Poti sa te pui de-a lungu' si de-a latu' si sa te dai de-a dura cat vrei, pana nu cari in spate cel putin jde ani de ce-o fi sa faci, ii fix dejaba. Asta daca se vrea o anumita usurinta si executat zisele activitati din varful degetelor, cu eleganta si finete, si eventual sa se uite si altii admirativ la tine. In mijlocul caratului astuia iti dai seama ca mai mult e mai putin, si mai putin e mai mult, si da, e o chestie inteligibila, nu doar metaforica. Iti dai seama ce-o fi, cand ajungi sa cari dublu ce ai carat pana cand sa-ti dai seama ca, da ma, asta este.
Un exemplu, cum ar veni. In fiecare an primul curs e familiarizare a bibililor cu metoda de lucru si ceva reguli de comportament specifice, nu prea detaliate, ca au un regulament interior la scoala cat China, numa' alea pe care vrei tu sa le respecte neaparat la curs. Anul asta am revazut documentul respectiv, si am inistat cu sa fie politicosi. Si sa faca tot ce le zic si inca una, ca de obicei mergu cu cate trei. Ma intrerup, si le povestesc cum sta treaba cu discutiile interminabile de genul "da' nu ridic eu gartia de pe jos, ca nu eu am pus-o acolo", "da' eu n-am zis nimic, colegul...", "eu??? eu n-am facut nimic...". Le-am zis scurt ca nu vreau discutii pe tema asta, interminabile, in fata colegilor. Se poate sa gresesc cand il cert pe icsulica, si sa fie igreculica de vina de fapt, n-au decat sa se linisteasca amandoi, sa "oui, madame" si la sfaristul orei, daca e prea grea nedreptatea, sa imi ceara sa ma vada, si discutam. NU in fata clasei, NU mai mult de o replica, NU circ.
Nu e cine stie ce in regula asta, e mai mult felul cum ma simteam cand o ziceam, ca si cand I meant business. Serious business. Si nu incape indoiala ca asa trebuie sa fie, si ca orice exceptie e bizara. Cred ca asta a fost mai mult. I-am vazut cum au integrat in doua-trei sinapse principiul, desi ma astept la exceptii o gramada, si eu si ei o sa stim ca nu fac bine ceea ce fac.
Am pus si in scris ca la 3 observatii in carnetul de corespondenta la materia mea, o sa contactez direct parintii, sa fie lucrurile clare de la inceput. Si le-am mai subliniat si ca nu sunt politist, si ca nu am ce pedepse nemaivazute si nemaiauzite sa le dau in caz ca nu isi fac treaba si nu se comporta corect, am puteri limitate, nu am cu ce sa ii amenint la nesfarsit. "Oui, madame". Am cat de cat sperante ca sa o sa fie bine, desi is aia marii de a opta. pana acum nu am avut clasa intreaga, numai grupe de cei mai slabi elevi, ce ramanea dupa ce aia cei mai bunii plecau la engleza intensiv. Poate si de aia is mai ok. Ma rog. Imi limitez sperantele ca o sa fie super misto, sa fie macar suportabil si sa invete ceva engleza.
Astea fiind spuse, nu cred ca ce zic eu aici sa fie o regula generala aplicabila la toata lumea. Poate altii pot sa fie asa convingatori de la inceput, poate altii niciodata, fara sa fie profesori mai putin buni pentru aia. Cateodata elevii isi dau seama repede de ce e in stare un profesor, cateodata par numai ca isi dau seama, si e bine sa ii asculti si pe aia bunii si pe aia cei mai putin buni, ca sa iti formezi o opinie corecta, cat de cat despre profesorul cutare sau cutare. Nu te poti lua dupa o singura persoana, si nu te poti lua dupa progenitura-ti, asta ii clar ca buna ziua.
Dupa toate cartile de psihologie si despre scoala si profesori si elevi pe care le-am citit, deocamdata concluzia e ca bibilii nu invata de la profesori de care nu le place. Un profesor eficient e unul care is organizeaza cat de cat cursurile, sa fie previzibile, nici prea grele, nici prea usoare, si lasa sa se vada ca stie ce face si ca ii pasa cat de cat de ei. Asa ii faci pe majoritatea sa iti manance din palma. Niciodata pe toti, si nu-i o tragedie. Mai am eu si niste concluzii personale, da' le tot schimb si ajustez, alta data despre ele. No bine, hai, numa' una: sa nu te lasi surprins de nimic, niciodata, sa faci mereu pe ala care o facut cu intentie. Daca nu poti, te prefaci. Daca e fara intentie, si tre' sa te scuzi, te scuzi si recunosti ca ai gresit. Gata. Data viitoaaaareeee.
