Printre pagini, randuri, litere

Cum ma uitam eu mai ceva zile prin rafturile de la biblioteca, dadui peste o carte franco-franceza pe care nu am citit-o inca si cum autorul to'ma a castigat premiul Goncourt anul asta (cu alta carte, e drept), am zis cat rau poate sa imi faca sa vad si eu in ce consta treaba. Iau asadar romanul "Platforme" de Houellebecq in manute, lectia de pronuntie in botic (ca nu se zice "hulebec" ci "uelbec" - Thomas era prea hm, neaducator de renume scriitoricesc, desi mult mai prietenos cu pronuntiatorul) si ma pun pe treaba. Poate trece si insomnia cu ocazia asta - gadilire placuta a partii cerebelului care se ocupa de lectura si a celei care isi gaseste pacea intr-un somn adanc in acelasi timp: asta zic eu afacere buna.

Cum am capatat de-a lungul anilor (nu foarte multi, nu nu nu...) obiceiul de a gasi in carti "ceva", tradus liber si interpretat in mod strict personal ca "sa vad ce se intampla", fo 2 seri la rand am adormit linistita cu gandul ca cevaul asta se va intampla clar mai incolo. A treia seara am inceput sa ma irit vag, a patra am inceput "Frica in Occident" de Jean Delumeau si in paralel pe canapea "Breakfast of Champions" a lui Vonnegut. A cincea am reluat Platforma asta si am stat pana pe la 12 da-de da-de si nimic, in a sasea am terminat-o si m-am simtit nici macar usurata.

Principale motive de neutralitate maxima la iesirea din lectura, asa de bine caracterizata de termenul universal tot franco-francez si anume "beauf". Cartea asta e ca si cum te duci la cineva la cina si iti da un sandwich facut cu dupa cum urmeaza: sarme cu mango, crab, friptura de pui, placinta cu mere, cartofi prajiti, inghetata, cucuruz, stropite din belsug cu sos caramel si ketchup. Nu poti sa faci nici macar mofturi ca ti se reaminteste politicos faptul ca tot mancare e la urma urmei si tot in acelasi loc ajunge.

Asadar vorbeste Michel Thomas aka Houellebecq acesta (numele il copiez-lipesc de fiecare data, ca inca nu am reusit sa il scriu corect din singura memorie) despre functionarii statului francez, arta, sex, masochism, pedofilie, dragoste, cupluri de swingers, terorism islamic, turism sexual, sex, capitalism, relatii de familie, relatii intre copii si parinti, bani, moarte, sex, psihologie de grup, nudism, sex, adictii de tot felul, diferente culturale, prostitutie, masturbare, sex si intr-un final despre cum mai nimic nu are sens, normal. Nu stiu daca am zis sex, sunt in medie doua scene pe capitol, relatate cu maiestrie, tre' sa i-o acord. Sexul este si adevarata problema a omenirii in general. Si salvare in acelasi timp, si damnare, si sfintire, si moneda de schimb, si fel de a purta un dialog, si sursa de speranta, si motiv de a ucide, de a face copii, de a nu face copii, de a trai impreuna, de a nu trai impreuna, de a se pierde si de a se regasi. Sexul e totul.

Cartea a fost cica sursa de scandal fiindca promova turismul sexual. Partea care a ramas dupa scandal e ca nu stiu cati oameni au dat bani pe ea, au vorbit despre ea in nush ce emisiune de la miezul noptii, tot sexul asta se afla intre doua coperti fara poze cu fete in curul gol si o gasim in librarii la sectia Literatura Contemporana si nu in chioscurile de ziare langa Playboy - isi castiga astfel, pe drept, apelatiunea de arta. Deci.