mercredi 12 avril 2017

Ca la 40 de ani

Ma simt ca după 15. Sau 24. Sau 33. Ba ma ingrijorez un pic, ca aud pe unii alții cum fac bilanturi nu știu de care la varste rotunde, și cum sunt mai ok sau mai puțin ok decât la varste mai mici, dar tot rotunde. Să fie clar de la incpeut, pentru mine viața asta nu e cine știe ce super mega interesant, așa am crezut la 17 ani și așa cred și la aproape 40 și am o banuiala ca așa o să cred și peste alți 30, dacă or fi să fie. În lipsa de altceva, e ok, dar sa nu exageram totuși.

Cresc, și ma modific pe măsura ce cresc, dar așa se întâmpla și la alte varste. Normal ca dacă te uiți la 40 și 20 o să vezi schimbari enorme, dar mie îmi place sa iau 38 și 39 de exemplu. Creșterea e mai realista, nu sunt hopuri uriase, și așa se întâmpla de la o clipă la alta. Distanța în timp ne face sa credem ca au loc shimbari majore, dar nu sunt, sunt mici și destul de nesemnificative de la un moment la altul per global. Microevolutie. Asta ma interesează pe mine. „Vai ce fain era când făceam aia și aialalta și eram îmbrăcat așa și pe dincolo și caca maca”. Eram îmbrăcată exact cum credeam ca arat bine la vârsta respectiva, oricare ii aia, și făceam exact ce credeam atunci ca tre' făcut sau ca îmi place sa fac. De aia regretele sunt inutile: mereu facem ce credem ca e bine în momentul respectiv, ca dacă am fi putut face ceva și mai bine, am fi făcut-o.

Acum zic ca sunt ok așa cum sunt acum, normal ca sunt diferita de acum 20 de ani, și normal ca nu e nici o tragedie, nici o drama, nici o nimic. Istoriile cu „daca aș putea să mă întorc în timp sa îmi zic ceva mie, celei de 20 de ani” sunt și ele niște besini fortate. Ca dacă m-aș întoarce la mine aia de 20 de ani peste alți 20, deci la 60, poate aș avea altceva să-mi spun. Să-mi tot dau sfaturi în trecut. Ete fleosc. Mi-aș zice cel mult „vezi-ti de treaba și nu mai aștepta sfaturi de la tine însăți ca e penibila gimnastica asta mentală”.


O să am 40 de ani în curând, după aia 41. Am avut și 19, după aia 20. Și? Am murit? Nu încă.  

Cum miroase acumul

Cel mai bine miroase a monoi. Din ăla de la uleiul de plaja care accelereaza bronzatul și nu are nici un factor de protecție, ca trăiesc pe picior periculos pragurile verii. Mereu ma ard și mereu îmi zic ca nu o să ma mai ard iar la anul și la anul sosit, ma ard iar. De vreo doua veri iau aceeași pătura cu mine, și ii imbibata de monoi. Când am scos-o duminica la plaja am plonjat direct în acumul etern al verilor. Simțeam deja cum o să ma prăjesc și de data asta, cum o să mi se incinga fiecare por, cum o să fiu lac de transpiratie și o să se combine și asta cu monoiul și nu o să ma intereseze decât ritmul în care se sparg valurile încet de nisip și doi-trei pescarusi care se învârt desupra capului.
Și pleacă toate gândurile dint-o data, nu știu exact unde, și le inlocuieste o liniște fierbinte, și toate capata un rost nou, de fapt mai degrabă văd eu rostul tuturor acuma, iara, ca toate au rostul lor dintotdeauna, dar îmi trebuie mie monoi și piele incinsa și niște valuri sparte ca sa îl văd clar.
Nu ca l-aș putea descifra vreodată, nu e ca și cum ai citi o carte și ai ajunge la sfârșit și ai momentul evrika „aha, asta-i criminalul”, ci mai degrabă îl simt cum se lateste și cuprinde totul, in fiecare broboana de sudoare care coboară încet, atrasă de pătura cu monoi, in pescarusii care chiuie și in valurile alea micute.


Asta-i momentul, și o să îmi aduc amine de el de fiecare data când ma plâng ca ma doare pielea și am frisoane și mi-i caldfrig a doua zi. Miroase a monoi. Și a vara.  

vendredi 2 septembre 2016

Experienta, manca-o-ar mama

Poti sa te pui de-a lungu' si de-a latu' si sa te dai de-a dura cat vrei, pana nu cari in spate cel putin jde ani de ce-o fi sa faci, ii fix dejaba. Asta daca se vrea o anumita usurinta si executat zisele activitati din varful degetelor, cu eleganta si finete, si eventual sa se uite si altii admirativ la tine. In mijlocul caratului astuia iti dai seama ca mai mult e mai putin, si mai putin e mai mult, si da, e o chestie inteligibila, nu doar metaforica. Iti dai seama ce-o fi, cand ajungi sa cari dublu ce ai carat pana cand sa-ti dai seama ca, da ma, asta este.

Un exemplu, cum ar veni. In fiecare an primul curs e familiarizare a bibililor cu metoda de lucru si ceva reguli de comportament specifice, nu prea detaliate, ca au un regulament interior la scoala cat China, numa' alea pe care vrei tu sa le respecte neaparat la curs. Anul asta am revazut documentul respectiv, si am inistat cu sa fie politicosi. Si sa faca tot ce le zic si inca una, ca de obicei mergu cu cate trei. Ma intrerup, si le povestesc cum sta treaba cu discutiile interminabile de genul "da' nu ridic eu gartia de pe jos, ca nu eu am pus-o acolo", "da' eu n-am zis nimic, colegul...", "eu??? eu n-am facut nimic...". Le-am zis scurt ca nu vreau discutii pe tema asta, interminabile, in fata colegilor. Se poate sa gresesc cand il cert pe icsulica, si sa fie igreculica de vina de fapt, n-au decat sa se linisteasca amandoi, sa "oui, madame" si la sfaristul orei, daca e prea grea nedreptatea, sa imi ceara sa ma vada, si discutam. NU in fata clasei, NU mai mult de o replica, NU circ. 

Nu e cine stie ce in regula asta, e mai mult felul cum ma simteam cand o ziceam, ca si cand I meant business. Serious business. Si nu incape indoiala ca asa trebuie sa fie, si ca orice exceptie e bizara. Cred ca asta a fost mai mult. I-am vazut cum au integrat in doua-trei sinapse principiul, desi ma astept la exceptii o gramada, si eu si ei o sa stim ca nu fac bine ceea ce fac. 

Am pus si in scris ca la 3 observatii in carnetul de corespondenta la materia mea, o sa contactez direct parintii, sa fie lucrurile clare de la inceput. Si le-am mai subliniat si ca nu sunt politist, si ca nu am ce pedepse nemaivazute si nemaiauzite sa le dau in caz ca nu isi fac treaba si nu se comporta corect, am puteri limitate, nu am cu ce sa ii amenint la nesfarsit. "Oui, madame". Am cat de cat sperante ca sa o sa fie bine, desi is aia marii de a opta. pana acum nu am avut clasa intreaga, numai grupe de cei mai slabi elevi, ce ramanea dupa ce aia cei mai bunii plecau la engleza intensiv. Poate si de aia is mai ok. Ma rog. Imi limitez sperantele ca o sa fie super misto, sa fie macar suportabil si sa invete ceva engleza. 

Astea fiind spuse, nu cred ca ce zic eu aici sa fie o regula generala aplicabila la toata lumea. Poate altii pot sa fie asa convingatori de la inceput, poate altii niciodata, fara sa fie profesori mai putin buni pentru aia. Cateodata elevii isi dau seama repede de ce e in stare un profesor, cateodata par numai ca isi dau seama, si e bine sa ii asculti si pe aia bunii si pe aia cei mai putin buni, ca sa iti formezi o opinie corecta, cat de cat despre profesorul cutare sau cutare. Nu te poti lua dupa o singura persoana, si nu te poti lua dupa progenitura-ti, asta ii clar ca buna ziua. 

Dupa toate cartile de psihologie si despre scoala si profesori si elevi pe care le-am citit, deocamdata concluzia e ca bibilii nu invata de la profesori de care nu le place. Un profesor eficient e unul care is organizeaza cat de cat cursurile, sa fie previzibile, nici prea grele, nici prea usoare, si lasa sa se vada ca stie ce face si ca ii pasa cat de cat de ei.  Asa ii faci pe majoritatea sa iti manance din palma. Niciodata pe toti, si nu-i o tragedie. Mai am eu si niste concluzii personale, da' le tot schimb si ajustez, alta data despre ele. No bine, hai, numa' una: sa nu te lasi surprins de nimic, niciodata, sa faci mereu pe ala care o facut cu intentie. Daca nu poti, te prefaci. Daca e fara intentie, si tre' sa te scuzi, te scuzi si recunosti ca ai gresit. Gata. Data viitoaaaareeee. 

jeudi 1 septembre 2016

Iara prima zi de scoala

Am ajuns vorba directoarei, "dupa cinci ani in invatamant, puteti sa spuneti ca aveti ceva experienta si incepe sa fie mai usor". Trebuia sa o cred naibii de la inceput si sa nu o mai dau eu cu ca-s debila maxim sau sufletu' meu, ce caut eu sa fiu profesoara. 

In fiecare an e diferit, anul asta tot diferit e, dar is eu mai cool si mai relaxata. Nu am mai avut emotii din alea sa ma tina treaza noaptea dinainte de prima tura de elevi. Tot nu am reusit sa dorm, dar de caldura. M-am mai gandit eu la una doua, ca tot eram treaza, de la pe 3 pana cand o sunat ceasu, deci in principiu tot imi pica ochii-n gura, dar din alte motive. Sa nu o lungim, ca adormim. Eu sigur adorm. 

Am reusit sa ma comport exact asa cum imi faceam filme ca o sa o fac. Lista cu punctele principale care tre' discutate pe tabla, si la taiam pe masura ce inaintam. Evitatul oricarui tic verbal. Pastratul calmului in toate situatiile. Atinsul ironic cu cate o replica pe ici pe colo pe bibilii care exagerau. Era unu' care nush ce se distra in fata mea, un motiv debilut, explica la clasa ce era asa amuzant, nimeni nu pricepe, inclusiv eu,  ii fac sec "lol". Ne-am distrat toti impreuna, si au continuat sa lipeasca hartii in carnetul de corespondenta. Am zis ca la 10 si un sfert ii pauza, fix la ora aia am iesit. Le-am zis ca la si 35 ii iau din curte, la si 35 am fost afara, cu ei dupa fustele mele. Le-am zis ca dupa pauza le explic nush ce n-am priceput din orar, nu am uitat sa intreb si le-am explicat. Am mari sperante ca maine majoritatea o sa vina de la 9, si se prezinta sa faca engleza, in sala in care au stat azi. Astia si bibilii de a cincea cum ar veni, aia proaspeti. Am terminat mai repede decat de obicei, ca anu' asta am numai 20 in clasa, de obicei is cate 29-30. Aproape am tinut minte toate numele, nu-i nici unu' mega bizar, usurare. 

Unul din lucrurile bizare e ca am anul asta in a opta bibili pe care i-am avut in a cincea, am completat un ciclu intreg. Nu ca m-as simti batrana sau ceva (mint cu nerusinare), dar pot sa ii iau ca acu' patru ani, ca stiu cu cine am de-a face. Plus ca am regasit un bibil pe care absolut il adoram (desi ii singurul de a cincea pe care l-am dat afara pe vremuri, o data), anul trecut am avut-o pe sora-sa, agitata si simpatica, exact ca fraxu. Numa' mie imi place de astia doi, restul ii gasesc asa si pe dincolo, io vad in ei bucati de soare care ma fac sa zambesc intern incontinuu. Zic intern, ca daca ii extern, nu mai termina cu agitatiile veci pururi. Mai aveam doi de care imi placea maxim, da' nu i-am regasit anul asta. Aici schimba mereu clasele, nu raman niciodata la fel de la un an la altul. 

Nu mai stiu exact ce voiam sa zic. A, ca nu mai am emotii ca anu' trecut. Mi-am aranjat sala de clasa cum am vrut eu, cu postere faine, si niste flori artificiale, da simpatice, numa' trei fire de niste maci galbeni gen, ca sa ma simt ca acasa si sa ii primesc ca la mine in salon. Parca ieri le-am bagat in dulap peste vara. Abia am asteptat sa le pun la loc pe birou. 

lundi 29 août 2016

Ce-am mai condus zilele astea

...si nu numai. Am ramas ca is debila intr-ale condusului de masini, ca e o activitate pentru genii exclusiv, sau pentru cei care au un simt aparte, separat de alea clasice, stiute mie. Pana cand, dupa ceva sedinte de cate o ora si patruj de minute in Timisoara, am reusit sa simt cum ii sa se miste masina, dar sa nu moara motorul, sa pleci incet de pe loc, sa fii gata sa te opresti, sa iei curbele fara sa dai in copacii din stanga sau aia din dreapta, care aveau nenorocul sa se afle pe traiectoria pocita a autovehicului din posesie. Mai simteam si cum ii sa vrea sa ii fie schimbate vitezele si cum nu tre' a-ntaia cat timp e in miscare, ca de, ii fata nepretentioasa. Asta ca uitasem cum era cu aia pe motorina din Franta, care una-doua, baga-a-ntaia. Daca ii limita de viteze de 30 la ora, a doua. Cum pe unde ma invarteau instructorii pe mine era cam 30, nu prea am avut ocazia sa a treia much. De a patra ce sa mai zic, probabil o folosesc cand plec pe luna, sa trec de bariera sunetului. 

Cum ziceam, m-am prins de chestii pe Loganul ala 1.4 pe benzina, hai-napoi acu' la Citroenul ceva virgula ceva pe motorina. Phuai mama, ce fain pleaca numa' cu ambreiajul, si la urcus mai ales. M-am reinvatat cu ea vineri, am avut doua ore una dupa alta. M-am uitat ca un boss si in jurul meu, la semnele de circulatie, mult inainte, am anticipat, mi-o murit motorul numa' o data pe la inceput, ca de, c'est la vie. M-o tinut instructorul de povesti despre elevi, ca de obicei, si super bine conduc cand povestesc de scoala, deci eram gata sa ma duc la examen sa iau carnetul din prima, mersi.

Azi. Vine azi. Cu o mademoiselle instructor langa mine, simpatica, hai madame. Ete na, da' de unde. Ma duce prin dealurile si valisoarele si stradutele cu sens dublu de circulatie de 2 metri maxim, in sus, in jos, la dreapta, la stanga, intersectie, pietoni, cedeaza trecerea, inca o data, m-am facut de cacat. Sau era din cauza fetei, ca am eu modelul de comportament standard cu barbat in dreapta, cu miss parca nu-mi venea asa simplu sa interactionez, si nici nu se lasa asa usor amuzata ca barbatii. Mai facem o data intersectia asta. *Sa mori tu*
- Vai, abia astept, sa vezi acum ce bine ma descurc. Jbam, ma bag prea tare, cobor prea repede, nu trag cum trebe de volan, las' ca pietonul mai poa' s-astepte, ma urc pe bordura, ma stresez, transpir, mi-i cald, miss ma tot incurajeaza, io ma simt ca curu'. 
O mai facem o data. De patru ori am facut-o si nu cred ca a patra oara am trecut mai usor prin ea. 

Ajung la un cacat de semafor in panta, nici macar mare, pana ssa a ambreiaj, bag in a-nataia, sa acceleratie, trece la portocaliu. Noroc ca nu era nimeni dupa noi, numa' incepuse se ploua. A, ca si francezii astia is super nervosi cand se cacaie o masina de scoala in fata lor, de parca pe ei i-o facut Marianne direct soferi profesionisti de Formula unu cu ambreiaj lipit de talpa. Ce nu stiu ei, e ca atunci ca ma stresez ca incurc circulatia, imi moare motorul, si stau si mai mult pe loc. O sa afle pe pielea lor daca tot asa claxoneaza cand tre' sa demarez eu in panta si sa mai si ma duc la stanga dupa ce cedez trecera alora care vin din dreapta sau asa ceva. 
Cum ziceam, semafor, culoare schimbata, ploaie. Ma concentrez si reusesc sa plec mai onorabil a doua oara, si reusesc sa termin orele pe aceeasi nota cacacioasa cum le-am inceput. 

Nici pokemonu' de ostacinj de puncte de langa statia de tramvai nu l-am prins, numa unu' de 10, pe care creca il mai am de doua ori. Ca sa ma destresez un pic, am calcat tricouri si camasi o ora jumate si am facut ciorba de fasole. Ma simt la fel de de cacat da' acum ma doare si spatele de la calcat.