Amintiri din vacanta

Asa departe pare inceputul lui august, ca si sfarsitul lui, incat ma napadesc nostalgiile...dupa iarba arsa din Bretagne, cele douaj si mai multe grade zilnice, tantarii care ne mancau noaptea din cauza de somn cu fereastra deschisa, prea copioasele mese zilnice de cate 4 ori pe zi, cam ca prima data in zona respectiva, acu ceva mai mult timp in urma. Am concluzii proaspete insa:
- daca bibilul are febra din cauza de crestere de dinti (sau putea sa fie diareea care il bantuia de o saptamana) doarme somn de voie tot mersul cu masina
- daca bibilului ii trece febra in prima zi, noaptea urla de voie, intre 8pm si 6am
- cand se libereaza de toate ravagiile varstei, se trezeste la 9 dimineata
- cand se trezeste la 9 dimineata, nu mai doarme la pranz, decat plimbat cu caruciorul
- cand tre' plimbat cu caruciorul, o face bunica (iuuuuuuui)
- francezilor le place varza à la Clouj si zacusca facuta de moa

In rest, calm si voie buna, o plimbare la La Gacilly, mirific orasel, cu o expo de fotografii in aer liber si aere de resedinta secundara pentru cei mai norocosi dintre hexagonezi, vizita la padurea Broceliande, unde am vazut copacul de aur in care salasluieste ce-a mai ramas din Merlin, inconjurat de tepuse de piatra - ce-a mai ramas din cei cu tendinte spre poligamie, transformati astfel de nu mai stiu care frumoasa din legenda, asa le trebe daca umbla aiurea.

In pauza dintre Bretagne si Dordogne, am mai tras niste concluzii intermediare, dar nu mai putin folositoare:
- daca bibilului i se permite sa se joace cu laptopul, o face
- daca bibilul o face, il strica
- daca e stricat, nu mai pot executa mirifice scrieri, ca de calculatorul de la birou, nu ma lasa nici sa ma apropii, si oricum il inchide si deschide cum vrea degetelul lui, din admiratie pentru clipocelile nush' caror butoane de pe acolo

Dupa intelepciunea picata asa, cam para malaiata pe ici pe colo, am zis ca suntem luminati, si putem sa ne retragem la o casuta in Dordogne, unde se face vin, prune uscate si foie gras. Zis si facut. Un drum impecabil, bibil agitat la minim, casuta mirifica, cu vedere catre un drum, mai incolo catre un camp. Dimineata mancam in ritmul insectelor care cadeau de pretutindeni pe masa, dupa mesele le acordam cu zumzaitul as zice pasnic dar nu vreau sa exagerez al unei libelule mutant care s-a indragostit de barna de pe tavanul din salon, prilej de urlete neostoite din partea tanarului. Cand se calma, ne retrageam la piscina, unde am descoperit ca mai-nainte mentionatul adora sa se balaceasca, de unde am pus pe lista de posibile meserii, cea de inotator profesionist. Acu e liber ca libelula dordoneza sa aleaga intre balerin, genetician si spintecator de valuri.

Am vizitat cu interes si mare greutate castelul resedinta privata al musiu ambasadorul Frantei in Germania, unde am fugit dupa bibil prin capela, si am asistat la tipetele incantate ale aceluiasi cand dadea de ecoul propriu. Greutatea provenea din lehamitea ivita instant la vederea pietrisului de pe toate cararile asa zis practicabile ale respectabilului cuibusor, si dupa aia din preumblarea cu el in brate, are 12 kile si ample miscari ale corpului, nu intotdeauna armonios coordonate. Am supravietuit, ni s-a confirmat ca un bonus o concluzie de o aveam trasa de pe meleaguri pariziene, ca piticul e greu. Si mare. Si agitat.

Dupa aia plecarea catre Timisoara: iui. Un drum a facut ceea ce eufemistic si optimist indica mama soacra ca formare de plamani. Las' ca nu era singurul din avion, copiii chinezi au urlat mai cu spor decat el. La Munchen ne-am relaxat umpic, si am plecat catre Timi: buna intuitie a inginerului de consort, care ii da biberonul cand decolam. Somn de voie pana la Timi.

Am ajuns la Timi, se strica laptopul local, ajutat putin de acelasi inginer de consort, reparat de nea Doru, multumim. Speram din tot sufletul sa nu ni se confirme concluziile finale ale vacantei, si anume ca tanarul se trezeste la 7 jumate cand nu e acasa. Ni se confirma, cu o aproape insesizabila diferenta: se trezeste la 7 fix. Azi la 8 juma', de unde rezulta un chef de a nota din intelepciunile lunii trecute, spre vesnica lor pomenire. In rest, e cald, bine, m-am specializat in slalom special cu caruciorul printre gropile aparute pe trotuar in urma aplicarii directivei europene de crea conditii timisorenilor pentru infiintarea tronului la ei in casa si nu in curti, in localuri de lemn, vidate cu regularitate sau nu de cine tre' sa o faca. Execut slalom si printre schelele caselor care se primenesc de sus pana jos cu ocazie speciala, asta imediat dupa cei 5 metri de teren oblu dintre o lucrare si alta. Da, da, ii fain totusi, mananc rosii si castraveti de casa, bibilul sta cu mama, eu cu gagicile, asta e cel mai important. Inca 10 zile, si o sa imi fie dor de santuri si schele vs ploaia marunta à la parisienne, traiasca vacanta.