dimanche 2 octobre 2011

Si cu barbatii cum ramane?

Asta micu mare a facut 2 ani acu 2 saptamani. Am chemat famelia franceza si pe mama (ma rog, am strigat-o sa iasa din camera cand au inceput sa soseasca oaspetii). Am comandat un tort de ciocolata neagra cu zmeura, ca mie nu-mi prea place ciocolata neagra, dar ii place lu' ala micu' a lu' sora consortului, care nu l-a mancat ca era cu roz de zmeura in el, nu numai negru si amar.

Victor s-a indopat cu chipsuri si carnati cu alune si a varsat un pahar de suc pe el, ca nu mai vrea sa bea decat din paharul cu nush ce fete colorate, singur fara ajutor. A primit un tren pe sine de lemn, cu care s-a jucat vreo juma de ora, dupa aia a mai luat un pahar de suc. Cu sinele il mai executa in tartacuta pe Philippe cand asta din urma se catara pe ele si baleaza pe gara. Calul de lemn a disparut, la fel si un copac. Mai are ceva carti, pe care tre' sa le tin departe de Philippe ca a inceput sa bage tot in gura, rasfoitul ii face placere, si il calmeaza si gastronomic. Ieri a ros o juma de bilet de tramvai pana mi-am dat seama ca-i suspect de linistit in coltul lui.

A mai primit si niste vase de plastic, cu tacamuri foarte multe si mici care acum stau prin toata casa, mai ales sub canapea, pe unde aud si locomotiva trenului din cand in cand, ca ii place sa o bage pe o parte si sa o astepte sa iasa pe aialalta. Azi nu a mai iesit, a ramas intepenita in perete. Cu ocazia asta am dat cu aspiratorul si dupa canapea. Am mai dat si pe sub covor, ca a dezvoltat o noua activitate preferata, bagatul sub el si salutat publicul: "baibai pa orvoaaar". Toate astea pe o caldura de care nu am avut parte nici in august nici in iulie, 28 de grade au fost de o saptamana, nici urma de nor. Ma apuca depresia de atata caldura si soare, nu am nici garderoba de vara pentru scoala, ca mi-am luat cizme si pulovere.

Philippe a inceput sa colinde apartamentul in coate (de unde urgenta datului cu aspiratorul), ii place la firele de la lampa, la prize si sa scoata carti din biblioteca. Victor nu mai scoate carti, se urca pe rafturi direct (noroc ca le-am legat de pereti). Philippe a inceput sa manance piureuri la pranz, Victor nu mai mananca mai nimic in afara de macaroane, cartofi, nuggets, cuscus si orez natur. Nici nu inceraca sa vada daca altceva nu i-ar placea, stramba din nas, zice "nu" si pleaca.

Am inceput sa le fac baie impreuna, asta micu' sta intr-un scaunel de plastic si da din picioare ca un nush ce care da din picioare in apa tot timpul, Victor il cearta si pleoscaie si mai tare, dupa ce termin cu baia lor, nu mai am voce. Consortul a avut ideea geniala sa le fac eu baie la amandoi ieri, ca el sa duce sa nush ce. De obicei fac baia dubla cu mama, eu il scot pe unul, ea pe alalatul, acu eu ce sa fac cu ei amandoi? L-am scos pe Philippe, ca deja urla, Victor a mai stat si a inceput sa goleasca apa pe jos, cu o sticla cu castane in ea, ca are o tona de castane prin casa, de unde si in sticla de baie. Ma rog. Dupa baie, ritualul cu Victor e: se pune in cur pe covor ca sa il sterg, dar nu inainte sa facem cucu bau cu prosopul de cel putin 10 ori, dupa care fuge gol prin casa, urla ca nu vrea sa il imbrac, il usuc pe jumate pe par dupa aia iar o tura de alergat prin casa, dupa care cad lesinata pe canapea. Sau pe unde ma gasesc in momentul respectiv.

Azi cand faceam curat, am vrut sa misc planta: nu se misca din cauza de olita, ca se joaca Victor cu ea si cu legourile, le pune in olita ca sa le imprastie mai cu spor, ca unul cate unul nu merge destul de repede. Oare cum fac oamenii normali cand ii invata pe astia micii sa faca la olita, ca eu nu-mi inchipui. Il intreb daca a facut caca, zice "nu", daca vrea sa faca, zice "nu" (oricum, orice il intreb tot "nu" raspunde), cum sa stiu cand sa il pun pe ea, ca niciodata nu face in acelasi moment, azi nu a facut deloc. Mai avem un an ca sa il invatam, sunt sigura ca o sa reusim, ca altfel nu ni-l ia la gradinita.

Nu ca i-ar face mare placere in colectivitate, la cresa cica urla de cand il duce pana pe la tarziu, si de la cand se scoala pana cand il iau, la 4. Da, m-am laudat ca ii sociabil alea alea, dar se duce numai o zi pe saptamana, poate de-aia, cand am facut adaptarea s-a dus in fiecare zi timp de o saptamana, si a fost impecabil. Cand sun lunea sa vad ce face, aud acelasi lucru, cu mici variatiuni "nu pot sa va ascund, madam, a fost foarte dificil azi dimineata...si dupa masa, si a dormit numai o ora si nu a mancat mai nimic". Dar din luni in luni, timpul de plans se reduce, ma rog de directoare in fiecare saptamana sa ii mai gaseasca o zi, cica-i plin. Is fo 10 copiluti acolo lunea, si 3 madame in jurul lor, cum plm nu mai poate sa il ia inca o zi, ca banuiesc ca nu or fi trej de ei in restul saptamanii. Sa vedem. Nu renunt la ziua asta, ca ce ma fac cu el la anul cand o sa stea toata saptamana la gradinita, urla cinci zile pe saptamana? Nu ca ar fi ceva exceptional, mama mi-a anuntat ca eu am plans in fiecare dimineata in toti cei trei ani de gradi.

Cam asta ii de pe la noi, scarbos de cald, dar barbatilor le place, si asta-i bine.

6 commentaires:

Oly a dit…

Ooo doaamneee :)) povestile cu aia mici bat la scor pe-alea cu elevi. Toata postarea am oscilat intre "hăhăhăhăhăhă" si "biata de ea, pe cine-o fi omorat intr-o viata anterioara?"
Sporuri maxime! Si gaseste un perete vizibil din casa pe care sa scrii cu litere mari, galbene, "DON'T PANIC!" :) ..am o vaga impresie ca ti-ar trebui asa ceva.

Ioana a dit…

Mda, pe Victor nu il mai ducem la cresa, ca azi cica o urlat asa de tare, ca nu o putut sa-l scoata afara din casa...un motiv de panica in minus, acu' pot sa ma concentrez pe panica de la scoala, ca astia is sub zero farenheit la engleza, inca nu pot sa imi raspunda cum trebuie la "who's missing today" (raspunsul clasic e "no" cu accent frantuzesc, normal)

blomamaind a dit…

eu am inceput "antrenamentul" la olita de cand avea un an.
la inceput olita statea pe cap, pe capul papusilor, statea pusicu' sa faca pipi in olita.. i-am luat din aia care canta cand era pipi in ea. a demontat mecanismul imediat.
dupa ce si-a carat jucariile cu ea prin casa vreun an, cand a facut primul pipi in ea, a fost sarbatoare in casa.
urmatorul pas a fost sa-i explicam ca toata lumea are chiloti, si ca daca vrea sa fie fetita mare, ii pun si ei chiloti, dar trebuie sa faca la olita.
dupa ce-a cautat la desuuri pe absolut toata lumea cunoscuta si necunoscuta, a inceput sa spuna cand vrea la olita.
dar intre pasul 1: pus olita pe cap si pasul 2: facut treburi in olita, a trecut un an si un pic :)
asa ca-ti urez multa rabdare :*

Ioana a dit…

no, ca am scris un comentariu si a disparut.zicem ca o sa astept sa ii vina si sa faca pipi, ca deocamdata stau vagoanele de la tren in ea:)

arakelian a dit…

haha, cu olita... la gradi s-a invatat. Ca a vazut ca altii stau asa. Apoi, varicela ne-a salvat, ca o irita la pempers (aveam 2 ani si 8 luni). Noi, calmi, am zis ca de ce atata graba. E la norma? La cati bani se duc pe prostii, pot sa se duca si pe niste pempersi, ca ce mai conteaza....
Fiecare copil e unic, de obicei baietii is mai rigizi de felul lor (mai greu adaptabili la gradi/oala/scoala). barbati de mici :) Asa ca, relax, pana la adolescenta se impaca cu din astea.

Ioana a dit…

Nici o graba, plus ca mai vad pe una alta cum fuge acasa ca odoru-i gata de caca, prefer sa stau linistita si cu scutecul la cur(ul lui).

La gradi aici nu il iau daca nu face la olita, sper sa faca macar ziua, ca am auzit ca noaptea la baieti e mai greu sa se scoale sa mearga la olita sau buda. Nu am retineri sa ii pun scutesc pana la ce varsta vrea el noaptea (cu masura totusi, nu i-as sterge curul si la 10 ani de exemplu:)

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...