Placut, organizat, invatat

 Urmaream de ceva timp niste persoane pe facebook, cele doua profesoare star ale lumii virtuale, și probabil destul de cu renume și în afara internetului, și mi-am pus întrebări și mi-am dat cu părerea. Câștigată am fost eu, ca m-a făcut să mă gândesc și regandesc la ce fac cu bibilii în clasa, și am luat la puricat cărțile astea doua, care spun, cu studii în spate, cum invatam și cum sta treaba cu școala:

Daniel T. Willingham « Why Don't Students Like School ? »

John Hattie and Gregory Yates « Visible Learning and the Science of How We Learn »

Sunt lecturi bune și penrtu non- profesori, mai ales cei care sunt părinți, prima analizează destul de mult relația părinți-copii-scoala.

Ca după toate cărțile, am rămas cu un sentiment, mai mult de cât cu citate invatate pe de rost, ca pentru asta ma bazez pe tehnologie: nici nu mai vreau sa știu cum era viața înainte de kindle. Aș vrea sa îmi aduc aminte cum era înainte sa dau de parerile unora și altora pe facebook totuși…

Întrebările pe care mi le-am pus, cu ocazia asta sunt după cum urmează. Sunt și niște constatari printre ele.

1. Ce e un profesor bun? „The emotional bond between students and teacher accounts for whether the students learn. The brilliantly well-orgnized teachers whom the foruth graders see as mean, will not be very effective. But the funny teacher, or the gentle story-telling teacher, whose lessons are poorly organised won't be much good either. Effective teachers have both qualities. They are able to connect personnally with students, and they organse the mateial in a way that makes it interesting and easy to understand. Does the professor seem like a nice person and is the class well organised ?”

Răspunsul la întrebarea 1, e deci o alta întrebare. Cred ca o întoarcere la bazele meseriei și ale relațiilor dintre oameni e necesara și binevenita. Orice ar face cineva, are mult mai multe șanse de succes dacă e o persoana plăcută, cu atât mai mult dacă e profesor, și se produce în fata celor din primara sau gimnaziu. După aia, iar, ca în oricare alta meserie, când ești organizat, ieși mai bine. Știi ca ești organizat, când la sfârșitul unei etape a lectiei, elevii dau tonul pentru etapa următoare. Și etapele sunt clare, și corespund unor scopuri. Și la sfârșit, revii la inceputuri, circular, ca sa le arăți unde au ajuns plecând din punctul x.

2. « As species, we adapted and evolved to transfer knowledge from one another » asta e o caracteristica a evolutiei noastre ca specie, care asa este, si pana in momentul actual, e buna. Invatam unii de la altii, oricat ne-am câcâi sa ii dam un rol principal elevului, e deocamdata impotriva naturii. Argumentul din natura aici functioneaza, fiindca e optim. Nu vorbesc de predatul in mod magistral, dar rolurile de profesor si de elev sunt clare : unul il ajuta pe altul sa isi dezvolte cunostintele si competentele (ce stie, si ce poate sa faca) care ii vor fi de folos mai incolo.

3. «people value things for which they had to struggle » invatatul nu e usor, el presupune efort. Daca elevii nu sunt gata sa depuna eforturi, nu o sa le iasa mare lucru. Asta tre' facuta clar de la inceput. Nu tre' nici sa ii omori cu temele si cu exercitiile dupa scoala, dar in clasa e nevoie de efort de concentrare, e nevoie sa gandeasca, sa analizeze, sa compare, sa imbogateasca, ma rog, tot arsenalul de activitati care ii fac mai destepti.

4. De ce sa invete copiii ? « expertise comes from knowledge stored within schema, not from ability to engage in reasoning using elements that are not coherently stored » pai ca sa nu fie prosti. Ca avem o singura viata si e mai interesanta cand ne aratam curiosi despre ce se intampla sau s-a intamplat in lume, de matematica, biologie si chimie, de limbi straine, pana la un punct, si dupa aia, fiecare isi alege ce ii place mai mult si continua sa studieze subiectul respectiv, sau face o meserie. Nu poti sa faci ceva la nivel de expert, daca nu ai cunostintele necesare. Conexiunile se fac daca exista material cu care sa se faca : ca sa vorbesti o limba straina, iti trebuie vocabular si structuri, si o serie de activitati specifice, si multa, multa repetitie, si multa memorare. Principiul e valabil e pentru orice activitate mai complexa.

In loc de concluzie : « intelligence is knowing what to do when you don't know what to do ». De aia merg copiii la scoala, sa invete bazele care sa le permita sa gaseasca solutii originale.