plus o pereche de strimfi, dupa un semi atac de cord cand am constatat ca din cauza mutarilor repetate dintr-o punga in alta, 4 din cele 5 perechi din dotare aveau firele trase.

O data ajunsa la biserica, am mai constatat ca rochia era prea de seara pentru stat in picioare dupa slujba in mijlocul strazii, asteptand nush ce si tinand cu mana de palarie, ca batea vantul. Am mai constatat ocazia speciala a manifestarilor de strada impotriva a varii lucruri nu e cea mai buna sa iesi cu masina, drept pentru care am facut cam o ora ca sa intram pe autostrada, unde am adormit.

Am ajuns la cocteil, iar in picioare, pantofi noi, tocuri inalte, bataturi pe la dejte, nemancata de cu seara, ca ori mancam ori respiram in rochia aia. Am ales repede intre astea doua: sampanie si bere belgiana, un pahar doua de vin. Am respirat mai rar in timp ce mancam friptura de boeuf, super buna, super in sange de se topea in gura nu alta, asa cum se cade - prima dupa aproape un an de zile, 11 luni mai exact. Si bere belgiana, ca sa sarbatorersc evenimentul fripturii. Buna berea belgiana.

Dupa aia am urlat in ghiz de conversatie la vecina de statea diagonal opus fata de mine, in engleza ca era americanca, ca asa au pus oaspetii, o fata un baiat, da' ce sa vorbesc eu cu cei doi anjeniori in telefoane - subiectul friptura s-a terminat destul de repede. Desertul nici nu merita mentionat decat ca un fopa mare de tot, ce naiba placinta roz cu crema bej o fo' aia nu am inteles nici in ziua de azi.

Am asistat la animatiile specific franceze, de data asta nu o fo' cantece numai discursuri. Dupa aia o chelnerita o spart un pahar cu un fund de vin rosu in el, tot fundu' o ramas pe sacoul meu bej sclipitor, chestie care acu e violet-inchis pe vecie. Dupa aia am plecat sa dansam, caca maca DJ, si dupa aia, momentul cul mi na nt: am luat naveta si am plecat la hotel, unde ne-am facut de cap ca pe timpurile cand eram numa' doi si fara o grija pe lume, ceva extraordinar ca intensitate, nici macar in dus nu am intrat inainte de act. Am tras perdelele, ascultat la perete ca sa fim siguri ca nu trag cu urechea vecinii, ne-am dat jos respectiv pantofii cu toc si rochia, m-am facut ca nu ma dor picioarele, si mi-am pus cel mai tare compleu posibil, adus cu grija intr-o punga de plastic reciclat: pijamaua, si dupa aia am dormit. Pana la 9 jumate a doua zi.

Asta o fo' nunta la franceji.