Nu stiu cum se face ca de fiecare data cand niscai parinti romani vin in Franta la odrasle, fac de mancare copiilor si manifesta o grija constanta pentru starea uneia dintre cele mai de jos trepte ale piramidei maslowiene.
Deci, dragi parinti, cum francejii is mult mai sensibili decat burtile lor, nu mai faceti mancare, nici macar nu mai vorbiti despre mancare cand veniti aici. Vorbiti despre stare drumurilor, despre trafic, despre uniunea europeana, imigranti, alea alea. Nu puneti mana sa ajutati la curatenie sau la schimbat scutece cacate, ci stati dejaba intelectualiceste, jucandu-va cu micutii si dezvoltandu-le vocabularul activ si motricitatea fina. Anuntati cu calm si demnitate cand simtiti mirosuri neplacute venind din directia curului respectivilor si aveti grija sa mai sorbiti o gura de ceai pana cand parintii curata produsele digestiei. Intrebati discret si fara urma de judecata nepotrivita daca femeia de menaj nu ar trebui sa vina mai des, se stie doar ca e nevoie mai multa de serviciile ei cand sunt copii primprejur.
Sper ca ati inteles acum cum sa va faceti acceptati mai usor de catre franceji, fara a mai starni zambete condescendente intelegatoare cand aduceti vorba de ultima ciorba realizata intru bucuria intregii familii.
6 commentaires:
Lasa-i sa se bucure si ei, sa simta ca au un rost!
din pacate, am impresia ca unele femei asta le-a fost toata viata. Adica menaj, gatit, spalat.
Din pacate, obsesia pt gatit se transforma la altii in obsesia pt mancat. SI nici nu stiu ce sa faca altceva.
și totuși, o ciorbică ca la mama acasă... n-a mâncat neam de franțuz în viața lui :)
@dan: pai asa zic si eu intr-un tarziu, le da ca un fel de aer de automultumire pe care nu prea poti sa il imprastii, ca se simt atat de bine in busoanele si lucrarile de pe autostrazi
@arakelian: nu vorbesc despre comportamente obsesive, ci doar despre grija pe care parintii o arata fata de copiii lor, in cazul de fata asa inteleg ei sa aiba grija de copii, facandu-le mancare, curat, chestii pe care francejii le deleaga cu seninatate, cand chiar ai avea nevoie sa puna efectiv mana sa ajute (ca poate nu iti permiti sa delegi chiar asa de usor pe toate ielea)
@dollo: pai sa stii ca nu, francejii mei inca mai povestesc de racile, drobul si sarmalele lu' buna-mea de la nunta noastra:)
Enregistrer un commentaire