Mais...maman...t'es très belle aujourd'hui

Asta e mantra cu care trec peste diverse chestii, si i le iert pe cele mai multe, fara prea mari probleme :)

 

De exemplu, ii iert ca acu' doua saptamani la Auchan, pana l-am tras dupa mine sa iau o conserva de fasole verde, pana m-am intors sa pun mana pe ea si sa o bag in plasa, a disparut. Doua secunde am ales fasolea aia, in doua secunde nu mai era in spatele meu. Ies dintre rafturi, destul de calma, ma duc la o amploaiata, ii zic ca nu mai e tanarul mare, dar ca nu cred ca foloseste la ceva sa il strige la microfon, ca nu cred ca intelege despre ce-i vorba. Ma mai invart cu amploaiata prin alte raioane, cand il vad, dupa vreo 5 minute cat 5 secole, iesind calm de printre jucarii: "maman, t'étais où". In curu' calului, in gandul meu. Pai te cautam, mai, magarule. Am simtit ca lesin numai cand am ajuns acasa, m-am asadar lipit de canapea pentru restul serii, si i-am zis ca daca se mai dezlipeste de caruciorul ala cand iesim din oras, ii pun lesa.

 

Ii iert si ca la plimbarea cu sor-mea si varul blondinet cu ochi albastri nu am resimtit nevoia sa ma sinucid decat de doua ori, maxim, cand cu ei in tramvai sau cu un card de gaste dupa mine, tot asa m-as fi simtit. Odata ajunsi la Défense, am stat la coada la Starbucks, ei erau pe undeva prin restaurantul de langa, sor-mea cauta cafea cu nush ce si nush ce, i-am adunat in timp record, si am iesit la arc, sa se urce sus sa se joace in labirint. Nu am urlat la el decat de vreo zece ori sa isi puna fularul, ca fugea ca bezmeticul si tusea tot ca unul. Daaaaar, cand am ajuns sus, am coborat repede pe partea aialalta, ca musiu avea nevoia sa faca pipi, de unde am mai urcat o data scarile alea pana la labirint, si am continuat sa-l indemn sa-si puna fularul ala. Cand au terminat de fugit, si l-a pus.

 

Ieri dimineata la parc, mi-am adus aminte de ea de cateva ori, cand am numarat baietii de acolo, intre doi si patru ani maxim: fix zece erau, si au gasit o activitata originala de facut, primprejurul toboganelor, hintelor, cailor cu arc: sa alerge printre toate astea. Eu dupa ei, ca Lali avea chef de lupte, cu un chinez care nici el nu se lasa mai prejos de data asta. Nu i-am despartit decat de vreo trei ori, ceea ce e bine, de obicei il pun inapoi in carucior ca loveste alti copii dupa 5 minute de stat la parc.

 

Azi am n-am avut nevoie sa o recit decat de cam doua ori, odata cand am constatat ca tanarul mic are o guma in par, la radacina, si a doua oara cand mi-am dat seama ca mi-i lene sa-l frec cu nush ce ulei sau otet, si am luat direct foarfeca si i-am taiat suvita aia cu guma cu tot. Nu se vede mai nimic, ca are parul ondulat.

 

"Mais...maman...t'es très belle aujourd'hui" o zice tanarul mare cand ma prezint machiata alea alea in bucatarie inainte sa plec la scoala, dar ieri a zis-o cand eram doar pieptanata, inainte de iesirea la parc, care ii  fain, ca o zice exact cand am nevoie, si fara sa il intreb daca-s faina sau ceva. Ca sa zica "merci maman chérie d'amour que j'aime beaucoup" am insistat, ca asa ii zic eu cand ii multumesc, noroc ca invata repede, si o zice de (aproape) fiecare data si el :)

 

Si aici niste poze de prin ultimele zile,  cu varul blondinet la Défense:

Varul blondinet in submarinul de la manej:

Vic in tramvaiul de la manej:

Tot el, mai poetic:

Moa cu ei:

Juniorul, ca pe el nu l-am luat cu noi in ziua aia, era pentru "ai mari" :)