Supravietuire

Prima bucata desprinsa din mine are terori nocturne. De cand incepe sa se ascunda soarele, se invarte prin casa, se joaca cu tot ce nu se juca inainte, ne arata ce face cu o frenezie zabauca, de musca prinsa in mirajul unui bec, intr-o incercare deznadajduita, disperata, de a mai ramane in salon "doua", cum zice el (secunde, minute, ore).

Incepuse sa se trezeasca noaptea in urlete chinuite, mergeam la el si-l trezeam de tot, si adormea imediat. O data l-am luat la noi in pat, invinovatindu-ma la gandul ca asa o sa petrecem urmatorii dooj de ani, cu el intre noi in fiecare noapte. A doua oara a cerut sa stea la el, dar "mama, fais, dodo, peu, lit", atragandu-mi atentia cu o grija deosebita "attition, ici, pique" (mai iese cate un capat de pana din perna si inteapa). Am stat cu el pana a adormit, cu o ureche de-a lui Tedi sub barba, si cu pleoapele zbatandu-i-se din ce in ce mai incet, ca niste evantaie de doamne orientale, care uita sa intretina ritmul mainii, de incarcate ce le sunt gandurile. Rasuflarea ii miroase a lapte, cu gust de biscuiti cu scortisoara.

Cum stateam intinsa langa el, simteam ca bratele mi se transforma in uter si palmele-n placenta, si-l inchideam iar in mine, unde sa nu-l deranjeze nimic, poate doar o bataie mai anapoda a inimii mele.