M-am imbunatatit profesional

De doua ori anul asta, ca o data am bolit si nu am putut raspunde la convocare.

Prima data m-am uitat cam cat timp imi ia sa ajung la unde era imbunatatirea, imi zice internetul transporturilor de aici ca intr-o ora jumate si ceva maruntis is ajunsa. Imi iau bilet pana acolo pentru 2 tramvaie si un RER din statia mea de tramvai, sa nu pierd timpul la RER. N-am pierdut timpul, in sensul ca am coborat o data scarile pana la peron unde am ramas cu biletul in mana, nevrand nicicum sa iasa pe partea aialalta ca sa intru pe peronul din care pleca trenul meu pufaind agale. Urc inapoi la ghiseu, aflu ca de fapt tichetul de tramvai nu merge pe RER, da na, tre'ia sa stiu asa dinainte, asa am inteles din privirea ghiseuarului. Imi da ca a fost totusi dragut doua bilete de test, ca deja platisem dus-intors 10 euro. Ma mai scobor o data catre peron, nu inainte de a-mi baga incetisor pula cand am vazut ca statia mea ii penultima de pe B si trebuia sa astept numai 10 minute dupa trenul care mergea pana in dracu in praznicu' ala.

Stau in tren intelectuala cu kindelu, da nu puteam citi ca se reflecta lumina in el, da stau cu el in maini, ca nu stiu ce sa fac cu mainile in transportul public. Ne face sa iesim din tren pe nu stiu unde, sa trecem in trenul de vizavi.

Noroc ca locul de desfasurare a imbunatatirii era chiar la iesirea din gara. Intru, intarzai evident, ca ora jumate aducea mai mult a doua ore, nu-s singura, normal. Cica azi ne ocupam de o chestie care nu ma interesa de loc, da' oricum nu puteai sti daca te intereseaza din titlul lu' formation ala ca despre ce-i vorba. Am ascultat colega povestind despre una alta pana la 4 cand am zis ca vai nu am inteles ca-i pana la 4 jumate, tre' sa plec acum, bai bai.

La a doua formation a fost diferit, m-am dat jos din tren dupa o ora si un sfert, si am purces in directia total opusa, cam pe o lungime de 10 minute. Ma intorc dupa 10 minute deci, si ma gandesc ca puteam sa intreb si o a doua persoana unde ii strada respectiva, ca prima mi-a indicat din mana dreapta o arie de cel putin 180 de grade imprejuru-i, deci am pornit in directia celorlalte 180 de grade. Ma intalnesc cu un coleg, ca m-am hotarat sa intreb deci, care se ducea si el la formation, si care mergea eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeextreeeeeeeeeeeeem de incet, ca era bolnav de nush ce, deci am facut bucata de drum de la gara la scoala in de trei ori mai mult timp decat normal, prin urmare am intarzaiat.

Formation asta deci era ultima parte dintr-una de 3 parti pentru care primele doua nu am primit convocation. Am stat si eu si am vorbit povesti cu colegii de la masa mea, mi-am mancat senvisul cu salam si unt, banana, biscuitii cu ciocolata, am citit niste documente pe care le stiam deja si am facut niste criterii de evaluare pe care le fac de obicei in clasa si am ridicat ancora. Turna nu cu galeata, numa' cu o galetuta mai mica din aia de faci castele cu turnuri la plaja gen, io imbracata mumos cu cacatii aia de Kickersi in picioare care iau apa daca toarna chiar si cu o galeata mai mica, deci am luat apa. 

Acu in iunie is inscrierile pentru formationuri, cine stie ce alte aventuri senzationale ma vor astepta la anul, nici nu cred ca o sa am rabdare pana atunci.

Reveniri

Normal ca imi vine peste mana sa ma reapuc de scris chestii cand a trecut cacalau de timp de cand le-am lasat balta. Ma simt ca atunci cand te intalnesti dupa o caruta de ani cu o persoana cu care povesteai de toate si ti-e teama ca nu ai de fapt nimic de zis, ca nu poti sa innozi (am cautat cam 3 minute pe internet conjugarea verbului "a innoda", care verb nici nu mai stiu daca se scrie cu doi "n" si imi da rezultate bizare, daca gresesc, fie-va mila) o conversatie de doi bani ca sa ii arati ca de fapt ti-a fost foarte dor de ea.

Ma rog, trec peste dulcegariile stangace de introducere asadar cu stangacie. Revin in forta.

In ultmele luni de cand am mutit pe blog am urlat acasa. Cu odoarele mele ambele, care sunt suportabili cam 3 minute pe zi, nici alea unele dupa altele. Stiu ca nu-i bine vazut sa zici asta despre copii, dar sunt sigura ca o data ajunsi la varsta cand o sa ii aiba pe ai lor, o sa inteleaga ce vreau sa zic. Philippe loveste intr-una copiii la aprc si la ludoteca. Ultima data am plecat cu ei pe sus dupa 5 minute de ludoteca, nu eram chiar in lacrimi, dar nici mult nu mi-a trebuit. Victor urla ca voia trenul, Philippe urla ca voia trenul din mana unui copil, care nu i l-a dat, normal, si i-o trantit cu vagonul in cap. Mi-am cerut scuze de la mama, deja m-am obisnuit si ma rog sa fie una care intelege ca nu pot in curu meu sa-i fac nimic, ca tot loveste. Lovea de cand era bebeu si nu mergea inca, nu inteleg cum o prins obiceiul asta. Loveste si zgarie si mai nou musca. Se duce si ii strange in brate pe parinti si ii paruieste pe copii. Probabil ca oi fi eu o mama aiurea, nu m-ar mira.

Victor s-o mai linistit de cand intelege ce ii zici, nu ca ar face prea des ce ii zici, dar na, parca e mai usor sa duci la capat unele chestii, gen imbracat, ascultat sa nu faca prostii alea alea. Ii place la scoala, in fiecare zi ne intreaba daca poate sa mearga la scoala. O inceput sa inteleaga de gluma, cand ii zic ca nu merge ca-i pedepsit imi raspunde "mais non, maman, tu as glumit". Mai greu e cand "se joaca" cu Philippe in camera si fac chestii, si unu' urla, si alalalt urla, si dupa aia urla si iar urla. Am un al nush catelea simt pentru urletele adevarate, nu ma prezint pentru orice vaicareala, si ma gandesc ca ce pacat ca stam numai la trei, ca daca m-as arunca pe geam nu o sa mi se intample nimic definitiv, probabil o sa sfarsesc ca o leguma in pat in camera mea, si o sa ii aud urland toata ziua. 

Philippe nu se joaca cu jucariile, nici Victor, dar parca nici nu facea atatea prostii. Azi o stors in chiuveta de la baie tubul de pasta de dinti si il incepuse pe ala de crema, cu care se da pe maini si in par, nu stiu de ce. Asta cat eu faceam de mancare in bucatarie si eram suparata pe Victor ca il lovise pe Philippe de-i curgea sange din buza. Mai are un hobby foarte interesant, sa traga apa la veceu, dupa ce deruleaza un sul de hartie igienica si il arunca inauntru. Nu intelegeam de ce se termina hartia asa de repede, voilà. Zilele trecute era in buda si isi dadea cu Glade in ochi si pe par, o golit tubul. Nu era toxic pentru ochi, zicea sa speli bine cu apa rece, l-am spalat. In rest, umbla in bucatarie peste tot, ii place sa deschida sticla de ulei, care nu incape in dulapurile de sus, si sa o goleasaca incetisor in sertar. Se joaca cu multa placere cu telefonul, suna pe cine apuca, si zice "alo". I-a bagat in memorie un sir de cel putin zece "3" si l-a memorat pe ultima pozitie. Cu telecomenzile a lasat-o mai moale, desi le ia de cate cel putin 10 ori pe zi. La fel cu deschis-inchisul DVD player-ului, televizorului, scosul cartilor si ruptul paginilor.

Hazbandul a trebuit sa cumpere de la Ikea un raft de baie sa il punem in coltul de sus departe, ca imi golise jumate din sticlele de gel de dus si sampon, ultima data era plin de spuma in cap si pe pulover, imi terminase samponul anti-par-frizat de 10 euro, care oricum nu ajuta cu nimic parul meu, care e frizat ca dracu, ca nu apuc sa il fac bine cu peria cand ma spal, ca tre' sa fug dupa ei, spalatul avand loc miercurea cand is singura cu ei si duminica, cand consortul nu vrea sa asiste la ritalul respectiv si pleca cu unul, de obicei cu ala care merge singur.

Uf, ce bine e sa te plangi cuiva care intelege.

Mai departe: Philippe se trezeste la 7 dimineata, si vine val-vartej peste noi, in fiecare zi. Victor sta in pat ca un adolescent sambata si duminica, pana pe la 9 (si ceva). Asta-i bine.

Cand respectivul hazband vine acasa si ma plang ca nu mai pot, ma intreba ce au facut, evident, si ma trezesc ca nu stiu sa ii raspund exact, stiu doar ca sa mor io daca am avut 2 minute unul dupa altul linistita. Sigur nu imi imaginam asa viata cu copii, si da, mi-am facut-o cu mana mea, si tot imi vine sa ma plang, ca nu puteam sta linistita sa ud planta aia din salon si sa ma uit la copii in parc. Am trecut deja si de sentimentul de vinovatie pentru ce simt acum, sper sa nu ma afund mai tare, si sa nu trebuiasca sa iau si altceva ca sa pot dormi decat niste chestii de plante fara reteta de la farmacie. Oricum nu functioneaza, dar ma simt si mai rau cand nu le iau, asa, din principiu. 

Noroc cu scoala si cu zilele de terapie prin cumparaturi intense de cacaturi de care nu am absolut nici o nevoie dar care o data cumparate ma fac sa uit intr-un mod bizar de probleme. Uitarea dureaza pana ajung acasa, normal, dar chiar ca uit de toate cand am in plasa un tricou, 4 sticlute de oja, un parfum, doua geluri de dus, o pereche de balerini si un sutien roz fluorescent.

Scriu despre scoala mai incolo, ca am un kindle cu care m-am repus pe calea dreapta a lecturii, nu imi pot imagina viata inainte de kindle. Acu' citesc "Thinking, fast and slow" de D. Kahneman, din ianuarie pana acu am citit:

- Zero: The Biography of a Dangerous Idea - Charles Seife

- Life of Pi - Yann Martell

- How We Know What Isn't So - Thomas Gilovich

- The Demon Haunted World - Carl Sagan

- 50 Philosophy Ideas You Really Need to Know - Ben Dupré

- The Science of happiness - David J. Lieberman

- 50 mathematical ideas your really need to know - Tony Crilly

- 50 psychology ideas you really need to know - Adrian Furnham

- The blank slate - Steven Pinker

- Get anyone to do anything - David J. Lieberman

- Make Peace with everyone - David J. Lieberman

- The rational optimist - Matt Ridley

- A brief history of time - Stephen Hawking

- L'élégance du hérisson - Muriel Barbery

- Si ce livre pouvait me rapprocher de toi - Jean Paul Dubois

- inca o carte de asta ultimul, da am uitat cum ii zice, am citit-o intr-un weekend in Normandie

- Les Catilinaires - Amélie Nothomb

Revin cu vesti despre scoala, acolo e mai calm decat acasa.