lundi 17 mars 2014

Stari de luni

Curcubeu, nu alta. La scoli incepe verde, ca le-am dat alora mari sa scrie un CV de joi pana luni, si au facut un cacat, prea multi dintre ei, dupa ce am analizat un CV, au facut unul in grup pe care l-am corectat si l-am dat inapoi, si azi unii au venit fara el, altii au sarit cu gratie peste partea de activitati din Employment History, si una mi-a dat CV-ul pe care l-au facut in grup marti. Aleia ii dau si eu cu la fel de multa gratie un unu din douazeci, ca daca crede ca scapa cu asa mizerie de gest, se inseala amarnic. Continuu verde cu un grup de 4 din aia mici, care nu au venit azi cu nimic sa joace sceneta Going Shopping for Clothes, desi le-am zis sa aduca maxim doua articole de imbracaminte de persoana, deci ar fi fost 8 pe masa, pe care sa le cumpere / vanda. Au stat toata ora, ca am fost prea enervata sa ma gandesc ce sa le dau sa faca, oricum maine trec primii la evaluare, ca azi a fost pe smileys.

Continuam de fapt verde de azi dimineata de la 7, cand mergeam catre sus si ma injuram finut in gand ca mi-am pus o rochie de vara direct gen, si simteam cele 9 grade pana in maduva spinarii. Toti imi ziceau la scoala ca arat bine, da' nu mi-i frig? Nu, mah, eu is calita, par numai vanata de emotii sau ceva.

Ajung acasa, ma bag in blugi cu sosete de iarna, maieu, bluza si pulover si sub plapuma, si ma apuc de corectat CV-urile alea, care destul de multe is OK, na, imi mai scade verdele, trece catre violet ceva. Mai las 10 pentru maine, ca am o pauza de 2 ore. 

Dupa aia ma pregatesc sa ma duc la primarie, sa termin inscrierea la gradinita a juniorului. Dupa ce-mi cumpar o bluza, normal, ca ajunsesem prea repede, deci ce sa fac, un pic de shopping. Incep sa vad culori mai limpezi, si intru la primarie, unde ultima data nu a fost chiar roz-roz. Ma apropii de ghiseu, era un cuplu mai in varsta in fata mea, isi ridicau pasapoartele. Vine o pitzi din spate si ma ia direct la rost, ca de ce nu stau dupa dunga galbena de discretie, si sa ma duc ca se ocupa colega ei care vorbea la telefon de mine, ca ea ia in primire cuplul. Mi se urca vag tensiunea, ca nu vazusem cacatul ala de dunga, dupa cum a putut constata si madam de-si lua pasaportul, in afara de pitzi insasi, din spatele tejghelei. Ma misc in directia dungii, da' de-a dracu stau cu un picior in fata ei, sa vad daca zice ceva. Eram bine pornita. Imi vine randul, si imi iau nervul in gura, si ii zic frumos, dar cu privirea aia ucigatoare care ii amorteste pe elevi in 2 cazuri din 5 "Pourriez-vous s'il vous plaît être un peu plus agréable...peut être?" Da ea, ca de fapt ii agreabila, ii zic ca nu, nu-i agreabila de loc, si deci am venit pentru o inscriere la gradinita, care ma trimite direct la etajul doi pe liftul din stanga si dupa aia la dreapta. Ajung sus, si incep sa imi imaginez cum cand cobor o sa sara pe mine o haita de politisti care o cred pe pitzi aia ca am agresat-o verbal cu intrebarile mele prostesti. Poate nu a fost o idee asa stralucita sa ii sugerez un grad mai ridicat de agreabilitate.

La etajul doi iau un numar, desi aveam randevu la doua jumate, ma rog, daca tot pusera masina de distribuie numere, sa iau si eu. Mai era o madam care astepta, la un moment dat au chemat-o la un birou, si raman eu pe canapea cu 6 amploaiate care povesteau la restul de 5 ghisee. Am ajuns cu 10 minute mai repede, si am stat acolo si m-am uitat cum defilau numerele pe un ecran, ma intrebam retoric oare ale cui o fi, care o fi suma lor, cel mai mic multiplu comun si cel mai mare divizor comun, daca is divizibile cu 3 sau macar cu 4.

Imi vine randul fix la doua jumate, la un ghiseu din fata, unde cred ca am deranjat discutiile prietenoase ale celor 3 amploaiate adunate in jurul unui dosar, ca de asa priviri si tratament rece din partea blondei cu coc nu credeam ca o sa am parte, desi matematic nu am avut nici un rezultat cu numerele alea, erau prea mari si defilau prea repede, poate s-a prins ca nu-s matematiciana. Eram pregatita pentru runda a doua de observatii in legatura cu agreabilitatea, dar nu mi-a dat ocazia, a fost borderline rece superior politicoasa, si imi iau calabalacul si plec dupa ce imi da nush ce hartii si semnez alte patruj si ceva de ele, pe fata si pe dos.

Ajunsa jos, ma uit sa vad politistii care sa ma ia pe sus, nu erau inca ajunsi, iutesc pasul, ii zic o zi buna la revedere aleia de se uita la mine de dupa ghiseu, nu prietenei mele, care nici nu a ridicat privirea din hartiile alea foarte importante pe care tre' sa le invarta departe de ochiul muritorilor comun, aranjati frumos dupa linia galbena. 

Ajung acasa, recuperez tanarul de la gradi, ne intoarcem, si eu plec la sport. De fo doua saptamani ma duc de 3 ori pe saptamana, ii fain, plec cu dooj de minute inainte de acasa, cu castile in urechi, fac ceva miscare pe muzica cu niste haltere / gantere, transpir cat china si ma dor toti muschii. Azi ma gandeam ioi cate greutati pune fata aia pe haltera si eu cu 4 kile ale mele, nope, ii baiat. Si musiu cu pantaloni stretch luciosi si negri pana la jumatea gleznei, si ala cu pantaloni scurti si sosete pana la genunchi, ai ala cu adidasi fara sosete, si ala tuns cu model nush de care, si antrenorul care pare super aratos, si cand colo are un metru jumate cu adidasi cu tot. Ma rog. Azi am reusit sa nu imi mai vina sa dau buna ziua manechinelor de la intrare, da am avut asa ca un gand sa le zic la revedere la plecare.

Ajunsa acasa, tinerii incep sa se uite la desene, ca au o juma de ora seara. Vic vrea Barbapapa, il previn ca DVD-ul ala pe care il vrea el ii cel care se blocheaza, si daca se blocheaza tre' sa-l schimbam. Zice ca ii ok, si dupa 10 minute vine sa la mine sa il schimb, ca nu se blocheaza. Daca nu se blocheaza, de ce sa il schimb?! Ca el o gresit, nu voia ala, ca nu se blocheaza si sa ii pun altele. E, si uite asa incep urletele, ca daca il schimbam, plangea Lali, ca lui ii plac Barbapapa mai mult decat lui Vic, si tot asa, daca nu unul, alalalt, si dupa aia Lali l-o lovit cu un camion in nas, si dupa aia si cu o pubela tot in nas, si dupa aia Vic o vorbit urat cu mine si nu mai are desene de loc maine. S-o linistit intr-un final, ca l-am gadilit cu o suvita de par pe la nas, i-am zis ca ii mai fain cand zambeste si ii agreabil (cuvantul zilei bag sama) si sa se culce. 

Lunea ca lunea.

Aucun commentaire:

Cât câcat de timp liber fara retele sociale

Mi-am dat seama, nu cu uimire maxima, ci asa, moderata, ca nu am nevoie de facebook ca sa imi incep ziua, sa ma cac, sa imi pierd timpul in...