Sau cum am descoperit ca nu-s tocma desteapta.
Cand eram fata la mama si eleva la scoli de provincie, eram prima-ntai. In afara de faculta, unde eram in grupul celor primii-ntai da' nu exact la varf. Da' cu bursa in fiecare semestru, o data si de merit. Invatam dupa cum mi se spunea, aveam bucata literara, discutam despre autor, epoca bucatii, actiune, prezentarea personajelor, mijloace artistice. La geometrie faceam desenele si la algebra scriam formulele din cap. La restul invatam pe de rost ce ne dictau profii si ce era prin carte. Si la lucrari reproduceam ce invatasem, aveam tinere de minte. Pe la literatura mai bagam si d-ale mele, ca aveam o profa care aprecia cand scoteam ceva original, si NU ne dadea comentarii gata facute. Multi se plangeau ca nu e profa buna din cauza asta. Ma rog.
Ce grila de corectie sau evaluare, stiam exact cat o sa iau, fiecare stia asta cred, ce meditat asupra greselilor! Dupa cate o lucrare de control, ce ziceam/auzeam mai des era "am uitat aia sau aia, oare cat o sa imi scada?". Deci exersam memoria, care nu e rau in sine, insa se poate si mai bine. De exemplu, sa gandim la ce avem de executat. Cam greu in conditiile in care subiectele controalelor erau: "Scrisoarea a treia", "Miorita", "Sobieski si romanii" samd. Nu aveam timp sa gandesc prea mult, ca aveam de dezvoltat pasii din paragraful precedent de la bucata literara. Cam toate lucrarile de 10 aratau la fel, alea de 9 iar si tot asa pana la cea mai mica nota decenta, 5. Eu n-am luat niciodata 5.
Numa' ce ajung in Franta si vreau sa dau concursul asta al lor ca sa fiu profa de engleza. Ma inscriu la cursuri de pregatire la distanta si incep sa ma duc la biblioteca si sa videz amazonul de titluri: lucram dupa metoda mea, notam ce mi se parea mai interesant si invatam pe de rost. Cand colo citesc mai atenta sfaturile si metodologia astora pentru examen: cand ti se prezinta subiectul (literatura sau gramatica), trebuie studiat pe toate partile, problematizat (de ce, cum se face ca, in ce conditii etc), elaborat un plan care sa sustina problematizarea in 3 idei principale fiecare cu cate cel putin 3 idei secundare. Zic ca mare lucru, trec la subiectul unu, "Jane Eyre: autobiografie sau fictiune". Scriu cacalau de pagini, trimit la corectie, vine inapoi: 3/20. Sa mori tu! Asa ceva nu ma gandeam ca pot realiza. Nimic nu era bine, prea simplu, prea liniar, nici o problematizare (desi incercasem ceva ceva pe la inceput), nici o demonstratie, nici nimic. Dupa franceji, eu nu gandeam de loc. Ma uit la exemplu de raspuns si intr-adevar, nu gandisem nimic. Ma lupt cu atacurile succesive de panica si incep sa imi dezmortesc creierul sa vad cum as putea gandi. Grea dezmortirea asta, abia prin ultima lucrare am reusit un 12/20. Gimnastica mentala mai alambicata decat la literatura nici la mate nu am avut de executat.
La gramatica la oral, la fel: se da subiectul, tre' problematizat (de ce cred ca au ales un astfel de subiect, de facut comparatie cu cazuri asemanatoare si scos in evidenta caracteristicile originale). Am avut de analizat si 3 documente (o imagine, un text literar si unul ne-): de gasit asemanari si diferente, de facut un plan in 3 puncte, de problematizat, de raspuns dupa aia la intrebari plus concluzie care sa sustina argumentatia si sa deschida o posibila discutie pe aceeasi tema dar in alta directie. D-aia le merge astora bine, ca se opresc sa mai si gandeasca din cand in cand.
O obiectie totusi, cu notele: oricat de bine crezi ca ai facut, tot pe la mijloc pe undeva te situezi. Cand dai de un 11 sau 12/20 esti cel mai fericit. I-am dat o data unui elev 14/20 si mai extaz decat pe fata aluia nu am vazut in viata mea. Se lupta din rasputeri sa ia "moyenne", nici nu cred ca viseaza la 20/20, sau ma rog unu din 1000 face asta. Am vazut lucrari corectate de profi cu comentariul "foarte bine, 15/20". Cum naiba daca ii foarte bine nu-i nota maxima?!
Inca o obiectie: am facut pregatire cu o vecina pentru bac, la engleza. Stia foarte bine de problematizare, si rezolvarea ei (si a colegilor mi-a zis ea) era: "reformulezi subiectul sub forma de intrebare si dupa aia raspunzi in 3 puncte" - asta le asigura cel putin o "moyenne" corecta. Viitor de aur si tara asta are.
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
Cât câcat de timp liber fara retele sociale
Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...
6 commentaires:
:)) si cand ma gandesc ca eu la bac atunci cand ar fi trebuit sa redau ca papagalul de ce este Eminescu poet national si universal, eu am facut cam ce zici tu ca te-au pus astia sa faci si-am iesit din sala in primele 20 de minute :))
se pare ca am fost singura nebuna pe bucuresti care a facut asta, pentru ca desi am raspuns vag la intrebarea mamei despre ce am facut la exam, a doua zi a venit cu o falca in cer si una in pamant, ca a intrebat-o o colega daca nu cumva aia despre care a auzit ca ar fi iesit din sala dupa 20 de minute si-a facut misto de profesori cu lucrarea ei, e fi-sa :))
colega ei aflase de la o prietena care era supraveghetoare la alt liceu :))
eu nu am indraznit niciodata sa fac altceva decat ce ne cereau :) mai bagam eu una doua de la mine, dar in limitele decentei reproducerii a ceea ce voiau aia sa auda / citeasca. si nu ieseam niciodata prima de la examen / controale, cf zicalei "nu fii niciodata primul, nu fii niciodata ultimul, nu te oferi voluntar":)
pe langa faptul ca stiam foarte bine materia de mi-am permis sa fac asta, mai aveam si o intalnire :D la care trebuia sa ajung :))
A, asa da, in ordinea prioritatilor, inteleg inteleg :))
Nu am fost capabila niciodata sa invat pe de rost. Poeziile, da, dar teorie si alte mizerii, niciodata. Am memorie buna, dar nu la astea. Daca are logica, asimilez si redau ce am inteles si in general ma descurcam bine, dar de cele mai multe ori iau note proaste pentru ca nu am inteles, deci nu am putut invata.
Nu sunt de acord cu faptul ca astia gandesc. La litere, poate, pentru ca se cere sa analizezi, sa ai un plan, dar la mine nu se gandeste. La mine au probleme pana sa si citeasca o carte, trebuie sa le spui ce pagina sa citeasca, pentru a le trece prin gand sa deschida cartea. Am o colega, are note bune dupa standardele frantuzesti, ea intreba profii unde trebuie sa puna virgula, daca e alineat si daca e subtitlul sau titlul. Dupa mine, fiinta aia nu o sa ajunga un psiholog adevarat.
Deci experienta mea personala imi zbiara din toti rarunchii ca francezii nu gandesc.
Am fost deprimata cand in primul an, la un examen la care eram convinsa ca iau cel putin 16, am luat 11. Profa e foarte exigenta (degeaba, in plus) si anul asta a spus unei colege ca am luat o nota buna, dar nu i-o poate spune ei. Cand a fost afisata, mi-a venit sa lesin: 7. Pentru ea e nota buna; inteleg ca 11, pana la urma, nu era asa de rau. La un dosar la care lucrasem de ne-au sarit ochii din cap, ne-a dat 12. Dar ea da note proaste in general.
Asa ca in ziua in care am luat 16 la o profa care ne lasa sa gandim liber si sa analizam cazuri, am fost mai mult decat fericita.
Pe acelasi principiu, 17le de la engleza m-a dezamagit un pic, pentru ca unii colegi care nu erau in stare sa se prezinte, au luat 14.
Ma indoiesc mult de corectitudinea profilor de aici.
Dar am vazut 19 si 20. La statistica.
Eu zic sa stai linistita, gandesti mai mult decat majoritatea celor pe care i-am vazut, indiferent de varsta. Ca nu cujeti dupa criteriile lor, asta e partea a doua; dar nu inseamna ca ei au metoda buna ;)
Mercic de incurajari :)
Cat despre notele de pe aici, ii fain ca am aflat cum e si prin alte scoli, deci total aiurea, m-am mai relaxat, ca n-oi fi eu a mai inchegata la creier :)
Mie una mi-a placut abordarea cu problematica alea alea, si sa stii ca si la istorie si geografie in liceu tot asa ii invata sa faca, sa problematizeze, sa faca planuri, nu sa invete pe de rost. La scoala de anjinerie a consortului a fost la fel, problematizari peste problematizeri chiar si la materii mai hard-core decat limbile straine, plus o gramada de lucrari practice. Dar se vede treaba ca si pe aici cate bordeie tot atatea obiceie.
Oricum, sistemul romanesc de invatat pe de rost nu are cum sa scoata mai mult decat robotei care executa ordine si au o memorie fantastica (aia mai buni) si atat
Enregistrer un commentaire