mardi 25 octobre 2011

O venit vacanta-n Franta

In penultima zi de scoala era sa fac apoplexie urmata de moarte clinica: aia de a patra au fost...normali: au ridicat mana, au rapuns cuminti, au invatat lectiile, au stat ca niste oameni cu scaun la cap toata ora. In ultima zi de scoala am zis ca le servesc eu o apoplexie urmata de moarte clinica, parca aveau o tona de scarmuci in cur, cand a sunat, deja jumate erau pe hol.

M-am certat cu unu' de-a patra ca i-am scris in carnet ca nu copiase lectia cum trebe, desi insistasem sa scrie tot, cu fonologie in rosu, nu a facut nimic. Nu ca ar fi un geniu care stie sa zica "married" si "lived" de unu' singur, ca m-am saturat de "maried" si "laived", cu accent pe ultima silaba, normal. Mai si il apuca pandaliile, ca "fais ton truc de meuf, putain, mets ton mot" samd. Raport urgent la directorul adjunct, dupa consultarea cu diriginta lor. Numa' nervi. Noroc ca mi-am uitat geanta cand am iesit val vartej de prin scoli, hai inapoi din statia de autobuz, am scapat autobuzul, am stat inca un sfert de ora dup halalalt, am ajuns acasa cu 45 de minute mai tarziu, ca normal, in primul tramvai nu am incaput.

Imi zisese mie tutoreasa ca tre' sa ii iau incet, cu chestii de baza, da' cine naiba sa isi inchipuie ca dupa 7 sau 8 (ooooooopt) ani de engleza nu stiu NIMIC. Cand zic nimic, e nimic. Nu ar putea nici sa strige ajutor daca vreodata au nevoie, cine ar sari urgent la unu' care striga "eeelp"?. Fac eu niste intebari cu ei, la trecut, si dupa cam patrujcinci de minute, ala din fata mea ma intreaba "ce-i aia 'did'?". Reexplic, cu exemple, conchide "j'ai rien compris". No bine.

Sambata am dormit de la 9 dimineata la 11 si dupa aia de la 1 la 3. Seara la opt jumate sforaiam. Duminica, dupa meci, ca nu am putut sa ratez mutra consortului de "na, iar am luat-o-n gura ca niste falnici franceji ce suntem" am mai tras o tura de la 2 la 4. Luni, siesta la pranz, ca piticu' are bronsita, deci duminica noaptea am fost de servici la sters muci si tinut respectivul in brate vertical, ca orizontal isi scuipa plamanii. Azi mai putin.

Ieri am avut meci si cu Victor, ca isi gaseste niste momente cheie sa faca tampenii, de exemplu cand ii dau biberonul lu' fraxu si nu pot sa ma misc. Dadea in sus si in jos de butonul de la calorifer, si eu urlam linistita la el de pe fotoliu. Imi face semn cu mana ca "stop" si din gura "taci, taci, nimic". Nu stiam daca sa rad sau sa continui cu urletele, asa ca l-am pus pe ala micu' pe jos si l-am tras de langa calorifer. S-a dus la usa si a inceput sa o tranteasca de perete. Si tot asa. In continuare avem meciuri cand sa isi puna haine noi: nu vrea, se tavaleste pe jos, urla ca nebunul. Nu ca as vrea eu sa ii pun nu stiu ce, i-am luat exact aceleasi polare ca anul trecut, nu vrea si pace. O lasa mai moale cand zic ca is de la varu-su, Cayden. Tot vine acu' de la "Cay". Asa am putut sa ii schimb papucii de casa si sa il fac sa poarte fular, ca la cat tuseste si alearga, daca nu are fular putem merge direct la doctor dupa ora de "relaxare" in parc.

Acu' asta micu' face greva somnului, urla preventiv cum ma apropii cu el de camera, m-am intors deja din drum de trei ori. Si asta e doar inceputul "vacantei". Noroc ca nu-i lunga tare.

dimanche 16 octobre 2011

Getting your message through...

in the most spare-your-audience-some-time-friendly fashion, or other ways.

Other ways: you have something to say, you believe someone gives a damn about it and it is worth discussing it for more than 5 minutes. In the end, you hope your audience will do something about the topic they have just heard and that it will stay with them for more than the time it takes to turn around and see to their own business.

You have to be neat and tidy, yet straightforward and precise, so that you hit the right chords. You can start by building a thesis statement, which contains the subject of your speech/discourse. You then should prepare at least 3 topic sentences, to develop the subject in more detail. Examples and illustrations should follow each topic sentence, to gain credibility and convince your audience you're not just ranting away.

The conclusion should reiterate the thesis statement, but in a slightly different manner so as to open new ways of pondering over things.

...OR you can just tell the truth. See Dexter's speech following Batista's gibberish about religious matters:

"Look, I know this is a little bit basic, but how do we know there really is a God?" Dexter asks, "you know, so I can explain it to Harrison."

"Honestly, when you really get down to it, it's all about faith," Angel says. "It's something you feel, not something you can explain. It's very hard to put into words."

Dexter in his head: Because it makes no sense.

Dexter aloud: "Thanks, Angel. You've really made it all much more clear."

vendredi 14 octobre 2011

Probleme tineresti

Am un fatfrumosgreuceanuharapalb intr-una din clase, cu un cap mai mare decat mine, daca il vedeam pe strada ii ziceam mesio nu alta. Mai, si are tanarul asta plin de probleme, nu stiu ce, dar face pe ala care duce toata lumea asta pe umeri si inca fo doua planete. Si gagica aia care nu tace din gura o secunda (nu aia cu tzatze mari) ii tot ia apararea, si aproape ii dau lacrimile cand imi zice sa nu ii scriu aluia in carnet ca nu face nimic numai se scarpina pe gambe la ore. Sa-l mai iert o data.

Mereti, mai tinerilor, cu problemele voastre d-acisilea. Asa li se pare de interesant ca li se despart parintii sau mai stiu eu ce cacat care ii face "mai deosebiti" si surfeaza pe valul asta cu nesimtire, chiar daca in fond nici nu-i intereseaza de parinti. Isi arata slabiciunile exact atat cat sa le intrevezi dar nu mai mult, sa le tot plangi de mila in secret, ca stii ca are o problema, dar "nu o face cunoscuta". Nu o pula. Se da el mare scula pe bascula si pleaca de la ora ca i-am cerut sa imi arate carnetul cand intra in clasa, ca asa daca nu il are se duce sa ia hartie de la aia care ii dau hartie, si eu il pun in intarzaiere. Daca il las fara carnet, si am nevoie de el in ora, tre' sa il trimit cu un alt elev sa ia hartie cum ca n-are carnet de la aia care ii dau hartie ca nu are carnet. Am zis ca e mai scurta prima varianta si mai putin deranjanta, plus ca la trei intarzaieri au o ora de pedeapsa. Si iac-asa cand i-am cerut carnetul s-a ofensat public si a plecat catre iesire, aratand cat e el de nervos pe "sistem" si cum isi baga piciorul in reguli. Azi era convocat la aia care ii cearta pe elevii nesimtiti si nu a venit la scoala. Nu cred ca din cauza mea, ca i se rupe ca imi cere scuze de fata cu aia care il cearta.

Atata incearca sa faca pe normalii si nu prea in acelasi timp, ca e bine sa fii ca restul, dar si sa iesi in evidenta (de cele mai multe ori cu cacaturi, bineinteles), ca la un moment dat cred ca chiar ajung sa creada ca is cei mai speciali si ca pot sa isi permita orice, fiindca "au o problema". Asta e mantra celor care sunt in lipsa de idei originale si totusi nu vor sa para imbecili(i care sunt).

Daca ar putea urmari mai mult de doua cuvinte monosilabice in engleza, le-as zice la toti cautatorii astia de atentie ce-i zice Walt lu' gigi ala de-l intalneste la radiografia pentru cancer (cum care Walt, Walt din "Breaking Bad"):
Gary: It's like what they say: man plans and God laughs.
Walter: That is such bullshit.
Gary: Excuse me?
Walter: Never give up control. Live life on your own terms.
Gary: Yeah, no, I get what you're saying, but, uh, cancer is cancer.
Walter: To hell with your cancer. I've been living with cancer for the better part of a year. Right from the start, it's a death sentence. That's what they keep telling me. Well, guess what? Every life comes with a death sentence, so every few months I come in here for my regular scan, knowing full well that one of these times - hell, maybe even today - I'm gonna hear some bad news. But until then, who's in charge? Me. That's how I live my life.

mardi 11 octobre 2011

Jesus don't want me for a sunbeam...or do he?

Sometimes it's just so good to take a plunge into the moment and not think about the why and where and how and what and when. What's with this never ending race for meaning and for putting things together and finding comfort in the stupidest reasonings. Sometimes (most of the times, I daresay always) things are just the way they are because they are like that. We are nibbling at details and meanings and feelings and a intricate web of shoudacouldawoulda and then at an Advil to be able to deal with the whole shit.

I was riding that long long train from the suburbs to Paris for a long long time, and stumbled upon good ol' Kurt. And I felt sorry for him, well, actually not for him, I felt sorry he had to cut deep into things and too much into himself looking for something (or not) and he just came to the end of everything too abruptly. Or at least this is what I like to imagine. Maybe if it weren't for his life ending too soon (as if there's a standard duration of life and whoever does not reach at least 60 is "too young to die") I'd have listened to this song differently, but now it's just something that goes well with whatever is going on in my brain and words can't spit it out. I count on that accordion to do it instead of my grey matter, which is sometimes awfully lazy.

And now, obviously, I'm missing the right words. Instead of an ode to the one who just sits there and has the weight of the world on his shoulders, I actually feel sorry for myself. Coz I'm not sure this is exactly what I was meaning to say...anyways, our Kurt is translating my thoughts into something I'd have to translate back and see if it makes any sense. Oh, yeah, I forgot, I wasn't looking for sense, just a nice song to replay and replay and replay and stay trapped in those lingering sounds and that dirty train. It is however sad he let "life" get the better part of him.

lundi 10 octobre 2011

Bref

Am dat de ceva fain pe Canal+, ni un episod, poate va place:


Nemtii si ciresele de cauciuc

Care-i chestia cu povestea asta: cand ne-am adunat noi trei sferturi de apartament si juma de pivnita sa plecam la Timisoara in vara asta, am uitat tetina lu' piticu' mic. Avea el una in forma de ceva, nu mai stiu ce, creca reciclata de la fraxu, ca Victor nu a vrut tetina, dar ii luasem una, ca speram sa urle mai putin cu ea (nu a fost cazul, dar asta e alt subiect).

Si cand ajungem la Munchen pe aeroport zic eu "hai sa ii luam o tetina, ca ajungem seara tarziu si poate nu adoarme fara ea". Intram in farmacia aeroportuara, luam ce gasim acolo, fara sa ne uitam prea mult la marca alea alea, erau mari, in forma de cireasa si de cauciuc. Nu au fost probleme cu ele, pana cand una s-a gaurit si a doua a inceput sa faca niste bulbuci mici pe ea, semn de "check engine", ba chiar "cumpara alta". Si ma apuc eu sa ii iau tetine de aici, care mai de care mai fiziologice, mai mari, mai mici, mai plate, mai ne-, mai nu stiu cum, in total cred ca am luat cel putin 10 (vin in pachete de cate doua). Le scuipa cum le baga in gura. Problema e ca nu adoarme fara ele. Ziua sta si fara, in carucior adoarme fara ele, dar in pat la sieste, nu. Na, nu ma mai intind, pe scurt, nu scria nici o marca pe ele, nu le-am gasit pe amazon (m-am uitat la 26 de pagini de tetine, nici una in forma de cireasa), gata, panica plus eventual o hiperventilatie, cum naiba sa nu mai doarma, cand abia a inceput sa bage soamne de la opt la opt.

Si imi vine mie o idee, sa caut farmacia aia de pe aeroport, sa ii rog sa imi trimita tetine. Trimit un mail joia trecuta, zic nu aveti tetine din alea cireasa, zice ba da, zic nu-mi trimiteti si mie 4 ca sunt bune izolante de timpane, zice da, zic uite adresa, zice maine le trimit, zic mersi, azi ajung, zic iar mersi. No, daca asta nu-i eficienta nemteasca, nu stiu ce este. Uite-l si pe amatorul de cirese cu obectu-n bot. Monika de la farmacia de pe aeroport zic ca e cea mai tare.


vendredi 7 octobre 2011

Se-ngroasa gluma

Am incercat mereu sa-mi imaginez o gluma obeza, in forma de omulet Michelin, cu ceva celulita si colacei pe ici pe colo. Poate si umpicut bulimica. Ma rad singura ca o din aia care se rade singura. M-am mai ras iar singura ca am vazut o cautare pe internet dupa "cum ii zice la ala care inchide automat usa" si persoana respectiva a dat peste blogul meu. Ce naiba ii ala care inchide usa automat? A, cu ocazia asta mi-am mai adus aminte de cuvinte care ar trebui inventate, de exemplu, cum ii zice la cand oamenii fac coada la check-in-ul de la aeropoarte si se invart printre stalpii aia cu curele legate de ei. Se "melcesc"? Se "labirintesc"?

Ma rog. Am terminat asadar prima luna de scoala, tutoreasa m-a vazut ce fo 5 ori, eu pe ea de 3 ori, ca marti cand m-am dus special la scoala de la 11 ca sa asist la cursul de la unu jumate al ei a uitat sa imi zica de schimbarea de orar, si ca ora se mutase de la 9. Mirific. Partea pozitiva e ca l-am ascultat pe consort si i-am aratat ce pregatisem pentru saptamana asta, si normal, a schimbat mai totul, inclusiv o chestie pe care o fotocopiasem in 40 de exemplare. Se la vi. Da' macar acum stiu cam in proportie de 13,589% ce trebuie sa fac conform metodologiei in vigoare. Mi-a taiat craca de sub picioare o data saptamana trecuta, ca facusem ceva prea greu pentru ametitii din ultimul an si ca nu-i destul de "comunicativ". Ca erau cuvinte ca "undernourished" si ca astia habar n-au sa zica mai mult de o silaba la rand, daramite "undernourished". Dar fiindca era asa ciudat, l-au scos de atunci la fiecare curs, si unii il si pronuntau (aproximativ) inteligibil. Ieri i-a placut de mine, ca s-au pus pe lucru si ca i-am certat ca nu au pronuntat cum trebe.

Una din clasele de a treia s-a pus pe treaba, chiar nu ma asteptam de la ei, ca is 29 si destul de greu stapanibili. Azi aialalti de a treia au inceput sa se miste si ei, ca lipsea mister pister ala de se crede buricul si care atat nu face nimic, ca nimeni nu face nimic (se mai scarpina din cand in cand prin parul de pe picioare, dar aia e extracuricular). Am avut mai putin impresia ca ma aflu intr-un azil de alzheimeristi nonagenari, am dat chiar un noua din zece pentru lectie invatata cum trebe.

Ultimii de a patra pe care i-am avut azi de la 2 jumate pana la 4 jumate mi-au distrus ce mi-a mai ramas din coardele vocale. Nu au tacut o clipa, si sunt sigura ca ala de rade ca idiotul si se trezeste vorbind singur (si tare, si prost) are ceva probleme la cerebel. Chiar din ultima banca a reusit sa o enerveze pe singura care lucreaza mai bine, de sta in prima banca, langa mine. Tutoreasa imi zice ca clasa de am vazut-o azi is "sinistratii" ei, ca is ca ai mei. Mda. Au ascultat-o pe asistenta de engleza vorbind nush cat despre ea si familie si Leeds, si au scris un rezumat de cel putin 10 fraze, si cica is "sinistrati". Sunt convinsa ca mi-au dat clasele cele mai naspa, nu mai e urma de indoiala. Am vorbit cu alta colega, sa vad daca nu pot asista la cursurile ei cu din astia care nu stiu ce e aia "did", si imi zice ca nu are asa ceva. Deci e sigur.

La aia micii micii m-am dat ca la carte. Un sunet n-au scos primele dooj de minute, dupa aia potopul. Am luat acasa posterele de sfarsit de secventa sa le corectez, au inteles fix nimic din ce ar fi trebuit sa faca. Era (destul de) clar "luati fraze din caiet, despre scoala, Paris si voi insiva, lipiti poze sau faceti desene blablabla". O gagicuta (draguta, na, nu-i vorba) mi-a lipit o poza cu Eiffel-ul si cinci cu ea. Data viitoare o sa le dau un numar de cuvinte sub care sa nu prezinte nimic la corectat (desi asa, cu cate 2-3 fraze pe poster, e super usor de verificat), ma simt cam prost, ca nu prea stiu cum sa ii iau pe astia micii, is atat de bebei, tre' sa le dau totul si inca mai sunt surprize dupa aia. A, la control cu "have / has got" le-am zis sa imi scrie 2 fraze cu "ce que TU as / n'as pas" acasa si in loc de "I have got", sunt care au scris "You have got". Trebuia sa le fi scris "I" ca inceput de fraza. Cei mai simpatici au fost aia care au scris de doua ori "has got" pentru "she" si de doua ori "have got" (ca le cerusem 4 fraze pentru "Mary"). Probabil se gandeau ca ii plictisitor "she has" de 4 ori si sa mai schimbe.

Daca nu le dau teme, nu fac nimic acasa, daca le dau, imi ia o eternitate sa le corectez, imi strica derularea normala si iar ramane cacalau nefacut in clasa pe care il tarasc pana la cursul urmator cand nu invata si nu fac nimic din ce le-am cerut sa faca singuri, si tot nu fac nimic la sfarsit. Imi calculez fiecare minut, cum depasesc cu trej de secunde ceva, cum se strica totul, ca iau in calcul si timpul cat ii cert ca nu fac treaba, si ca pentru o activitate de 5 minute, dupa cam 4 minute incep sa isi deschida caietele si sa lipeasca fisele, si dupa aia imi zic ca nu au inteles ce sa faca, da au foile fain lipite in caiet. Tre' sa termin cu cel putin 5 minute inainte de pauza, prima parte imi ia cam 20 de minute, pana intra, pana nu isi gasesc locurile, pana nu scot carnetele pe masa, pana ii mai scol o data in picioare ca nu tac din gura, pana scot caietele sa repete lectia, pana raspunde cate unul-doi maxim si fac corectura la tabla. Timpul practic de curs nou e cam de 25 de minute. Ma adaptez si reusesc sa fac ce mi-am propus dar daca nu ar trebui sa ma intrerup de atatea ori ar merge si mai repede si mai bine. Se la vi. Daca termin anul asta si ma titularizeaza, de la anul cer sa lucrez numai 50%, ca ii sinucigasa misiunea cu opspce ore de predat si doi pizdicei acasa.

Asa arata asadar gluma ingrosata, care este.

jeudi 6 octobre 2011

Banc cu (mult) sex

- Bai Ioane, ce-ai facut aseara?
- Mei, Gheo, m-am angajat intr-un act sexual, cunoscut de asemenea ca și copulație. Uite cum sta treaba: el se referă de obicei la momentul când organul reproducător masculin intră în organul reproducător feminin.Cele două entități pot fi de sex diferit sau același sex, sau pot fi hermafroditice, cum este cazul melcului. În ultimii ani, penetrarea organelor non-sexuale (sexul oral, sexul anal) sau de către organe non sexuale (penetrarea cu degetele sau cu pumnul) au fost de asemenea incluse în definiție.Tradițional, actul sexual a fost văzut ca punctul culminant al tuturor relațiilor sexuale dintre bărbat și femeie. Împerecherea este termenul cel mai des folosit pentru a descrie actul sexual dintre animale (altele de cât oamenii); pentru cele mai multe, împerecherea are loc în timpul ciclului de călduri (cea mai fertilă perioadă a femelei), ceea ce crește șansele de împregnare. În ciuda acestui fapt, bonobonii, delfinii, și cimpanzeii se împerechează cu femela chiar și atunci când nu este în călduri sau practică acte sexuale cu parteneri de același sex. De cele mai multe ori, oamenii fac sex din plăcere. Acest comportament în animalele menționate mai sus este probabil tot pentru plăcere, ceea ce întărește legăturile sociale.
- Hahahahahahahahahahahahahaaaaa, mai Ioane, ce m-am cacat pe mine de ras...

Voi nu? Ei na, cum se poate? Nici macar un pic? Probabil ca va vine sa ii omorati pe aia care se angajeaza in astfel de activitati cu parteneri de acelasi sex. Nu va vine sa le faceti nush ce, stiind ca activitatile astea se practica in intimitatea camerei lor? Cum, nu va deranjeaza nici macar asa putin, ce fac altii sub cearsafuri?

Barbatii sunt niste "armasari"si femeile "curve" cand executa un act sexual, nu?...ba da, zice clar in definitie, e pe wikipedia, ce naiba. Oribil, ce porcarii mai fac si oamenii astia. A, oricum a nu se practica inainte de a avea in buzunar actul roz de la primarie unde zice ca statul va declara familie pentru plata impozitelor. Cum de ce, de aia. Nici copii nu se dau spre adoptie persoanelor care sunt interesate de persoane de acelasi sex, se stie ca orfelinatele sunt focare de moralitate si de seriozitate, toti cei care le-au trecut pragul oameni au iesit, nu d-aia care starnesc rasul alora civilizati.

Si cu MO RA LI TA TEA cum ramane? Asa si trebuie, sa nu se practice activitati din astea extracuriculare decat cu scopul precis de a procrea, in rest e de rasul lumii si pentru ele merita reintrodusa pedeapsa cu moartea ...tot nu sunteti pe spate de ras sau indignare? A, n-am zis inca "vagin" sau "penis"...nici macar pe burta? Umpicut asa? Daca zic "cot" sau "calcai", normal ca nu cadeti lati de ras, doar nu folosim coatele sau calcaiele ca sa ne reproducem sau sa (ne) producem placere, deci radeti, ce naiba, am zis "vagin" (a doua oara).

Incredibil.

dimanche 2 octobre 2011

Si cu barbatii cum ramane?

Asta micu mare a facut 2 ani acu 2 saptamani. Am chemat famelia franceza si pe mama (ma rog, am strigat-o sa iasa din camera cand au inceput sa soseasca oaspetii). Am comandat un tort de ciocolata neagra cu zmeura, ca mie nu-mi prea place ciocolata neagra, dar ii place lu' ala micu' a lu' sora consortului, care nu l-a mancat ca era cu roz de zmeura in el, nu numai negru si amar.

Victor s-a indopat cu chipsuri si carnati cu alune si a varsat un pahar de suc pe el, ca nu mai vrea sa bea decat din paharul cu nush ce fete colorate, singur fara ajutor. A primit un tren pe sine de lemn, cu care s-a jucat vreo juma de ora, dupa aia a mai luat un pahar de suc. Cu sinele il mai executa in tartacuta pe Philippe cand asta din urma se catara pe ele si baleaza pe gara. Calul de lemn a disparut, la fel si un copac. Mai are ceva carti, pe care tre' sa le tin departe de Philippe ca a inceput sa bage tot in gura, rasfoitul ii face placere, si il calmeaza si gastronomic. Ieri a ros o juma de bilet de tramvai pana mi-am dat seama ca-i suspect de linistit in coltul lui.

A mai primit si niste vase de plastic, cu tacamuri foarte multe si mici care acum stau prin toata casa, mai ales sub canapea, pe unde aud si locomotiva trenului din cand in cand, ca ii place sa o bage pe o parte si sa o astepte sa iasa pe aialalta. Azi nu a mai iesit, a ramas intepenita in perete. Cu ocazia asta am dat cu aspiratorul si dupa canapea. Am mai dat si pe sub covor, ca a dezvoltat o noua activitate preferata, bagatul sub el si salutat publicul: "baibai pa orvoaaar". Toate astea pe o caldura de care nu am avut parte nici in august nici in iulie, 28 de grade au fost de o saptamana, nici urma de nor. Ma apuca depresia de atata caldura si soare, nu am nici garderoba de vara pentru scoala, ca mi-am luat cizme si pulovere.

Philippe a inceput sa colinde apartamentul in coate (de unde urgenta datului cu aspiratorul), ii place la firele de la lampa, la prize si sa scoata carti din biblioteca. Victor nu mai scoate carti, se urca pe rafturi direct (noroc ca le-am legat de pereti). Philippe a inceput sa manance piureuri la pranz, Victor nu mai mananca mai nimic in afara de macaroane, cartofi, nuggets, cuscus si orez natur. Nici nu inceraca sa vada daca altceva nu i-ar placea, stramba din nas, zice "nu" si pleaca.

Am inceput sa le fac baie impreuna, asta micu' sta intr-un scaunel de plastic si da din picioare ca un nush ce care da din picioare in apa tot timpul, Victor il cearta si pleoscaie si mai tare, dupa ce termin cu baia lor, nu mai am voce. Consortul a avut ideea geniala sa le fac eu baie la amandoi ieri, ca el sa duce sa nush ce. De obicei fac baia dubla cu mama, eu il scot pe unul, ea pe alalatul, acu eu ce sa fac cu ei amandoi? L-am scos pe Philippe, ca deja urla, Victor a mai stat si a inceput sa goleasca apa pe jos, cu o sticla cu castane in ea, ca are o tona de castane prin casa, de unde si in sticla de baie. Ma rog. Dupa baie, ritualul cu Victor e: se pune in cur pe covor ca sa il sterg, dar nu inainte sa facem cucu bau cu prosopul de cel putin 10 ori, dupa care fuge gol prin casa, urla ca nu vrea sa il imbrac, il usuc pe jumate pe par dupa aia iar o tura de alergat prin casa, dupa care cad lesinata pe canapea. Sau pe unde ma gasesc in momentul respectiv.

Azi cand faceam curat, am vrut sa misc planta: nu se misca din cauza de olita, ca se joaca Victor cu ea si cu legourile, le pune in olita ca sa le imprastie mai cu spor, ca unul cate unul nu merge destul de repede. Oare cum fac oamenii normali cand ii invata pe astia micii sa faca la olita, ca eu nu-mi inchipui. Il intreb daca a facut caca, zice "nu", daca vrea sa faca, zice "nu" (oricum, orice il intreb tot "nu" raspunde), cum sa stiu cand sa il pun pe ea, ca niciodata nu face in acelasi moment, azi nu a facut deloc. Mai avem un an ca sa il invatam, sunt sigura ca o sa reusim, ca altfel nu ni-l ia la gradinita.

Nu ca i-ar face mare placere in colectivitate, la cresa cica urla de cand il duce pana pe la tarziu, si de la cand se scoala pana cand il iau, la 4. Da, m-am laudat ca ii sociabil alea alea, dar se duce numai o zi pe saptamana, poate de-aia, cand am facut adaptarea s-a dus in fiecare zi timp de o saptamana, si a fost impecabil. Cand sun lunea sa vad ce face, aud acelasi lucru, cu mici variatiuni "nu pot sa va ascund, madam, a fost foarte dificil azi dimineata...si dupa masa, si a dormit numai o ora si nu a mancat mai nimic". Dar din luni in luni, timpul de plans se reduce, ma rog de directoare in fiecare saptamana sa ii mai gaseasca o zi, cica-i plin. Is fo 10 copiluti acolo lunea, si 3 madame in jurul lor, cum plm nu mai poate sa il ia inca o zi, ca banuiesc ca nu or fi trej de ei in restul saptamanii. Sa vedem. Nu renunt la ziua asta, ca ce ma fac cu el la anul cand o sa stea toata saptamana la gradinita, urla cinci zile pe saptamana? Nu ca ar fi ceva exceptional, mama mi-a anuntat ca eu am plans in fiecare dimineata in toti cei trei ani de gradi.

Cam asta ii de pe la noi, scarbos de cald, dar barbatilor le place, si asta-i bine.

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...