De unde s-a redus programul de somn in mod drastic (cam 4 ore pe noapte + ceva ceva sieste ziua) imi petrec momentele libere hibernand pe canapea. Fiecare clipa petrecuta facand altceva decat nimic mi se pare o pierdere de timp. Azi e exceptia: madam mama consortului a binevoit sa imi dea si ea o pauza de la povesti si sa duca tanarul la nisip in persoana ei si nu ca accesoriu d-al meu.
Asadar raspund in scris unei idei care mi se tot invarte prin cap de ceva momente. Nu e un raspuns definitiv (inca nu sunt capabila sa imi dau raspunsuri definitive care sa dureze purtujur, ci etapizez cat pot), ci un fel de hai sa vad cum arata la ce ma gandesc eu ca sa pot sa ma razgandesc cand am chef. Si anume, chestia cu alaptatul. Ca accesoriu, imi mai circula prin cap si idei de felul: ce naspa ca inca se fac atatea diferente intre femei si barbati, de parca nu tot oameni suntem cu totii si problemele noastre nu ar tine de altceva mai inteligent decat un penis sau un vagin.
Asadar, in Franta concediul de maternitate dureaza 16 saptamani din care cel putin 4 trebuie luate inainte de nastere si restul dupa (cu voia amploaiorului, evident). Carevasazica mai raman vreo 3 luni in care maman sta acasa cu odorul. NU tata, ci mama: multumesc statului pentru ca pot alege libera sa stau acasa eu, si nu musiu.
Tot in Franta, cam ca peste tot, exista meseria de "consilier in lactatie", adica rezulta persoane cu o diploma care iti repeta ad nauseam ca "alaptatul e cel mai bun pentru copil" si ca "alaptatul exclusiv pana la 6 luni e recomandat de daca nu il practici ti-ai ratat cariera de mama purtujur - fara etapizari". Multumesc din nou diplomatilor respectivi ca pun la dispozitia publicului interesat studii serioase (nu observationale) care sa demonstreze primul sfat, si lor si statului in cazul sfatului doi ca alea 3 luni in plus recomandate le scot de unde femeile care alapteaza?! Stiu eu de unde: concediu parental, platit cu o indemnizatie fixa de casa de alocatii, 550€ pe luna. In cazul meu (functionara de stat) nu pot sa iau mai putin de 6 luni de concediu parental, venitul meu reducandu-se cu cam doua treimi. Multumesc asadar pentru posibilitatea de a alege intre a ma simti o mama de cacat daca nu alaptez 6 luni si una a carei timp langa pretiosul odor are o valoare de un cacat o tzar mai acatarii. Dar alegerea e a mea.
Asadar, in concluzie, femeile is pline de posibilitatea de a alege, norocul nostru ca traim intr-o societate atat de egalitara (tot noi alegem si sa ne ocupam de barlog si activitatile de primprejur, barbatii aleg sa faca altceva, nu ramane decat sa respectam alegerea fiecaruia, nu?). Ce m-a indemnat sa comentez un asa sensibil subiect a fost articolul
asta. Ideile principale ar fi:
- imunitatea bebeului la om nu se face din alaptat, ca la animale;
- mai toate studiile cu privire la binefacerile alaptatului sunt observationale;
- nu s-a stabilit clar nici o relatie de cauzalitate pe termen lung intre alaptat si: obezitate, IQ, alergii etc. Au fost facute doar corelatii care nu tin cont de factorul genetic. Cand factorul genetic a fost luat in cauza (copiii femeilor obeze / cu IQ ridicat au tendinta sa devina obezi /cu IQ ridicat ca-s alaptati sau nu) corelatiile au cam disparut si ele;
- presiunea sociala asupra mamelor e enorma.
In concluzie-concluzie: o sa alaptez si eu cat pot / vreau, sa nu fac diferente intre bibili, dar imi rezerv dreptul de a alege momentul in care consortul o sa se produca si el noaptea cu biberonul la gura tanarului plus ala in care o sa zic "na gata, am ales destul sa suga la 2 ore, trecem la un regim uman pentru amandoi".