mardi 28 juin 2011

Intalniri de gradul ics I

D-abia ce-am ajuns la Timisoara si ni s-au limpezit timpanele de urletele din avion, ca am avut chef de o bere locala si am plecat la terasa. Duminica seara tarziu ca ziua nu-i indicat sa umbli pe suprafata soarelui, cica te arde intens.

Am ajuns pe o terasa din centru si imi pregateam discursul in caz de chelner recalcitrant care se uita urat la tine ca il trimiti dupa meniu recte un dus-intors in plus ca tu nu stii ce vrei exact, poate berea locala nu-i totusi cea mai buna alegere. Am ramas cu vorbele pe limba cand gagicuta imi zambeste si imi zice 'imediat'. Cum naiba...se intoarce, iar cu zambetul pe buze: ceva nu-i in regula, mai bine iau o bere la sticla, nu cumva sa ne fi pus gand rau sau cianura de potasiu in consumatie. Vine cu bere in doi timpi si trei miscari (sa fie cerut oare o bere cu capac dublu?!), se scuza ca pune beuturile vecinilor pe masa noastra (WFT?!?), ne lasa berile, ne zice 'sa aveti pofta' si pleaca. Tulai, ceva clar ii deranjat pe terasa asta, ma uit in jur, locuri cacalau, sa plecam, sa nu plecam, nu plecam.

Si o tine tot asa, intr-un zambet si o multumire pana terminam, ca am mai luat un rand, ca sa fim siguri ca nu zambeste numa' asa, de forma. La sfarsit, NE ADUCE RESTUL...ierea sa fac apoplexie tripla cu baipas integrat, mai ales ca acu simteam nevoia sa ii las si ceva banuti drept multumire pentru ca nu ne-a vrut moartea. Na, de atunci nici nu am mai vazut-o pe terasa aia, motiv pentru care beam bere de la colt acasa la noi. Nu poti sa stii niciodata cum ii cu cianura aia.

In al doilea rand, am plecat sa depunem actele la primarie ca sa ii transcrie certificatul de nastere lu' asta ultimul. Sigur au dat cu parfum de camera cu cianura de potasiu, special 'oameni care intreaba chestii', care nu ii afecteaza pe functionari. Era sa pic de pe scaun cand mi-a raspuns frumos a doua oara la aceeasi intrebare, mi-a dat un pix sa completez 5 hartii (MI-A DAT EA UN PIX!!!), m-a intrebat daca mama mea venise sa intrebe despre acte, am zis ca da, mi-a urat numai sanatate si la bibili la fel, si mi-a multumit cand am inchis usa, ca era curent. Cum efectele otravii de plutea in aer nu s-au vazut imediat, m-am intors la aceeasi madam sa intreb daca e gata transcrierea. DAAAAAR, am pierdut hartia cu numarul de ordine si nu aveam la mine nici un act de identitate, ca haladuisem prin oras (am prins mai putin de patrujcinci de grade la umbra si am zis sa profit o tzar). Tremuram toata cand m-am prezentat la madam, am intrebat intr-o doara, facandu-ma ca totul e in ordine din punct de vedere al justificarii cine naiba sunt si eu de vin sa pun intrebari. Imi da frumos registrul, ma roaga (ROAGA!!!) sa caut numele si sa vad daca e trecut ceva acolo. Nu. Ii cer frumos o hartie sa notez numarul, imi zice 'DA, POFTITI, UITATI SI UN PIX', imi explica ce si cum cu cand ii gata si in ce conditii, am uitat totul de emotii, i-am dat pixul inapoi, multumit, urat o zi buna si fugit afara, sa nu sangerez pe nas de la chestia aia din aer. Si sa nu mor, normal.

A, si inca una: am fost la dentist. Dupa ce am fost la dentist in Franta si mi-a propus sa renunt la 90% din salariul meu lunar care pe vremea aia nici nu il aveam, in schimbul unei coroane. Asta eram sigura ca nu vrea sa ma omoare, ci imi doare numai binele. Si cum era ea politicoasa asa, am purtat o conversatie super interesanta, eu cu anestezie si cu tzava aia care suge scuipatul in exces, ea cu intrebarile care necesitau un raspuns in fraze complexe cu cel putin 5 subordonate, cum ar fi: 'si cel mare, e cuminte?', 'nu-i prea greu cu 2 copii asa mici?' etc etc.

Deci, cum ziceam, era cat p-aci sa ma tem iar pentru viata mea cand dentista asta de la noi ma intreba doar 'doare?' si eu scoteam sunetul ala gutural, antonimul lui 'ihi', ca nu ma durea nimic.

Noroc ca in avioanele spre inapoi chelneritele de inalta altitudine au fost destul de scarboase, desi nemtoaice, si asa m-am convins ca nimeni nu imi vrea raul la urma urmei. Daaar...urmeaza imediat partea a doua a povestilor cu teme morbide.

2 commentaires:

Dan a dit…

Mai amâna un pic partea a doua ca sa aiba timp sa digereze bine partea întâia mâncatorii de români

Ioana a dit…

Partea a doua ii d-aia neaosa, clasic, ca sarmele de craciun :)

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...