Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in statia de autobuz, seara, si in general cam oricand si cam prea des. 

Mi-am mai bulversat si obiceiurile, ca am citit prin cartile mele destepte ca ii bine pentru plasticitatea creierului sa ii formezi patternuri noi, si ieri am inceput ziua cu desfacutul valizelor plus cafea. La 9 jumate totul era gata, o masina spala si alta gramada de haine statea in asteptare. Pizdicii cuminti, citeau sau faceau ceva calm in camere. Seara, in loc de scrolat pe facebook, am scris pe blog. Azi dimineata, am citit in pat, cu cafeaua, in loc de stat cu telefonul in mana in pat si cu cafeaua. Am revenit la sentimente mai bune in ceea ce priveste romanele, desi nu ot sa zic ca American Gods a fost chiar declicul maxim, ca mi s-a parut caca maca. Dar le mai dau o sansa, chiar si lu Gaiman, am inceput Anansi Boys, sa vedem asta poate e mai usor de urmarit cand prin cap iti trec ganduri la viteza luminii, unul dupa altul si unul peste altul si unul in timpul altuia. Nici asta nu e bine pentru creier, dar nu am rabdare sa stau dupa constructia unei intrigi si a unor personaje pagini intregi, nu mai am rabdare nici cu oamenii, daramite cu astia de prin carti. Mi se pare un fel de barfa la scara larga, si ma oboseste. In afara de unele momente, in care mi se aprinde o scanteie de curiozitate pentru ceva eveniment sau persoana, dar in general nu e nimic super demn de tinut minte, deci se stinge repede. 

Scrisul face bine, zic cartile mele, iti ordoneaza gandurile si da o structura mai solida reflexiei. Mai ales de cand parca se dilata timpul, si simt schimbarea ca venind dintr-o data de peste tot. Zgomotul masinilor, cu ciripitul pasarilor, cu tagadamul unui tren, cu o usa trantita pe hol, toate sunt prezente acum si aici, evenimente distincte unul de altul, venind din directii diferite, iscand uimire si placere din clipa in care sunt cuprinse de constiinta. Doar calitatea lor de a fi e de-ajuns pentru a le da substanta. Just live it. 

Azi am zis ca mergem cu tinerii sa ii iau sandale pizdicului mic, plus ceva crema de corp cu sclipici pentu mine. Am luat sandalele, si odata ajunsi la Starbucks, sa luam gustarea, incepe circul. Ma enervez hiperbolic pe ei, ca nu mai iau in serios toate cacaturile, ca as avea nevoie de 2 creiere pe zi pentru asta. Victor insista pentru orice de ii simti "s'tô plaît, mamaaaaaan" pana in maduva sirei spinarii si Philippe nu face 2 metri fara o prostie. 

I-am luat sandale (da, bine, si mie niste balerini, dar is argintii, lucesc), si am trecut pe la Yves Rocher pentu cadoul de 3000 de puncte. Si crema de la Lush. Si uitat dupa alti papuci. Nuuuu, nu am luat decat perechea aia de balerini. 

Asta a fost azi, plus daca zici ca ''asta e vremea'' in loc de ''vai, ce cald ii'' parca te eliberezi din navodul intemperiilor.