Cand stii ce vrei

e periculos. Sa ma mai lase-n pace aia cu "daca nu stii ce vrei blabla". Cel mai bine e sa stii ce vrei cam 5-6 posibilitati, dupa care ultima sa aduca mai mult cu "fie ce-o fi" si sa te impaci cu ideea ca primesti un cacat. De fapt cel mai bine ar fi sa te impaci din prima cu ideea cu cacatul, ca dupa aia oricare idee de pe lista o sa para minunata.

Ma duc azi la coafor, ca ploua si batea vantul, ca ce pula mea sa fac altceva decat sa ma agat de umbrela si sa dardai pe strazi. Ma duc la unul de care am auzit ca e ca lumea, scump si cica personalul e trainuit conform cu nush ce reguli d-ale lor. Voiam un "carré plongeant", aveam parul pana sub urechi, egal peste tot. Aveam in cap freza facuta in doi timpi si trei miscari de coafeza de la Vanves, ieftina si ne-trainuita dupa nush ce reguli corporatiste. A iesit exact asa, si am zis doar ca vreau faimosul careu:

Cum limba pe care o vorbesc oamenii de obicei nu-i limba coafezelor, eu una am zis si ea alta a facut, incepand cu taiatul parului din fata. NU, mai vaca cu foarfeca, nu te atinge de ala...prea tarziu. Dupa aia era prea lung ala de pe ceafa, ii zic ca mai scurt, si se apuca sa taie de-mi mai ramase cam 5 centimetri de par per total. Ca cica asa i-am zis eu. NU, mai idioato, ti-am zis ca ALA DE PE CEAFA tre' facut mai scurt. Imi da replica ramasa fara replica din partea mea "da' nu-i dragut asa". Am gasit totusi puterea sa ii zic fara sa ma enervez maxim ca "fa-mi in pula mea ce vreau eu, nu ce crezi TU ca e DRAGUT". Se supara fata. Asta este, vine responsabila, taie cum ii zic, dar tot il lasa lung pe deasupra urechilor. Ca cica "nu-i lungime". Pai de unde lungime, ca avu grija colega sa o transforme in scurtime. I-am reexplicat iar ce vreau, nu intelege. Freza aia se face intr-un anumit fel la ei, nu exista exceptii. Am cerut o revista sa ii arat, nu aveau. Coafor fara reviste de coafuri.

O las balta, trece la "brushing", chestie care face parul intins, si in mod normal tine asa pana cand il spal. O tinut fix pana am dat coltul, si o-nceput sa bata vantul. Ca o terminat cacatul ala de brushing in 2 minute.

Ca orice om prost, ca majoritatea oamenilor de fapt, coafezele astea au o idee in cap, si nimeni nu le-o scoate, chiar daca e parul TAU si freza pe care o ceri TU. Nu intreaba nimic sa vada ce si cum, incepe sa taie cat de scurt de se poate, in loc sa o ia cu binisorul. Ca mi-am adus aminte acu: ultima data la coafor i-am aratat exact poza conform careia sa-mi taie parul, acelasi rezultat: pula. Tot era super scurt, am umblat cu agrafe in par cam 2 luni, ca-mi intra in ochi (cand ii scurt se onduleaza, deci devine si mai scurt si si mai greu de coafat), desi ii zisesem sa nu se atinga de ala din fata. Nush cum dracu apuca si il taie si pe ala. Prin puteri supranaturale. Is niste ozeneuri coafezele astea.

Dixit mama la intoarcere "da' n-ai notat si tu in condica de reclamatii?", de unde instant am sarit pe net si am bagat un comentariu (politicos, in limbaj frantuzesc corect gramaticaliceste conform cerintelor de pe site), da' sa stie omu' ca daca se duce acolo, o sa i se para ca i se vorbeste in frantuzeste, dar de fapt e coafezasca vulgara, limba rezervata initiatilor, grup care coincide perfect cu doar aia care sunt de cealalta parte a foarfecii.

Uite si rezultatul. Tre' sa astept acu iar 2 luni sa creasca, nu o sa fie egal in spate, deci iar drum la bizareriile alea sa-l mai masacreasca o data. A, cu ceva zile mai-nainte l-am executat pe junior (probabil ca-i karma parului scurt care ma bantuie acu')

Din fata nu arata asa de naspa, mi-am facut cararea mai pe stanga, ca in dreapta nush de ce aparuse o suvita mai scurta decat consoartele de pe langa. I-am aratat-o si pe aia, o zis ca-i pare rau.


No ui' cum o-nteles aia sa ma casapeasca in spate...Deja ii ondulat (O RO A RE)

Supravietuire

Prima bucata desprinsa din mine are terori nocturne. De cand incepe sa se ascunda soarele, se invarte prin casa, se joaca cu tot ce nu se juca inainte, ne arata ce face cu o frenezie zabauca, de musca prinsa in mirajul unui bec, intr-o incercare deznadajduita, disperata, de a mai ramane in salon "doua", cum zice el (secunde, minute, ore).

Incepuse sa se trezeasca noaptea in urlete chinuite, mergeam la el si-l trezeam de tot, si adormea imediat. O data l-am luat la noi in pat, invinovatindu-ma la gandul ca asa o sa petrecem urmatorii dooj de ani, cu el intre noi in fiecare noapte. A doua oara a cerut sa stea la el, dar "mama, fais, dodo, peu, lit", atragandu-mi atentia cu o grija deosebita "attition, ici, pique" (mai iese cate un capat de pana din perna si inteapa). Am stat cu el pana a adormit, cu o ureche de-a lui Tedi sub barba, si cu pleoapele zbatandu-i-se din ce in ce mai incet, ca niste evantaie de doamne orientale, care uita sa intretina ritmul mainii, de incarcate ce le sunt gandurile. Rasuflarea ii miroase a lapte, cu gust de biscuiti cu scortisoara.

Cum stateam intinsa langa el, simteam ca bratele mi se transforma in uter si palmele-n placenta, si-l inchideam iar in mine, unde sa nu-l deranjeze nimic, poate doar o bataie mai anapoda a inimii mele.